Cu mai mult de un an înainte de remanierea de la jumătatea mandatului din 2027, Parlamentul European fierbe. În spatele uşilor închise, alianţele se negociază la sânge, promisiunile se fac şi se retrag, iar marile grupuri politice se pregătesc pentru o confruntare care poate redesena echilibrul de putere la Bruxelles.
Miza nu este doar o funcţie, ci controlul agendei europene într-un moment în care extrema dreaptă câştigă teren, iar centrul politic încearcă să îşi conserve influenţa, scrie Politico.
Remanierea programată pentru începutul anului 2027 va duce la realocarea celor mai importante funcţii de conducere din legislativul european, de la preşedinţia instituţiei până la şefia comisiilor parlamentare şi poziţiile cheie din grupurile politice. În acest context, testul major va fi aşa-numitul „cordon sanitar”, acordul informal prin care forţele centriste au încercat să ţină extrema dreaptă departe de pârghiile executive ale Parlamentului.
În centrul confruntării se află actuala preşedintă, Roberta Metsola, care nu ascunde faptul că ia în calcul un al treilea mandat. O astfel de reuşită ar transforma-o în cea mai longevivă preşedintă a instituţiei. Mandatul preşedintelui Parlamentului este de doi ani şi jumătate şi poate fi reînnoit, în interiorul unui ciclu legislativ de cinci ani.
Susţinută de liderul Manfred Weber şi de familia politică a Partidul Popular European, Metsola pare hotărâtă să îşi consolideze sprijinul din timp. În culise, eurodeputaţi din alte grupuri vorbesc despre o campanie discretă, construită prin negocieri şi concesii punctuale.
Problema este că social-democraţii din Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților revendică funcţia în baza unui acord de împărţire a puterii încheiat la începutul mandatului. Faptul că nu au anunţat încă un candidat oficial le slăbeşte poziţia, dar tensiunea rămâne. În acest vid de claritate, liberalii din Renew Europe cochetează cu ideea unui candidat de compromis, capabil să evite blocajul dintre cele două mari familii politice.
Deşi în plan legislativ au existat voturi comune între PPE şi formaţiuni radicale pe teme precum migraţia sau dereglementarea, conducerea popularilor insistă că oferirea unor funcţii executive extremei drepte rămâne o linie roşie.
Cu toate acestea, realitatea politică devine tot mai complicată. Grupuri precum Patrioții pentru Europa şi Europa Națiunilor Suverane, consolidate după alegerile europene din 2024, contestă excluderea lor din poziţiile de conducere şi au atacat deciziile în instanţă. O eventuală hotărâre favorabilă le-ar putea deschide uşa către vicepreşedinţii şi şefii de comisii.
În interiorul PPE apar deja voci care întreabă cât timp mai poate fi ignorată extrema dreaptă, mai ales în contextul în care aceasta guvernează sau influenţează puternic politica în mai multe capitale europene. Dilema este strategică, izolare totală sau integrare controlată.
Pe lângă confruntarea dintre familiile politice, mocnesc şi conflicte interne. În Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, aripa pragmatică, dispusă la compromisuri, este contestată de facţiunea idealistă, care cere o opoziţie mai fermă.
În Renew Europe se simte o fractură între liberalismul economic dur şi orientarea mai progresistă, ecologistă, iar în tabăra social-democrată viitorul liderilor depinde direct de obţinerea preşedinţiei Parlamentului.
În paralel, se conturează iniţiativa unui nou grup politic cu o agendă declarată de „pace şi justiţie socială”, dar perceput ca fiind apropiat de Moscova. Implicarea unor eurodeputaţi care au participat la evenimente alături de Vladimir Putin ridică semne de întrebare serioase la Bruxelles. Deşi pragul necesar pentru formarea oficială a unui grup nu a fost încă atins, remanierea de la jumătatea mandatului ar putea crea condiţiile politice pentru apariţia acestui nou pol de influenţă.