Stimate domnule Șalaru, recent, șeful Statului-Major al Armatei Române, generalul Gheorghiță Vlad, a afirmat că România are o capacitate suficientă pentru apărare și poate rezista în fața unui atac rusesc. Ca fost ministru al Apărării la Chișinău, credeți că Republica Moldova ar rezista unui astfel de atac?
Din punct de vedere militar Republica Moldova nu ar putea rezista direct mașinăriei de război a Federației Ruse deoarece dimensiunile ca stat, dar și elementele specifice unui război (gen populație, capacitate economică de susținere a unui conflict armat, pregătire militară avansată, tehnologie integrată, etc) sunt profund disproporționate în defavoarea Chișinăului. Ceea ce poate face Republica Moldova este să organizeze o reziliență latentă, care să hărțuiască armata rusă și să-i reducă limitat capacitatea de luptă, un sabotaj militar pe termen lung. Personal, cred că la acest moment, când Ucraina rezistă eroic, nu poate exista o invazie terestră a Federației Ruse. Marea problemă pentru Republica Moldova o reprezintă războiul hibrid ce a fost declanșat aproape oficial de Federația Rusă contra Chișinăului și care nu se va opri, ci va căuta noi modalități de ocupare prin elemente socio-politice proxy. Din datele pe care eu le dețin, Federația Rusă este într-un proces de analiză profund, în care sunt evaluate atât ce a funcționat în acțiunile sale de până acum, dar mai ales ce nu a funcționat în războiul hibrid contra Republicii Moldova. Victoria de la Chișinău este doar o victorie de etapă și în nici un caz câștigarea războiului, care va fi repornit de Moscova contra Basarabiei. Mai mult, războiul hibrid contra Reopublicii Moldova va deveni mai sofisticat, mai tehnologizat și mult mai secret.
După victoria categorică a pro-europenilor în Moldova președintele Maia Sandu a declarat că își dorește ca țara sa să devină membră a UE până în 2030. În opinia dumneavoastră, ar fi posibil acest lucru, având în vedere conflictul înghețat din Transnistria?
Republica Moldova a făcut pași importanți spre integrarea deplină în Uniunea Europeană și cred că această dată este una foarte reală. În România se cunoaște poate mai puțin, dar peste 50% din populația Republicii Moldova deține o cetățenie europeană – în special cetățenia română, circa 95-97%. Practic suntem într-o situație nemai întâlnită în dreptul internațional, în care cetățenii unui stat sunt și cetățeni UE dar statul propriu-zis nu este membru al Uniunii. Cât privește Transnistria trebuie spus că negocierile purtate de Chișinău pentru integrare europeană se fac luând în calcul tot teritoriul recunoscut internațional al Republicii Moldova – inclusiv beneficiile economice sunt negociate pentru teritoriul din stânga Nistrului. Eu cred că integrarea europeană a Republicii Moldova va accelera reintegrarea Transnistriei în timp, iar banii și investițiile europene vor ajuta acest proces. Conflictul înghețat de pe Nistru cu siguranță nu este un impediment pentru integrarea în UE a Republicii Moldova, care doar va ajuta la reglementarea acestuia.
Cele două Germanii s-au reunificat în 1990, pe fondul prăbușirii regimului comunist, dar din cauza ezitărilor lui Ion Iliescu România a pierdut atunci „fereastra de oportunitate” pentru unirea cu Moldova. Pentru a fi posibilă acum reunificarea Moldovei cu România ar fi nevoie să se prăbușească regimul Putin?
Reunificarea celor două state românești nu depinde nici de Putin, nici de Bruxelles și nici de Washington, ci doar de românii de pe ambele maluri ale Prutului. Da, avem nevoie de sprijin internațional, mai ales în recunoașterea unui act reparatoriu istoric, dar reunificarea depinde doar de noi. Sunt român basarabean și sunt în lupta pentru reunificare din 1988. În luna ianuarie a acelui an, am înființat Cenaclul Alexe Mateevici, care a stat la baza Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia și vă spun cu toată seriozitatea că reunificarea celor două state românești se va realiza. Și declararea independenței Republicii Moldova față de URSS și integrarea europeană a Republicii Moldova sunt victorii de etapă, care vor avea ca finalitate reunificare statului român fărâmat de tancurile rusești în anii 1940. Reunificarea noastră se va realiza atunci când ne vom elibera total și ireversibil de Moscova și vom putea securiza, pe toate palierele, teritoriul românesc dintre Prut și Nistru.
Rusia a declanșat un război hibrid fără precedent împotriva Europei, cu sabotaje, lansări de drone în apropierea aeroporturilor, violări ale spațiului aerian al NATO de către avioane de luptă rusești. Există riscul ca rușii să meargă cu aceste provocări până la declanșarea unui conflict armat, fie el și local?
De la ruși te poți aștepta la orice și cred că Federația Rusă poate declanșa un conflict, de mai mare sau mai mică intensitate, dacă nu cu NATO direct, atunci cu state care fac parte din NATO. Acest lucru se va întâmpla dacă Ucraina va cădea sau mai bine spus dacă va fi lăsată să cadă. Dacă vrem să ne protejăm de Federația Rusă, atât UE cât și NATO, dar mai ales țările din flancul estic al NATO și UE trebuie să sprijine Ucraina. Scutul lumii libere este la acest moment Ucraina, iar ajutorul pentru ea este un ajutor pentru noi, pentru pacea noastră, pentru modul nostru de viață.
Ați câștigat procesul care v-a fost intentat de George Simion și ați spus despre acesta că „rămâne același trădător”. Vă mențineți afirmația?
Cu siguranță, da! George Simion a îngropat idealul unirii și acum sub masca unui suveranism sau conservatorism reinterpretat participă la eforturile Moscovei de a distruge UE, dar mai ales de a deturna România de la drumul ei exclusiv euro-atlantic.
Unii susțin că Simion este doar un „idiot util” al Moscovei, care execută tot ce i se dictează. Dumneavoastră, personal, ce credeți că îl mână totuși în luptă – o ambiție personală sau siloviki de la Kremlin, cu cnutul sau amenințarea unui ceai cu poloniu?
Eu cred că afilierea lui George Simion la interesele Moscovei constituie mai curând un mix de motivații ce cuprind sprijin politic și bani. Cred că este afiliat și exploatat ideologic, cred că există și elemente de compromitere pe el și mai ales cred că îi este inteligent exploatat, de către ruși, egoul său. Practic, la el funcționează un mix de recrutare. Lumea serviciilor secrete a evoluat, iar recrutarea de către ruși a unor zăpăciți utili sau idioți utili a evoluat enorm. Nu trebuie căutate atât persoane care îl folosesc, ci țări care îl folosesc – în cazul nostru Federația Rusă. Și nu cred că Rusia îl folosește pe Simion pentru a culege informații cu caracter secret, ci ca pe un agent de influență care promovează interesele de etapă ale Federației Ruse.
Implicarea Rusiei în alegerile din România, prin sprijinul masiv acordat lui Călin Georgescu, a fost invocată pentru anularea alegerilor din noiembrie 2024. De ce totuși, la aproape un an de atunci, nu au fost aduse dovezile în acest sens și nimeni nu spune nimic? Le e teamă tuturor de ce ar putea spune Georgescu despre ei?
În astfel de operațiuni de tip hibrid gestionate de către Rusia nu întotdeauna se pot identifica dovezi directe în sensul clasic, ci ele sunt bazate pe analiză, corelare și integrare într-un tablou mai vast. De exemplu: din Republica Moldova au fost oamenii care au sprijinit campania digitală de promovare a lui Călin Georgescu. Aceiași oameni fac și muncă pentru Șor, care este omul Moscovei. Teoretic, poți considera că ei au fost loviți de dragoste pentru Georgescu, dar practic au dat acest sprijin la solicitarea Moscovei. Ce vor alege să înțeleagă din acțiunile acelor oameni instituțiile românești? Deci, trebuie să înțelegem că tehnologia a schimbat paradigma de lucru inclusiv a serviciilor secrete, în special a celor ruse, iar noi trebuie să ne adaptăm și să acordăm credit bunei credințe a instituțiilor statului. Eu cred că dovezile existente la instituțiile statului sunt extrem de evidente în a arăta implicarea Moscovei. Cred că suntem la începutul unui tip de război cognitiv care va deveni din ce în ce mai elaborat, mai tehnologizat, și unde specialiștii nu vor mai fii generalii, ci și comunicatorii sau specialiștii în neurolingvistică.
Serviciile secrete moldovenești și ucrainene au dovezi concrete privind legăturile lui Simion cu Moscova. De ce tac serviciile românești în această privință, chiar nu le-au informat colegii lor de peste Prut?
Eu cred că serviciile românești chiar dacă tac, sigur fac, însă în mediul confruntării de intelligence nu deconspirarea este soluția, ci prevenirea și contracararea acțiunilor. Dacă mâine Simion ar fi dat la o parte, în jumătate de an ar apărea un alt Simion, dar cu alt nume. Nu sunt specialist, dar am încredere totală în instituțiile statului român din domeniul securității. În plus, Simion nu trebuie analizat singur, ci în directă legătură și cu alți lideri pro-ruși din UE. Simion este doar o rotiță dintr-un angrenaj gestionat de Rusia la nivelul UE.
Având în vedere sprijinul tacit de care se bucură Călin Georgescu și AUR din partea unor structuri transpartinice cu ramificații foarte extinse, credeți că acest partid ar putea fi folosit ca unealtă pentru scoaterea României din UE și transformarea ei într-un Belarus, unde politicienii corupți să poată fura nestingherite de Bruxelles?
Îmi este foarte greu să mă pronunț asupra acestei idei, pentru că nu cunosc această lume. Pot să vă spun însă că Putin și-ar dori ca România să fie o țară dominată de corupție și fărădelege, unde totul se poate cumpăra sau vinde și unde prin corupție ar putea influența deciziile statului – în special deciziile strategice – sau chiar influența decizii la nivel de UE ori NATO. Cred că statul român și instituțiile sale sunt suficient de pregătite și vor face față cu brio unor astfel de încercări de deturnare a țării. De asemenea și cetățenii trebuie să înțeleagă că un astfel de război din umbră nu se va încheia niciodată,iar lupta pentru libertatea, statul de drept, suveranitatea reală și unitatea României nu încetează niciodată.