Gabriel Liiceanu: „PSD este o mafie camuflata in partid a carei singura ‘ideologie’ este lacomia”
Gabriel Liiceanu afirma intr-un text aparut in prefata cartii lui Valeriu Nicolae, „Nu tot ei!”, ca „PSD este o mafie camuflata in partid a carei singura „ideologie“ este lacomia, a carei pragmatica e furtul si a carei grija, pentru dobandirea impunitatii, e acapararea justitiei”.
Cartea lui Valeriu Nicolae cuprinde detalii din CV-urilor parlamentarilor si liderilor politici, cu precadere a celor din PSD, cei mai multi fiind impostori de cea mai joasa speta. Liiceanu descrie modul in care „licheaua” de care vorbea in „Apel catre lichele”, in 1990, a adus in Romania un „genocid spiritual”.
„Licheaua care evolueaza in postcomunism dupa ce a facut cu putinta comunismul a pastrat, in mod firesc, o multime din trasaturile prototipului comunist. Tehnica de perpetuare a structurii si de incatenare a liderilor a fost preluata de PSD de la PCR. Dar, in timp ce partidele comuniste sunt mafii care joaca pe o scena din care pluralismul politic lipseste pe fata, PSD este o mafie care opereaza intr-o societate in care, desi decorul democratiei si pluralismul sunt prezente, democratia reala e doar simulata. Decorul e cel important. El camufleaza identitatea mafiotilor, el da onorabilitate unor escroci care apar pe scena nu ca devastatori de bugete, ci ca parlamentari, ministri, avocati ai poporului, presedinti ai Curtii Constitutionale, ai televiziunii publice, ai CNA-ului, ai ANAF-ului, sefi ai Oficiului pentru combaterea spalarii banilor, ai BNR-ului, membri ai Consiliului ASF, rectori de universitati-fantoma, revolutionari cu certificate de eroism, procurori generali, sefi ai jandarmeriilor – cu totii functionand intro democratie inchipuita. Scenografia e atat de reusita, incat da iluzia (o vreme chiar si la Bruxelles) ca ne aflam intrun peisaj natural, chiar daca acesta e o simpla butaforie.
Trecut prin metamorfoze onomastice si prin vreo sapte presedinti, PSD nu si-a schimbat nici o clipa esenta si tehnicile de conducere, jaf si imbogatire. Le-a rafinat doar. La mitingurile din Piata Victoriei, sloganul care s-a auzit cel mai des a fost „PSD ciuma rosie“. Sintagma „ciuma rosie“ trimite la ideologia comunista. Lucru, totusi, incorect. PSD nu este un partid comunist, nici un partid socialist si, cu atat mai putin, un partid socialdemocrat. PSD este o mafie camuflata in partid a carei singura „ideologie“ este lacomia, a carei pragmatica e furtul si a carei grija, pentru dobandirea impunitatii, e acapararea justitiei.
In mod firesc, cel mai vizibil in toti acesti treizeci de ani a fost puroiul la varf, care se reface continuu gratie microbilor nascuti din aceeasi plamada a raului. Nu e intamplator ca Dragnea a aparut cand puroiul s-a copt. Dupa perioada inaugurala a „microbului Ion Iliescu“, inculpat pentru crime contra umanitatii (si oare nu el, sub demagogia lozincii „Nu ne vindem tara!“, a dat pe mana securistilor punctele-cheie ale economiei romanesti?), a venit perioada „microbului Nastase“, arhitectul retelei de drenat bani a partidului.
Dupa perioada „microbului Nastase“ a venit perioada „microbului acoperit Ponta“, cel care mintea, vorba cuiva, si cand il intrebai cat e ceasul. N-am uitat nici azi frisoanele care ne-au zgaltait in 2014 la gandul ca pe mainile unui astfel de impostor zglobiu ar fi ajuns presedintia tarii. Dupa perioada „microbului Ponta“ a venit, nu intamplator, perioada „microbului Dragnea“, care a pus la cale si a realizat distrugerea regulilor, legilor si justitiei spunand ca amelioreaza regulile, legile si justitia.
Sub Dragnea, furtul a luat in PSD o amploare fara precedent si a devenit parte componenta a guvernarii, cand nici o investitie publica nu a ramas nedeturnata sau nedijmuita. A calculat pana acum cineva cate spitale, scoli si autostrazi s-ar fi putut face cu banii bagati trei decenii in pensii speciale, in sinecuri de tipul Academiilor de Stiinta sau a Institutului Levantului, in posturi platite cu 15-20.000 de euro pe luna, in salariile cohortelor de rude plasate in Parlament, in ministere si-n alte institutii ale statului sau cu banii nerecuperati niciodata din sutele de milioane de euro furate de la buget?”, este un fragment din textul lui Liiceanu.
Citeste continuarea pe contributors.ro.
