Consiliul de Securitate al ONU are 15 membri: cinci permanenți – Statele Unite, Rusia, China, Franța și Regatul Unit – și 10 aleși pentru mandate eșalonate de doi ani, cu locuri alocate diferitelor regiuni ale lumii, relatează Euronews.
În voturile secrete exprimate de Adunarea Generală pentru locurile europene, Portugalia și Austria au primit 134, respectiv 131 de voturi.
Germania, care a îndeplinit deja șase mandate, a primit 104.
Membră a G7, Germania este cea mai mare economie a Europei și este considerată ancora politică și de securitate a continentului.
Zimbabwe, singurul candidat pentru un loc în Africa, a fost ales cu 182 de voturi, în timp ce Trinidad și Tobago, de asemenea fără concurență, a asigurat locul din grupul Americii Latine și Caraibe cu 181 de voturi.
O a doua rundă a avut loc miercuri pentru a se decide între Filipine și Kârgâzstan pentru locul alocat Asiei.
Cele cinci țări alese vor înlocui Pakistanul, Somalia, Grecia, Danemarca și Panama începând cu 1 ianuarie 2027.
Aceștia se vor alătura celorlalți cinci membri aleși pentru mandatul 2026–2027: Republica Democrată Congo (RDC), Liberia, Letonia, Columbia și Bahrain.
Ministrul german de externe, Johann Wadephul, a purtat discuții intense cu diplomați și reprezentanți ai guvernului la New York pentru a promova candidatura germană și, până cu câteva ore înainte de vot, își exprima încă încrederea.
În campanie, Wadephul a subliniat rolul Germaniei ca unul dintre cei mai mari contribuitori financiari la sistemul ONU, precum și implicarea sa în misiuni de pace. Guvernul federal a promis, de asemenea, statelor africane sprijin pentru cererea lor de a avea o influență mai mare în Consiliul de Securitate.
Încă de la început însă, alegerile au fost considerate dificile. Spre deosebire de candidaturile anterioare, Germania s-a confruntat de data aceasta cu doi concurenți serioși.
Cercurile diplomatice au privit, de asemenea, cu critici faptul că guvernul federal nu a reușit să descrie în mod clar nici atacurile SUA, nici cele ale Israelului asupra Iranului drept încălcări ale dreptului internațional. Observatorii au considerat acest lucru un potențial handicap pentru candidatură.
Un alt dezavantaj a fost faptul că Austria își anunțase deja candidatura în 2011, iar Portugalia a urmat cursa în 2013. Berlinul a intrat oficial în cursă abia în 2020, ceea ce i-a lăsat mult mai puțin timp pentru a face campanie pentru susținere.