Șefii de state și de guverne cei mai importanți din Europa și-au jucat bine rolul. De la președintele francez Emmanuel Macron la cancelarul german Merz și de la premierul italian Giorgia Meloni la președintele francez Alexander Stubb. Plus președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, dar mai ales secretarul general al NATO, Mark Rutte, ar merita felicitați.
Ultimul dintre ei este numit „the Trump whisperer”, care se poate traduce prin „cel care îi șoptește lui Trump” sau prin metafora „îmblânzitorul lui Trump”, termenul provenind din zona echitației.
Liderii europeni au negociat cu un om ca Trump, extrem de dificil, extrem de vanitos, căruia nu îi place să fie contrazis și reacționează cu și mai multă retaliere atunci când se vin cu măsuri de răspuns.
Există și întrebări legitime despre nivelul de stabilitate psihică pe care îl are Donald Trump. Nu mai este vreo îndoială că este un narcisist extrem care își schimbă pozițiile de la o oră la alta și care ia decizii cu impact global la nervi.
Misiunea este cu atât mai dificilă, în condițiile astea.
Nu ar trebui să ne uităm doar la abilitățile personale de negociatori ale europenilor.
Ce a contat mult a fost decizia de a se opune SUA cu acțiuni concrete. Mai mulți șefi de stat și de guvern au transmis public că NATO va dispărea dacă Trump invadează Groenlanda, inclusiv șefa cabinetului danez, Mette Frederiksen.
Parlamentul European a blocat votul pentru acordul comercial UE-SUA semat în 2025 de Trump și von der Leyen.
În plus, europenii au anunțat tarife de circa 90 de miliarde de euro pe mărfurile americane.
Pentru a crește presiunea, mai multe fonduri de pensii daneze au început să vândă obligațiuni americane, punând astfel presiune pe creșterea costurilor de finanțare americane.
Cu alte cuvinte, costurile unor acțiuni ostile ale lui Trump față de Europa ar fi fost majore chiar pentru America. Atât la nivel economic cât și la nivel politic.
Trump nu avea nevoie acum de un război comercial, mai ales că jocul tarifelor începe să fie resimțit tot mai mult în costuri de către cetățenii americani.
Președintele american a mizat pe faptul că europenii vor clipi. Nu au clipit de data asta.
Au arătat cum poate fi gestionat Trump: cu o combinație de abilitate personală și hotărâre de a răspunde pe plan economic.