Gerul Bobotezei prevesteste o iarna scurta si o primavara care vine devreme, spune „meteorologia populara”
Gerul Bobotezei prevesteste o iarna scurta si o primavara care vine devreme, porcul care fuge cu paiele in gura anunta ca se face frig, iar hainele puse pe sfoara la uscat care incep sa miroasa a caine plouat ne avertizeaza asupra venirii ploii sau ninsorii, in functie de anotimp, indica meteorologia populara, dupa care taranul roman inca se ghideaza, scrie Agerpres.
„Cunoastem mersul vremii dupa cum natura incearca sa ne ofere primele semne, dupa cum vietuitoarele se manifesta, dupa cum cerul ni se arata. Pe vremea cand nu existau mijloace media care sa ne tina la curent cu mersul vremii, existau alte semne si simboluri, care tineau loc de prognoza. (…) Meteorologia populara spune ca daca ninge mult sau e ger in luna decembrie, atunci putem spera la o vara umeda si la recolte bune in toamna. Explicatia e una simpla: apa inmagazinata in sol duce la o recolta bogata. Gerul Bobotezei, din 6 ianuarie, presupune o iarna scurta si o primavara care vine devreme. Pe timpul iernii, miscarile maselor de aer nu sunt asa de rapide precum cele din primavara, iar perioadele din iarna cand vremea este calda, nu pot avea decat un efect negativ asupra germinatiei si vegetatiei. Dar nu numai aspectul vremii intr-o anumita zi sau sezon sunt indicii ale recoltelor bune sau slabe. Asa se face ca, in urma cu vreo 20 de ani, cand fluturii si bondarii de porumb erau o normalitate, prezenta lor in prima parte a lunii aprilie era o certitudine a recoltei porumbului. In luna mai infloreste salcamul. Daca sunt multe flori de salcam, putem fi siguri ca recolta de porumb va fi una buna. Ca tot suntem la luna mai, o vorba romaneasca spune ca daca nu ploua in mai, nu-i malai”, a declarat presei un renumit culegator de folclor din zona de campie a judetului Mures, profesorul Mihai Teodor Nasca.
Potrivit profesorului, inca de la inceputul anului, prin calendarul facut din coji de ceapa se cunoaste cat de ploios sau secetos va fi anul, apoi dupa cum arata prima zi a lunii se cunoaste daca luna respectiva va fi una frumoasa sau nu.
„Cum e vremea in 9 martie, de Sfintii Mucenici, asa este vremea timp de 40 de zile. Sunt doar cateva dintre exemplele pe care o parte a societatii nu le trece cu vederea. Si asta nu pentru ca ar fi simple fabulatii, ci pentru ca multe dintre prognoze se adeveresc. Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa mergem in urma cu o mie de ani. Cu siguranta, cunoasterea vremii era un element deloc de neglijat. Daca acum cunoasterea prognozei ne permite sa stim cum ne organizam ziua, in urma cu un mileniu, nu vremea dintr-o zi oarecare conta, ci mai degraba sezoanele. La curtea faraonilor sau a regilor antici si chiar in vremea Evului Mediu, existau meteorologi sub mantia astrologilor, vrajitorilor, sfatuitorilor curtii, cei care estimau cat de bogata va fi toamna, inca din primele zile ale anului, dupa diverse semne si simboluri. Asa se face ca stiinta, putina cata era, a fost combinata cu traditia, credintele, miturile profane, asocierile in functie de repetitivitatea unor evenimente meteo si rezultau ceea ce numim noi azi buletin meteorologic”, ne explica Nasca.
El considera ca este firesc ca acum, in secolul XXI, unele aspecte populare care tin de previziunile meteo sa fie vazute ca desuete, nu numai de catre meteorologi, ci si de catre o parte a populatiei, insa credintele stravechi, bazate pe experienta si pe observarea comportamentului animalelor si a naturii, nu trebuie neglijate.
„Nu numai natura este cea care ne arata primele semne. Si animalele concura la acest aspect. Daca cocosul canta de multe ori in curte, e semn clar ca se inmoaie vremea, adica se apropie ploaia sau ninsorile. Porcul ce fuge cu paiele in gura ne avertizeaza ca se face frig. Daca isi cara paiele in cotet, vremea se va imbunatati sau se va face frig. Daca pisica isi ascute ghearele pe un lemn e semn ca vremea se va raci. Iarna, pisicile isi ling blana inainte ca vremea sa devina umeda. Daca pasarile, mai ales ratele, se scalda in nisip sau in jgheabul de apa se spune ca vremea se va strica si va ploua. Ciorile ce zboara, mai ales primavara si toamna ne anunta ca vremea va deveni ploioasa. Animalele mananca mult mai cu pofta cand se face frig afara. Cu o zi inainte de a ploua, oile stau culcate gramada si nu imprastiate”, ne spune Nasca.
De asemenea, se spune ca vantul ce bate „de sub soare”, adica dinspre sud si sud-est, schimba vremea.
„Cand presiunea aerului scade sau vremea se inmoaie. Asa cum spun taranii nostri ardeleni, atunci se aud zgomotele de la mare distanta si putem sti ca urmeaza sa se innoreze, sa ploua sau sa ninga. Hainele de pe sfoara care miros a caine plouat ne informeaza ca vor veni ploi sau ninsori, in functie de anotimp. Fumul care se ridica de la o soba, direct in sus ne anunta ca vremea va fi buna sau geroasa de e iarna. Evident, fumul care iese in casa sau se lasa peste casa ne spune ca vremea se va strica. Daca soarele apune si trimite lumina rosiatica pe un nor la rasarit e semn ca vremea se va strica si ploile vor reveni. Curcubeul este anuntator de vremuri bune. La toate astea adaugam faptul ca vremea ploioasa ne aduce meteosensibililor dureri de oase si tot ea ne provoaca senzatia de urechi infundate. Indiferent ca veti crede sau va veti insusi aceste credinte populare, cu rol de buletin meteo, cu mult inainte sa existam noi, faptele exista si merita incercat sau verificat daca macar una dintre acestea este adevarata sau nu. Pana atunci, buletinul meteo sa ramana un bun mijloc de informare, pentru o zi reusita”, a mai aratat Mihai Teodor Nasca.
