Comunitatea de informații americane evaluează că, în cazul unui colaps brusc al regimului iranian sau al unei crize majore de leadership, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) ar umple, cel mai probabil, vidul de putere pe termen scurt.
Această concluzie, raportată recent în contextul tensiunilor escaladate sub administrația Trump, subliniază riscurile unui scenariu de instabilitate în Iran: în loc de o tranziție democratică, ar putea apărea o consolidare a puterii de către o forță militară dură, cu consecințe grave pentru securitatea regională și programul nuclear.
Iranul traversează una dintre cele mai grave perioade din istoria sa post-revoluționară. Protestele masive din ianuarie 2026, reprimate violent (cu mii de morți și zeci de mii de arestări), au expus slăbiciunea economică profundă: hiperinflație, criză energetică și colapsul rialului.
Administrația Trump a intensificat presiunea militară prin desfășurarea masivă de forțe în Orientul Mijlociu (inclusiv grupuri de portavioane), amenințări cu lovituri dacă negocierile nucleare de la Geneva eșuează și cereri ferme pentru limitarea programului nuclear, rachetelor balistice și sprijinului pentru proxy-uri regionale, transmite CNN.
În acest mediu tensionat, SUA analizează scenarii de „ziua de după” un eventual colaps al regimului. Surse familiare cu evaluările serviciilor secrete subliniază că administrația nu are încă o viziune clară asupra consecințelor pe termen lung, dar pe termen scurt, IRGC-ul apare ca favorit clar.
Garda Revoluționară controlează deja securitatea internă, mari sectoare economice, forțe paramilitare (Basij) și rețele regionale (Hezbollah, Houthis etc.). Are infrastructura, armamentul și loialitatea ideologică necesară pentru a interveni rapid într-un vacuum de putere, preluând controlul înainte ca forțe moderate sau democratice să se organizeze.
O dictatură militară condusă de IRGC ar putea fi „reformată” – mai puțin teocratică în aparență, dar la fel de represivă și agresivă. Aceasta ar accelera programul nuclear (ca mijloc de descurajare), ar intensifica represiunea internă și ar menține tensiunile regionale, complicând interesele SUA, Israelului și statelor arabe din Golf.
Evaluarea spionajului american subliniază că alternativele la regimul actual par improbabile pe termen scurt: nu există semne clare de defecțiuni majore în armată sau elite, iar opoziția democratică rămâne fragmentată.
Pe termen lung, scenariile variază: de la haos prelungit la intervenții externe sau lupte interne. Dar evaluarea curentă subliniază un adevăr dur: un colaps brusc al regimului teocratic ar putea înlocui o amenințare cu alta și mai militarizată, fără garanții de deschidere democratică. Aceasta explică ezitările SUA în a acționa decisiv militar, chiar dacă presiunea rămâne maximă.