Interesele strategice ale Rusiei in Afganistan. Analiza Kommersant: „Unul dintre principalii beneficiari ai retragerii SUA ar putea deveni rivalul sau global, China”
Influenta publicatie de limba rusa Kommersant publica o ampla analiza a recentelor evenimente de la Kabul, in care atrage atentia ca principalul beneficiar al plecarii americanilor va fi China.
„Nasterea unui nou Afganistan promite schimbari radicale in zona de interese strategice ale Rusiei”, este debutul articolului din Kommersant.
Iata traducerea articolului:
Ascensiunea la putere in Afganistan a miscarii talibane, interzisa de Rusia, a pus capat proiectului international de reorganizare a celui mai inapoiat si mai conflictual stat din regiune. Dupa ce a respins modernizarea occidentala, Afganistanul a primit o a doua sansa de a se lansa in proiectul national islamist prin victoria talibanilor. Transformarea radicala a statului, abandonata de SUA, a lansat o noua cursa pentru controlul Afganistanului, creand atat riscuri, cat si oportunitati. Beneficiarii, in afara de Pakistan, ar putea fi principalii rivali ai SUA – in primul rand China, care isi extinde expansiunea in Asia.
Douazeci de ani inmultit cu zero
Semnalul din 15 august 2021 ca in Afganistan a inceput o noua numaratoare inversa a fost arborarea steagului oficial al talibanilor (organizatie terorista interzisa in Federatia Rusa) deasupra palatului prezidential din Kabul, o panza alba pe care este scrisa cu negru Shahada, prima clauza a crezului islamic. Drapelul, care a fost steagul Afganistanului din 1996 pana in 2001 – in timpul autoproclamatului Emirat Islamic al Afganistanului – a revenit la locul sau dupa o pauza de 20 de ani.
Luni dimineata, un predicator barbos, imbracat in haine albe, a aparut la televiziunile afgane de muzica, divertisment si sport, incrucisandu-si bratele peste stomac si vorbind cu gandul la binele care ar putea rezulta din intoarcerea talibanilor la putere.
Dezbaterea continua pentru a stabili daca talibanii de astazi sunt diferiti de predecesorii lor din a doua jumatate a anilor 1990 si inceputul anilor 2000 sau daca sunt aceeasi miscare, consecventa in ideologia lor de fundamentalism islamic si in metodele draconice de afirmare a acesteia.
Executiile publice brutale ale fortelor afgane capturate, masacrarea civililor suspectati ca nu se conformeaza normelor islamice si valul de violenta care a facut mii de victime ar putea constitui un argument puternic ca talibanii contemporani sunt pur si simplu succesorii unei generatii anterioare de talibani. Cu toate acestea, noua versiune – talibanii 2.0 – este totusi foarte diferita de cea veche, care se baza pe studentii institutiilor de invatamant religios din Pakistan, care au socat lumea cu executia medievala a presedintelui afgan Mohammad Najibullah, cu batjocorirea cadavrului sau si cu distrugerea monumentelor budiste din Bamiyan. Si, in sfarsit, transformarea Afganistanului intr-o trambulina pentru terorismul international, exploatat in mod activ de al-Qaeda lui Osama bin Laden, interzis in Rusia.
Razboiul talibanilor pentru putere in Afganistan a fost impartit in doua faze. Prima a fost o confruntare apriga cu fortele de securitate afgane, care a durat cateva luni. Cea de-a doua, care a avut loc intr-o saptamana culminanta, a fost fundamental diferita: cu cateva zile inainte de caderea Kabulului, fortele de securitate afgane au incetat brusc sa mai opuna rezistenta.
Comentand versiunea potrivit careia incetarea ostilitatilor ar fi fost rezultatul unor acorduri tacite intre talibani si Statele Unite, Zamir Kabulov, trimisul special al presedintelui rus in Afganistan si director al Departamentului Asia a II-a al Ministerului de Externe, a declarat intr-un interviu acordat postului de radio Ekho Moskvy: „Ma indoiesc. Cred ca autorii unor astfel de trucuri incearca sa justifice cumva esecul americanilor in Afganistan si sa faca sa para o actiune planificata”.
Cu toate acestea, speculatiile despre „esecul americanilor” nu ofera un raspuns la intrebarea principala: ce s-a intamplat exact in intervalul de timp dintre 7 si 9 august, cand SUA au lansat mai intai un atac aerian masiv impotriva fortelor talibane din provincia Jawzjan din Afganistan, iar apoi au renuntat brusc la noi lovituri. Pentagonul a declarat ca nu mai vede rostul lor.
O sursa bine informata din una dintre tarile din regiune insista asupra faptului ca, totusi, a avut loc un acord tacit intre SUA si talibani, la care s-a ajuns in ultima clipa.
Administratia presedintelui Joe Biden a luat decizia dificila de a refuza sprijinul aerian pentru armata afgana, temandu-se de noi atacuri ale talibanilor, care avertizasera Washingtonul de consecinte, si a preferat sa incheie acorduri tacite cu acestia.
Acest lucru a evitat o batalie sangeroasa pentru Kabul si a indepartat SUA de amenintarea atacurilor talibanilor, dar a fost, de asemenea, un verdict pentru regimul de la Kabul, lipsind armata afgana de ultima sa speranta de a schimba situatia cu lovituri aeriene americane. Talibanii au reusit sa cucereasca capitala afgana fara varsare de sange si i-au permis presedintelui Ashraf Ghani sa fuga din tara.
Comentand noua realitate afgana in interviul mentionat mai sus, Zamir Kabulov a indemnat sa nu se exagereze amenintarea ca Afganistanul sa devina ca Statul Islamic (o organizatie terorista interzisa in Rusia). „Nu, nu mi-e teama de asta… Reprezentantii conducerii de varf a talibanilor mi-au spus ca au un singur lucru de spus: nu vor lua prizonieri”, a declarat diplomatul. Diplomatul a adaugat: „Talibanii sustin, si simt ca exista o mare sinceritate aici, ca nu vor sa repete a doua oara soarta lor nefericita.”
O „pata neagra” pentru aliatii SUA
Unul dintre rezultatele internationale ale venirii talibanilor la putere la Kabul este revenirea temei afgane in politica americana, precum si schimbari inevitabile in pozitionarea globala a SUA si in relatiile sale cu aliatii sai din Vest, Est si spatiul post-sovietic.
In ciuda impopularitatii razboiului din Afganistan si a consensului dintre democrati si republicani privind necesitatea retragerii din aceasta tara, politicienii americani nu au anticipat ca evenimentele vor lua o turnura atat de radicala.
Cea mai mare umilinta a Americii din ultimele doua decenii ar putea fi declaratia triumfatoare a Emiratului Islamic al Afganistanului la cea de-a 20-a aniversare a atacurilor de la 11 septembrie 2001. O entitate a carei dezmembrare a fost unul dintre proiectele internationale majore ale SUA in secolul XXI.
Ceea ce a facut Biden in Afganistan va ramane in manuale ca una dintre cele mai crude infrangeri din istoria americana”, a declarat Donald Trump, care considera ca „Biden ar trebui sa demisioneze dupa rusinea pe care a provocat-o.
Publicatia americana The National Interest noteaza ca retragerea sprijinului de la Kabul ar putea pune presiune asupra relatiilor SUA atat cu aliatii din NATO, cat si cu cei care sunt aliati cu Washingtonul in afara aliantei. Daca membrii NATO se intreaba de ce Statele Unite au zadarnicit singure eforturile coalitiei multinationale din Afganistan, aliatii din afara NATO se intreaba acum daca are sens sa continue sa se bazeze pe Washington.
Klondike-ul chinezesc al secolului XXI
Intre timp, unul dintre principalii beneficiari ai retragerii SUA ar putea deveni rivalul sau global, China, un partener principal al Pakistanului, care isi extinde expansiunea in Asia si detine resursele necesare pentru a juca in cele din urma rolul de vioara intai in dezvoltarea Afganistanului, acum „abandonat”.
„Talibanii si-au exprimat in mod repetat speranta de a dezvolta relatii bune cu China si asteapta cu nerabdare implicarea acesteia in reconstructia si dezvoltarea Afganistanului”, a confirmat purtatorul de cuvant al Ministerului chinez de Externe, Hua Chunying, in cadrul unui briefing la Beijing.
In mod simbolic, la inceputul lunii iulie, inainte de caderea guvernului de la Kabul, purtatorul de cuvant al talibanilor, Suhail Shaheen, a declarat pentru South China Morning Post ca talibanii considera Beijingul un prieten al Afganistanului si ca spera sa poarte discutii timpurii cu China pentru a ajuta la reconstructia tarii in viitor. In acest sens, South China Morning Post a subliniat interesul chinezesc pentru rezervele vaste de cupru, carbune, fier, gaz, cobalt, mercur, aur, litiu si toriu din Afganistan (care ar putea totaliza pana la 1 trilion de dolari).
La sfarsitul lunii iulie, o delegatie talibana condusa de mollahul Abdul-Ghani Baradar a vizitat China, care are o granita comuna de 76 de kilometri cu Afganistanul, si s-a intalnit cu ministrul chinez de externe Wang Yi la Tianjin.
Potrivit lui Alexander Gabuev, seful Programului Asia al Centrului Carnegie din Moscova, China vede in noua situatie din Afganistan atat riscuri, cat si oportunitati. Pe de o parte, Beijingul este ingrijorat de impactul evenimentelor din Afganistan asupra situatiei din regiunea autonoma Xinjiang-Uygur din China, precum si de posibilul export al radicalismului islamic in Asia Centrala. Conducerea chineza este, de asemenea, constienta de limitele instrumentelor sale de influentare a Afganistanului, dupa ce cea mai puternica alianta militara din istorie a suferit un fiasco in aceasta tara.
„De aceea, China a inceput sa se pregateasca din timp pentru preluarea puterii de catre talibani. Cu ajutorul Pakistanului, au fost stabilite legaturi cu liderii talibani si au fost obtinute garantii pentru securitatea personalului chinez in Afganistan si pentru neamestecul in afacerile din Xinjiang – cat de multa credibilitate poate fi acordata acestor promisiuni, timpul va spune. In paralel, China a infiintat o baza militara in Tadjikistan pentru a monitoriza coridorul Wakhan, precum si pentru a consolida legaturile militare cu tarile din Asia Centrala si cu Rusia – cea mai recenta dovada a fost Occidentul. Interactiune-2021”, – a explicat Kommersant Alexander Gabuyev.
