„În fiecare zi în care nu pierd, câștigă.” Iranul mai deține încă mii de rachete balistice, potrivit serviciilor de informații americane

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Potrivit unui material publicat de The Wall Street Journal, aceste evaluări indică faptul că, deși capacitatea militară a Iranului a fost afectată semnificativ, Teheranul își păstrează abilitatea de a relansa rapid o parte din arsenalul său.

Arsenalul militar iranian: pierderi semnificative, dar capacitate de refacere

Unii oficiali americani și-au exprimat îngrijorarea că Iranul ar putea profita de încetarea luptelor pentru a-și reconstitui o parte din arsenalul de rachete.

Alimentele expirate: riscuri medicale grave și de ce nu ar trebui consumate niciodată după data de expirare

Cum a salvat Trump parada lui Putin de 9 Mai. Detalii prezentate de un fost diplomat SUA

Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a declarat reporterilor în această săptămână că programul de rachete al Iranului este „distrus din punct de vedere operațional”, lansatoarele și rachetele fiind „epuizate, decimate și aproape complet ineficiente”.

Totuși, rapoartele serviciilor de informații americane indică faptul că Iranul își poate reconstitui parțial forța de rachete. Deși oficialii americani afirmă că peste jumătate dintre lansatoarele de rachete ale Iranului au fost distruse, avariate sau blocate sub pământ, multe dintre cele rămase pot fi reparate sau scoase din complexele subterane.

Stocul de rachete al Iranului a fost, de asemenea, redus la jumătate în timpul conflictului, însă țara deține în continuare mii de rachete balistice cu rază medie și scurtă de acțiune, care pot fi scoase din ascunzători sau recuperate din siturile subterane, au declarat oficiali americani și israelieni.

Iranul mai dispune de mai puțin de 50% din numărul de drone de atac unidirecționale pe care le avea la începutul războiului, deoarece a consumat o mare parte dintre ele în timpul conflictului, iar unitățile de producție din Teheran au fost lovite de Statele Unite ale Americii și Israel.

Totodată, oficialii afirmă că regimul ar putea achiziționa sisteme similare de la Rusia pentru a le folosi împotriva vecinilor săi. Iranul mai deține și un stoc redus de rachete de croazieră, care ar putea fi utilizate împotriva navelor din Golful Persic sau a trupelor americane, în cazul în care negocierile ar eșua.

Oficiali israelieni au declarat că aproximativ două treimi dintre lansatoarele de rachete balistice ale Iranului au fost scoase din funcțiune în timpul războiului, însă multe dintre cele rămase ar putea fi recuperate din structuri subterane.

Aceștia susțin, de asemenea, că Iranul mai deține încă peste 1.000 dintre cele aproximativ 2.500 de rachete cu rază medie de acțiune pe care le avea la începutul războiului, restul fiind fie lansate, fie distruse.

Un purtător de cuvânt al Comandamentului Central al SUA, care coordonează forțele americane din Orientul Mijlociu, a refuzat să comenteze, făcând trimitere la declarațiile recente ale unor oficiali militari americani privind amploarea campaniilor aeriene.

Declarații contradictorii și evaluări militare asupra capacităților Iranului

Miercuri, generalul Dan Caine, șeful Statului Major Interarme, a declarat că atacurile au distrus baza industrială de apărare a Iranului. Acesta a precizat că Statele Unite au lansat peste 13.000 de muniții, lovind depozite de rachete și drone, marina iraniană și industria de apărare a țării, „pentru a se asigura că Iranul nu își poate reconstitui capacitatea de a-și proiecta puterea în afara granițelor sale”.

În contrast, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a afirmat anterior că programul iranian este „distrus”, însă evaluările serviciilor de informații indică o situație mult mai complexă.

Din perspectivă istorică, interceptarea rachetelor mobile a reprezentat o provocare majoră pentru Statele Unite ale Americii încă din conflictul din 1991 cu Irakul, când rachetele Scud erau dificil de localizat.

Pentru a contracara această amenințare, forțele americane și britanice au folosit inclusiv echipe speciale la sol, nu doar lovituri aeriene, spre deosebire de conflictul actual cu Iranul, unde acțiunile au fost preponderent aeriene.

Negocieri internaționale și miza geopolitică a conflictului

În acest context, negocierile internaționale capătă o importanță majoră. Steve Witkoff și Jared Kushner sunt emisari ai Statelor Unite ale Americii care se alătură vicepreședintelui Vance pentru discuții cu Iranul sâmbătă, la Islamabad, în Pakistan.

Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, a declarat: „Acest succes militar de anvergură le-a permis vicepreședintelui Vance, trimisului special Witkoff și lui Jared Kushner să negocieze de pe o poziție de forță pentru a pune capăt definitiv acestor amenințări la adresa trupelor americane și a patriei noastre”.

Aceasta a adăugat: „Așa cum a spus vicepreședintele în această dimineață, el speră la o discuție pozitivă, dacă iranienii sunt dispuși să colaboreze cu bună-credință”.

Analiști precum Jon Alterman au subliniat implicațiile strategice ale situației: „Una dintre concluziile importante ale acestei situații este că Iranul, cu o mică parte din capacitatea sa anterioară, poate fi în continuare actorul dominant care controlează pacea și securitatea în Golf”. El a adăugat: „Ei au acest mare avantaj: în fiecare zi în care nu pierd, câștigă, iar în fiecare zi în care noi nu câștigăm, pierdem”.

Deși Statele Unite ale Americii și Israelul susțin că loviturile aeriene au afectat semnificativ infrastructura militară iraniană, experții avertizează că Iranul rămâne un actor regional capabil să își refacă rapid capacitățile, în funcție de sprijinul extern și de evoluția sancțiunilor internaționale.