Armata ucraineană doboară din cer o „super-armă” rusească cândva lăudată, păcălind-o cu bruiaj electronic și făcând-o să creadă că se află… la Lima, Peru. Kremlinul a numit cândva rachetele balistice Kh-47M2 Kinzhal / Kinjal „invincibile”, iar Joe Biden spunea că sunt „aproape imposibil de oprit”.
Acum, specialiști ucraineni în război electronic afirmă că le pot contracara cu muzică și cu spoofing (falsificare de semnal) al navigației, scrie site-ul de tehnologie 404media.
Pe măsură ce începe iarna, Rusia a intensificat loviturile asupra infrastructurii de energie și apă folosind Kinjal, în atacuri masive la distanță, combinate cu drone și alte rachete. Un atac nocturn la începutul lui octombrie ar fi inclus 496 de drone și 53 de rachete, printre care și Kinzhal; la finalul lunii, un alt val ar fi depășit 700 de mijloace mixte, potrivit Forțelor Aeriene ale Ucrainei.
„Un singur tip de sistem din Ucraina a putut intercepta astfel de rachete: Patriotul furnizat de SUA. Dar, din cauza limitărilor de număr și a lipsei de muniție, nu putem intercepta majoritatea Kinjal-urilor”, a spus, sub anonimat, un membru al echipei ucrainene de război electronic Night Watch, pentru publicația 404 Media.
Cum funcționează păcălirea. Kinzhal și alte muniții ghidate navighează prin comunicații cu sateliții ruși din rețeaua GLONASS (echivalent GPS). Night Watch folosește un sistem de bruiaj numit Lima EW, care creează un câmp de perturbare împiedicând comunicarea cu sateliții. Spre deosebire de bruiajul „clasic”, Lima poate transmite semnale digitale și falsifica navigația: „hăcuiește” receptorul din rachetă și îl scoate de pe traiectorie.
Fotografii cu resturi de Kinzhal, furnizate 404 Media, arată o antenă CRPA (controlled reception pattern antenna), destinată să reziste la bruiaj/spoofing. „Am descoperit că racheta are, de fapt, tehnologie veche – receptoare de tipul celor din rachetele sovietice. Nimic special, nimic nou”, spune Night Watch.
„Imnul” care bruiază. Potrivit aceleiași echipe, în ultimele două săptămâni au fost distruse 19 Kinjal cu sistemul Lima. Primul pas: înlocuirea semnalelor de navigație din rachetă cu o piesă muzicală ucraineană („Tatăl nostru este Bandera”), codificată digital, pentru a satura receptorul. „Orice zgomot digital ar funcționa, dar am ales melodia și pentru umorul situației”, spun ei – în contextul propagandei ruse despre Stepan Bandera.
Apoi, Lima simulează un semnal de navigație care „convinge” racheta că se află la Lima, Peru. Confuzată, racheta încearcă o corecție bruscă de traseu. Ori, lansată de pe MiG-31, o Kinjal atinge Mach 5,7 (peste 4.000 mile/oră). La asemenea viteze, o schimbare brutală de direcție rupe structura.
„Fuselajul nu rezistă stresului excesiv și racheta cedează. Avantajul ei – viteza – este folosit împotriva ei”, explică Night Watch. „Așa am reușit să interceptăm 19 rachete în ultimele două săptămâni.”
Adaptarea rusă – și limitele ei. Night Watch afirmă că Rusia încearcă să contracareze Lima prin montarea a mai multe receptoare în rachetă, pentru salturi de frecvență și evitarea bruiajului: de la 8 la 12, iar la ultimul Kinzhal doborât – 16 receptoare. „Inutil – un asemenea upgrade nu ajută”, susțin ucrainenii.
De ce nu ajunge doar Patriotul. Interceptarea cinetică a Kinzhal a fost dovedită în Ucraina cu baterii Patriot, însă numărul limitat de sisteme și muniția scumpă fac din războiul electronic o complementaritate esențială: e mai ieftin să orbești sau să rătăcești racheta decât să o lovești în zbor.
Concluzia este că „invincibila” Kinjal poate fi păcălită: dacă îi tai legătura cu sateliții și îi spoofezi poziția, viteză + corecție bruscă = autodistrugere. Iar în războiul de uzură al iernii, fiecare rachetă deturnată înseamnă infrastructură salvată și interceptoare scutite.