Iarna crimelor de război: campania Rusiei împotriva căldurii și a vieții în Ucraina

Loviturile rusești asupra infrastructurii energetice a Ucrainei nu sunt episoade izolate ale războiului, ci parte a unei strategii deliberate, avertizează diplomatul John Herbst, fost ambasador al Statelor Unite la Kiev, scrie Kyiv Post. Potrivit acestuia, Moscova încearcă să obțină prin teroare ceea ce nu a reușit pe câmpul de luptă: slăbirea voinței populației și forțarea unui colaps politic.

La patru ani de la declanșarea invaziei la scară largă, campania de iarnă a Kremlinului urmează un tipar clar. Centrale electrice distruse, rețele de distribuție avariate sistematic, instalații energetice strategice scoase din funcțiune. Ținta nu mai este doar armata ucraineană, ci însăși capacitatea statului de a asigura condiții minime de trai pentru populație.

Iulia Burmistenko, directoarea departamentului de relații internaționale al DTEK, cea mai mare companie privată de energie din Ucraina, descrie o ofensivă metodică asupra producției de electricitate, extracției de gaze, centralelor termice și hidrocentralelor. „Tactica se schimbă, însă obiectivul rămâne același: să frângă voința poporului ucrainean”, afirmă ea. În ultimele luni, instalațiile companiei au fost atacate în mod repetat cu drone și rachete, iar toate marile centrale electrice ale țării au fost lovite, unele de mai multe ori.

Raport: SUA au cheltuit 40 de milioane de dolari pentru 300 de deportări în țări terțe

Jandarm atacat cu cuțitul la Paris. Suspectul a fost împușcat mortal

În anumite regiuni, întreruperile de curent ajung la 20–24 de ore pe zi. Sistemele de încălzire cedează în plină iarnă, iar echipele tehnice intervin sub amenințarea constantă a unor noi atacuri. Potrivit oficialilor din sectorul energetic, specialiștii restabilesc frecvent alimentarea cu electricitate în localități în care chiar ei trăiesc fără curent. „Aceasta este linia frontului”, subliniază Burmistenko.

Pentru Kremlin, infrastructura energetică a devenit un instrument central de presiune. Surya Jayanti, cercetător principal al Consiliului Atlantic, susține că strategia reflectă o teorie constantă a victoriei ruse: transformarea Ucrainei într-un teritoriu dificil de locuit, în speranța generării unei crize interne majore. Peste 65% din capacitatea de producție a energiei electrice a Ucrainei a fost avariată sau distrusă. Centralele termice au fost vizate în mod sistematic, iar centralele nucleare asigură în prezent aproximativ 60% din producție, în principal pentru că restul infrastructurii a fost grav afectat.

Cu toate acestea, obiectivul politic al Moscovei nu a fost atins. „Ucraina nu a capitulat. Nu s-a prăbușit”, afirmă Jayanti. În paralel, Kievul a extins confruntarea energetică pe teritoriul Rusiei, lansând atacuri cu drone asupra rafinăriilor și infrastructurii de export, componente esențiale ale economiei de război ruse.

Un punct critic al conflictului rămâne centrala nucleară de la Zaporijjia, cea mai mare din Europa, aflată sub ocupație rusă. Autoritățile ucrainene avertizează că amplasamentul a fost transformat într-un scut militar, iar accesul observatorilor internaționali este limitat. Potrivit oficialilor regionali, riscurile de securitate sunt dificil de evaluat în lipsa unui control independent. Serviciile de informații ucrainene au avertizat, de asemenea, asupra unor posibile tentative de destabilizare a rețelei electrice care alimentează celelalte centrale nucleare ale țării, un scenariu cu potențial grav.

Impactul asupra populației civile este semnificativ. Datele ONU arată că milioane de ucraineni trăiesc în condiții umanitare severe. În numeroase orașe, rețelele de apă și încălzire au fost afectate, iar cartiere întregi rămân fără electricitate pentru perioade îndelungate. Oksana Neciporenko, cercetător principal al Consiliului Atlantic, atrage atenția asupra presiunii psihologice tot mai accentuate, în special în rândul copiilor, și asupra pierderilor educaționale acumulate în anii de pandemie și război.

În plan internațional, discuțiile privind un posibil armistițiu energetic au generat reacții prudente. Analiștii consideră că acceptarea unei astfel de inițiative ar presupune pentru Moscova recunoașterea vulnerabilității propriei infrastructuri. Între timp, o parte din fondurile externe destinate sprijinirii sectorului energetic ucrainean rămân neutilizate, iar înlocuirea echipamentelor critice distruse poate dura ani.

Concluzia formulată de John Herbst este tranșantă: atacurile asupra infrastructurii energetice nu reprezintă simple daune colaterale, ci constituie o componentă centrală a strategiei Kremlinului. Această strategie mizează pe frig, întuneric și presiune asupra populației civile. După patru ierni de bombardamente, Ucraina este profund afectată, dar continuă să funcționeze și să reziste, ceea ce complică serios calculele Moscovei.