„Generalul Noroi” intra in lupta in Ucraina contra trupelor invadatoare. Ploi torentiale: „Bine ai venit in sezonul noroiului de primavara, Vladimir” – Video

|

externe

In Ucraina a inceput sezonul ploios, in numeroase zone fiind ploi torentiale. Aceasta reprezinta o noua probleme pentru trupele Rusiei, care acum vor trebui sa lupte si cu „Generalul Noroi”.

„Ploi torentiale la Kiev si in multe alte orase din Ucraina. Bine ai venit in sezonul noroiului de primavara, Vlad”, a transmis de la Kiev jurnalistul Illia Ponomarenko.

„Generalul Noroi” a inceput sa le faca probleme rusilor inca de la inceputul lunii martie.

 

Alexander Hil, profesor de istorie militara la Universitatea din Calgary, autorul cartii The Red Army and the Second World War, scrie in publicatia Slate despre noua lupta a armatei Rusie cu „generalul Noroi”.

„Daca invazia lui Putin a fost planificata de ceva timp, cu siguranta nu a ales cea mai buna perioada a anului pentru a invada Ucraina. Prognoza pentru urmatoarele cateva zile este neobisnuit de rece, dar in mare parte din tara – asa cum va fi in curand si in nordul tarii – este in prezent perioada de rasputitsa sau rasputitsia (распутица in limba rusa).

Un dictionar rus defineste rasputitsa ca fiind ‘o perioada [din an] in care drumurile de pamant sunt greu de parcurs sau chiar imposibil de parcurs; starea drumurilor in aceasta perioada [din an]’. Nu numai ca am petrecut multe primaveri si toamne in Rusia, dar, ca persoana care locuieste in preriile canadiene, sunt familiarizat cu echivalentul de aici. Primavara, topirea zapezii si ploaia fac adesea drumurile de pamant si campurile impracticabile pana cand se usuca; toamna, ploile dinaintea zapezii au acelasi efect. In mod ciudat, debutul temperaturilor mai scazute face de obicei mai usor mersul, atunci cand solul este inghetat – inainte de a exista zapada cu adevarat adanca, care ingreuneaza din nou mobilitatea.

Momentul invaziei lui Putin este deosebit de ciudat pentru cineva care pare sa puna atat de mult pret pe precedentele istorice, avand in vedere impactul pe care rasputitsa l-a avut asupra invaziilor straine din trecut in Rusia si in Uniunea Sovietica. In timpul invaziei lui Napoleon Bonaparte in Rusia in 1812, rasputitsa de primavara nu a fost o problema pentru inaintarea franceza, deoarece Napoleon – intr-un fel intelept – a asteptat pana in vara pentru a-si lansa invazia. Scriu ‘intr-un fel’, deoarece asteptarea pana in vara nu ofera armatelor care invadeaza Rusia mult timp inainte de toamna pentru a invinge fortele rusesti in vastul teritoriu pe care sunt nevoite sa opereze. Rasturnarea rasputitsa de toamna a complicat, fara indoiala, fazele initiale ale retragerii Marii Armate a lui Napoleon din Rusia, intr-o perioada in care oamenii si animalele se luptau in noroiul drumurilor neasfaltate.

Impactul rasputitsa este poate mai celebru in cazul invaziei Germaniei naziste asupra Uniunii Sovietice la 22 iunie 1941. Desi invazia ar fi trebuit sa inceapa in luna mai, o primavara ploioasa si necesitatea de a trimite trupe germane in Iugoslavia in fata unei lovituri de stat in aceasta tara au facut ca Operatiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – sa fie amanata pana la sfarsitul lunii iunie. Desi praful de pe numeroasele drumuri neasfaltate din timpul verii a cauzat propriile probleme, mult mai daunatoare pentru mobilitatea germana a fost rasputitsa de toamna.

La inceputul lunii octombrie 1941, fortele germane nu numai ca ajunsesera la Leningrad si capturasera Kievul, dar erau pregatite pentru un ultim atac disperat pentru a cuceri Moscova inainte de iarna. La 2 octombrie 1941, a inceput Operatiunea Typhoon a Germaniei – si ceea ce Uniunea Sovietica a numit Operatiunea defensiva strategica de la Moscova. Ceea ce este mai cunoscut sub numele de Batalia de la Moscova a decurs initial bine pentru fortele germane. Un numar mare de trupe sovietice care blocau cea mai directa ruta spre Moscova dinspre partea estica a Smolenskului au fost rapid incercuite de fortele blindate germane – o lovitura pentru Armata Rosie, desi rezolvarea trupelor prinse in incercuire avea sa fie o sarcina consumatoare de timp pentru infanteria germana. Desi Armata Rosie a reusit sa arunce cateva trupe proaspete in calea armatei germane care inainta, la mijlocul si sfarsitul lunii octombrie, drumul spre Moscova parea atat de deschis pe cat ar fi putut spera in mod rezonabil fortele germane.

Faptul ca fortele germane nu au ajuns la Moscova la sfarsitul anului 1941 – lucru pe care Napoleon a reusit sa il faca in 1812 – s-a datorat in mare parte rezistentei sovietice incapatanate atat in fata, cat si in spatele liniilor germane, precum si dificultatilor logistice care impiedicau inaintarea germana chiar si in conditiile relativ favorabile de la inceputul toamnei. Aceste dificultati logistice urmau sa fie agravate atunci cand a venit ploaia.

Fotografiile vehiculelor germane, ale cailor si carutelor blocate in noroiul adanc din Rusia sunt de baza in cartile despre invazia germana in Uniunea Sovietica. Uneori, caii erau bagati in noroi pana la piept, iar vehiculele trase de cai si cele cu roti se chinuiau sa progreseze, fie pe sosea, fie in afara ei. Desigur, noroiul a ingreunat si fortele sovietice, dar Armata Rosie isi retrasese liniile de aprovizionare, astfel incat proviziile aveau de parcurs o distanta mult mai mica pentru a ajunge la fortele Armatei Rosii decat la germani.

Ceea ce este poate mai putin mediatizat decat problemele pe care noroiul le-a cauzat avansarii germane este faptul ca „Generalul Noroi” – asa cum a fost descrisa uneori rasputitsa in Occident – nu a ajutat doar Uniunea Sovietica, ci a fost, din punct de vedere istoric, un fel de agent liber. La 28 august 1939, de exemplu, revista Time a publicat un articol intitulat „Nationalismul si ‘generalul Noroi’ sunt de partea polonezilor”, in asteptarea unei invazii straine in Polonia. Dar, in cele din urma, invaziile lui Hitler si Stalin au avut loc inainte ca rasputitsa sa poata impiedica fortele sovietice care veneau dinspre est.

Revenind pe Frontul de Est in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dupa ce a invins fortele germane la portile Moscovei la inceputul lunii decembrie 1941, Armata Rosie insasi avea sa treaca la ofensiva cu scopul de a obtine nimic mai putin decat infrangerea totala a invadatorilor. O contraofensiva sovietica in apropierea Moscovei a inceput in weekendul 5-7 decembrie 1941 si, in scurt timp, s-a transformat in operatiuni ofensive pe intreg frontul de est – de la Leningrad, la Marea Baltica, pana la Rostov, pe raul Don, langa Marea Neagra. Desi zapada adanca a ingreunat aceasta contraofensiva sovietica in timpul lunilor de iarna, semnalul de moarte pentru ofensivele sovietice a fost dezghetul de primavara si intoarcerea rasputitsa. La fel ca si omologii lor germani cu doar cateva luni inainte, in primavara anului 1942, unitatile sovietice erau cu efective reduse, obosite si operau la capatul unor linii de aprovizionare extinse spre teritoriul prieten. Rasputitsa a fost, in multe privinte, ultimul cui in sicriu pentru operatiunile ofensive sovietice.

Armata rusa de astazi este o armata construita pe baza experientei a ceea ce se numeste, in Rusia, Marele Razboi Patriotic – inclusiv experienta de a mentine o armata in miscare in timpul rasputitsa. Ajuta faptul ca astazi exista mult mai multe drumuri asfaltate in fosta Uniune Sovietica – inclusiv in Ucraina – decat erau la inceputul anului 1942. De asemenea, actuala armata rusa are, proportional, mult mai multe camioane cu tractiune integrala decat avea predecesorul sau sovietic la inceputul anului 1942 pentru a realimenta trupele din prima linie cu tancuri si transportoare blindate de trupe cu senile sau cu tractiune integrala. Acestea fiind spuse, la un moment dat, noroiul poate deveni totusi o problema pentru o armata moderna. Nu este nevoie de atat de mult trafic pentru a transforma un drum de pamant practicabil, dar umed, intr-o mlastina, iar ramanerea pe drumuri asfaltate nu este o optiune atunci cand inamicul le are bine acoperite cu arme antitanc si alte arme.

Chiar si astazi, lansarea unei ofensive in perioada de rasputitsa este departe de a fi ideala. Faptul ca Vladimir Putin a ales sa faca acest lucru sugereaza ca invazia sa in Ucraina nu a fost atat de premeditata pe cat au ales sa creada unii observatori occidentali, ca a fost prea increzator in ceea ce priveste probabilitatea de succes a Rusiei, sau ambele. In conditiile in care armata rusa se confrunta cu o rezistenta mult mai dura decat se astepta din partea fortelor ucrainene, noroiul este un factor suplimentar care, in unele cazuri, incetineste fara indoiala avansul rusesc. Desi prognoza pentru Ucraina pentru urmatoarele doua zile este rece, rasputitsa vine, inevitabil.

Daca ar fi sa facem o paralela intre situatia dificila a trupelor rusesti de astazi si cea a fortelor germane din timpul rasputitsa din toamna anului 1941, am putea sa nu ne concentram pe noroi. Cea mai semnificativa asemanare este lipsa pregatirilor logistice necesare pentru operatiunile militare in curs de desfasurare. La inceputul invaziei, fortele rusesti ale lui Putin nu aveau in mod clar sprijinul logistic necesar pentru razboiul pe care incepusera sa il duca. ‘Generalul Noroi’ ajuta, aparent, Ucraina acum si ar putea pune umarul si mai mult in urmatoarele saptamani, dar abilitatile sale sunt limitate si nu se poate conta pe el pentru a-si juca rolul pe termen lung”, a scris profesorul in Slate.

Urmareste-ne si pe:

Mai mult despre: ,

Comentarii: