INTERVIU Andrei Macsut (președinte SENS) despre cum a ajuns SENS la 16% în preferințele tinerilor: ”La USR ni s-a spus în termeni destul de clari că nu e loc pentru progresiști în partid. Acum au înțeles și ei că însuși electoratul lor este progresist”

Conform celui mai recent sondaj INSCOP Research, partidul SENS ocupă locul al doilea în preferințele generației sub 30 de ani (16%), după AUR (34%), ceea ce înseamnă că la viitoarele alegeri ar putea performa mai bine decât multe dintre partidele consacrate. Ce își propune SENS și mai ales cum a reușit să capteze interesul unei generații foarte puțin interesate de politică, am încercat să aflăm discutând cu liderul partidului, doctorul Andrei Macsut.

Potrivit celui mai recent sondaj INSCOP, partidul SENS este al doilea în topul preferințelor generației Z, dar aproape că nu este votat de niciun român de vârsta a treia. Cum explicați această prăpastie?

Sunt mai multe motive. Pe de o parte, mesajul nostru nu prea ajunge la românii de vârsta a treia. Adică, ați văzut, nu apărem pe la televizor foarte des și în niciun caz pe la canalele cu cea mai mare audiență. Deci, dacă oamenii de vârsta a treia își iau cea mare parte din informații de la televizor, nici n-au cum să fi auzit de noi. Nici pe TikTok nu suntem deosebit de prezenți, așa că o bună parte din diferență se explică de acolo, cred eu.

USR trage alarma: ”Azi, ședință cu consecințe extrem de grave la Secția penală a ICCJ. Gruparea Savonea a ales să arunce în aer întreaga Secție penală a ÎCCJ”

Brandul tău personal în era AI: Cum să ieși în evidență când toți sunt generați de algoritmi

Iar în cazul celor care au auzit de noi și nu ne susțin, această atitudine s-ar putea explica prin faptul că o bună parte dintre temele pe care le-am abordat până acum în spațiu public sunt mai degrabă ale altor categorii de vârstă. Adică vorbim despre dreptul la locuire, vorbim despre sănătate mentală, sunt lucruri care, să zicem, interesează mai mult generațiile tinere. La vârsta a treia deja ai alte priorități, alte probleme, despre care noi am vorbit ceva mai puțin în public.

Și al treilea motiv ar fi probabil pentru că informațiile care ajung despre noi în spațiu public sunt de la alții, care nu ne sunt neapărat prieteni. Ați văzut, de exemplu, în campania pentru parlamentare, cum vorbea George Simeon despre SENS și cum ne picta în toate culorile negative. Și chiar și la partidele clasice ați văzut destui susținători și voci care spun că suntem extremiști, că suntem comuniști, așa mai departe. Deci dacă acesta e mesajul care a ajuns la persoanele de vârsta a treia, pot înțelege că ele nu au o impresie bună despre noi, întrucât această impresie e creată prin intermediul altora. Evident, fiindcă nu ne-au cunoscut cu adevărat o asemenea impresie e cu totul lipsită de temei și de substanță.

Ce diferențiază partidul dumneavoastră de alte formațiuni politice din România? De ce ar vota cineva SENS și nu ar vota USR, PNL sau PSD, de pildă?

SENS este în mod asumat un partid de centru stânga și progresist. Și PSD se declară a fi de centru stânga, este adevărat, dar e greu să susții asta atunci când lași serviciul public să se degradeze. Vorbim aici de situații în care, cu intenție, resursele publice și serviciile publice sunt capturate de niște firme deținute de oameni ăștia care spun că sunt de stânga. Adică e greu să mai crezi ceva ce vine din zona PSD.

Au existat atâtea ocazii pentru cei din PSD să demonstreze că pot face ceva, dar nu au făcut. În ceea ce privește USR și PNL, noi, ca partid, mergem pe un mesaj care nu e tocmai aliniat cu ce susțin ele. Cei de dreapta văd societatea ca fiind ierarhizată. Adică unii sunt la baza societății, alții sunt la vârf și pe ei îi preocupă cum să câștige mai bine cei de la mijlocul sau de la vârful piramidei și cum să-i folosească mai bine pe cei de la bază. Dacă ascultați discursul lor, vedeți că întotdeauna aceasta este răspunderea celor de la baza societății: să muncească, spre a se putea ridica. Dar asta e aproape imposibil de făcut în situația în care serviciul public e ca și inexistent și să nu ai parte de niciun sprijin.

Gândiți-vă doar cât de greu este să îți plătești chiria și să pui bani deoparte ca să ții un apartament, să dai un avans. E extraordinar de greu, mai ales dacă nu ai sprijin de la familie. Iar soluția lor, a partidelor de dreapta pentru asta este „muncește, mai ia-ți un job, mai consumă-ți sănătatea ca să ieși din această situație”.

Abordarea cu care venim noi este că a ieși singur din această situație e aproape imposibil. Pentru asta ai nevoie de sprijin, ai nevoie de un ajutor ca să te ridici. Deci asta e diferența dintre noi și alții. Noi vedem oamenii ca fiind în mod fundamental egali, chiar dacă sunt diferiți. Nu vedem societatea ca pe o ierahie în care unii au de câștigat, unii au de pierdut, în care unii sunt șmecheri, iar alții sunt fraieri. Nu credem în genul ăsta de societate.

La ultimele alegeri, grupările progresiste au fost extrem de divizate. Nu este oare momentul să vă uniți forțele cu USR, Reper, DREPT sau alte formațiuni, și să creați un pol al schimbării, capabil să se opună cu mai multe șanse de succes „suveranismului” care, iată, pare să fi cucerit și PSD?

Da, am văzut, acum PSD a renunțat la eticheta de „partid progresist”, iar motivul e simplu: a văzut că pierde alegători și de aceea adoptă mai nou tot mai multe dintre temele AUR, din gândirea AUR. PSD este un partid cameleonic, dar din păcate pentru ei nu pot înțelege că lumea votează cu originalul, nu cu copia. Cu o asemenea atitudine duplicitată, cei din PSD mai mult îndepărtează din electoratul pe care îl au, decât să atragă alți alegători.

Legat de ce spuneți, cu unirea forțelor, problema este că la un moment dat toate aceste forțe au fost unite. Adică din 2016, de când a apărut USR-ul și până prin 2020, cei mai mulți au fost uniți. Și eu, și alți oameni din actuala conducere a partidului SENS, am fost membrii USR și am plecat de acolo pentru că ni s-a spus în termeni destul de clari că nu e loc pentru progresiști în partid. Acum au înțeles și ei că însuși electoratul lor este progresist.

De ce s-a spart USR? Întrebarea asta ar trebui pusă, cred, conducerii acestui partid. Oricât am dori noi să încercăm să căutăm o platformă comună prin care să mergem în alegeri ca o singură forță reformistă, ne lovim de aceleași probleme care ne-au îndepărtat de acolo de la bun început. Adică sunt în USR niște domni care vor să-și păstreze cu orice preț funcțiile și pozițiile, vor să promoveze cu orice preț oamenii lor.

Spre exemplu, acum la candidatura pentru Primăria Bucureștiului, de ce l-au pus candidat pe Drula, care n-are nicio treabă cu orașul, în loc să pună, de pildă, pe Mihaiu, care a mai fost primar? Adică pur și simplu nu ai ce discuta cu ei pentru că nu au deschidere spre discuție. Vedeți cum s-au sabotat între ei, ba pe Lasconi, ba pe Fritz, practic pe oricine a fost președinte… Cei din USR vin și susțin în spațiu public că trebuie să ne unim, dar prin asta vor să spună, de fapt, că toți ceilalți, care sunt mai mici, trebuie să plece capul să facă exact ca ei. Ori așa ceva nu se poate. Noi reprezentăm niște idei, niște politici, niște dorințe la care nu putem să renunțăm că așa vrea conducerea USR.

AUR este, în toate sondajele, pe primul loc în opțiunile de vot și mulți politologi afirmă că venirea extremiștilor la putere este o chestiune de „când” și nu de „dacă”. Nu vă temeți că, fiind un partid declarat progresist, veți fi printre primii persecutați de un astfel de regim – să ne amintim că Simion, văzându-se deja președintele României, se întreba „ce mă fac eu cu voi”.

Dacă vin la putere extremiștii, dacă avem un guvern AUR și alte formațiuni de genul ăsta, ei oricum își vor căuta dușmani. Vor căuta vinovați pentru că soluții concrete nu au. Dacă ați citit programele lor politice, ați văzut că sunt niște fantezii, de genul „vă dăm case la 35.000 de euro”. Deci ei nu au soluții. Dar vor veni cu vinovați. Și vinovații, indiferent că suntem noi în parlament sau nu, că vor fi aceiași. Vor fi străinii, vor fi imigranții, vor fi maghiarii din România, vor fi LGBT, vor fi oricine decid ei că sunt soroșiști, ONG-urile. Practic, toți vor fi de vină în afară de ei. Căci așa ceva se întâmplă peste tot unde „suveraniștii” de genul ăsta vin la putere. Și noi credem că e mai bine să existe o voce în parlament pentru acești oameni care vor fi persecutați de AUR, decât să nu existe o astfel de voce.

În contextul în care suveranismul pare să se impună, asemenea fascismului în anii 1930, și la noi, ca în mai toată Europa, mai are democrația șanse să dureze în România ori ne îndreptăm spre un regim ca în Ungaria, Slovacia, Belarus sau, mai grav, ca în Rusia?

Depinde de foarte multe lucruri. În primul rând, depinde de cine va câștiga viitoarele alegeri din România. Din fericire, avem timp până prin 2028 – asta ar fi lucrul bun. Din nefericire, ce face guvernul și ce fac instituțiile și partidele nu redresează cu nimic situația. Adică am cumva impresia că oamenii care iau acum decizii fie și-au asigurat un loc călduț într-un viitor guvern AUR, și vor trece cu bagaje cu tot în partidul respectiv, dacă e cazul, fie au impresia că amenințarea asta, sabia asta a lui Damocles o să planeze tot timpul suficient de mult cât să schimbe votul în favoarea lor. Asta nu cred că se va mai întâmpla. Deja oamenii au început tot mai mult să spună că regretă cum au votat și că mai bine să îi lase pe alții la guvernare, măcar e altceva, nu sunt tot aceiași. Dar din păcate vor fi tot aceiași, pentru că ați văzut câți presediști au făcut trecerea la AUR, ați văzut câți își pregătesc trecerea pe viitor. Dacă vom avea un guvern AUR, mai mult ca sigur că destui primari vor trece la AUR, crezând că dacă fac această trecere vor veni banii respectivi – și e posibil să aibă dreptate. Acum, dacă vorbim de ce șanse are democrația să dureze în România, contează cât de mult vor oamenii să  apere democrația. Gândiți-vă și că mulți și-au pierdut încrederea în instituțiile democratice și ca urmare a anulării alegerilor de anul trecut, și ca urmare a deciziilor luate de Curtea Constituțională și așa mai departe. Dacă avem norocul ca războiul în Ucraina să se încheie în termeni favorabile, adică Rusia să piardă, se poate să avem o șansă și atenția rușilor să fie atât de concentrată pe ce se întâmplă în interiorul țării lor încât să nu mai sprijine mișcările din afara propriilor granițe. Dacă războiul continuă până în 2028 sau Rusia câștigă până atunci, mai mult ca sigur Kremlinul își va intensifica presiunile, va elibera resurse mai multe pentru asta. În plus, gândiți-vă câte țări din jurul nostru vor fi căzute deja în acel moment în sfera de influență rusească. Adică Ucraina va fi în sfera lor, Ungaria este deja, Slovacia este deja, Serbia este deja, Bulgaria este nu foarte departe. Efectiv România ar fi încercuită de țări care ar susține Rusia.

Să presupunem că la următoarele alegeri intrați în Parlament. Cu cine ați accepta să guvernați și cu cine ați trasa o linie roșie, de „necolaborare totală”?

Nu colaborăm cu extremiști. Asta să fie foarte clar. Nu avem ce să discutăm cu guverne care vor să facă exact invers de viziunea pe care o avem noi pentru România. O guvernare pe bază de ură și de găsit dușmani nu ajută pe nimeni. Dincolo de asta, dacă este să guvernăm, noi guvernăm pentru niște soluții, niște valori și niște principii. Deci am fi deschiși către o colaborare cu oricine și-ar asuma un angajament credibil că respectă aceste valori și că ia măsurile pe care le susținem și noi. În fond, asta contează: ce lași în urmă. Nu contează să rămâi pur ideologic sau mai știu eu ce.

Chestiunea cea mai dezbătută azi este a pensiilor speciale ale magistraților. Cum ar rezolva problema partidul SENS?

De fapt, sunt mai multe probleme acolo, printre care, în primul rând, o reformă a sistemului de pensii în general. Din toate măsurile care au picat la Curtea Constituțională, am văzut până acum din motivațiile CCR că asta reiese: ori faci o reformă a sistemului de pensii în totalitate, ca să vizeze pe toată lumea și nu să ai o lege specială pentru o categorie răstrânsă, ori poți merge pe o variantă cum a fost ultima care a căzut la CCR, doar că una care să urmeze toate căile procedurale. Pentru că ultima propunere care a picat, a picat pentru că nu exista avizul de la CSM, adică efectiv a fost vorba de un obstacol birocratic, o chestie de procedură. Dacă aș fi în locul lui Bolojan, aș lua pur și simplu proiectul și aș întreba Curtea Constituțională sub ce formă ar fi acceptabil acest proiect, ca să nu am surprize. Deci mai întâi vorbești și cu CSM-ul și cu Curtea Constituțională și îi întrebi din timp cum ar trebui să arate proiectul ca să fie acceptat, iar apoi urmezi toți pașii procedurali, cu toate avizele de care ai nevoie și îl trimiți mai departe. Și atunci nu văd ce ar mai putea să-ți spună.

SENS are o politică foarte deschisă privind migrația și integrarea socială a străinilor veniți în România. Nu credeți însă că tocmai o asemenea politică liberală dă apă la moară extremiștilor, de tipul Dan Tănasă, care mizează pe teama ancestrală a oricărui cetățean al unei țări față de străini?

Nu știu în ce măsură putem vorbi de o teamă ancestrală. Dacă ne uităm la istoria românilor vedem că toate popoarele de la Rin până în deșertul Gobi au trecut pe aici, au lăsat urmași, au condus chiar, în anumite perioade. Adică România este o țară cu proporții însemnate de populație care se trag din imigranți. Însuși numele lui Basarab, fondatorul statului medieval Țara Românească, este de origine cumană, după cum arăta Neagu Djuvara. Deci noi suntem urmași ai tuturor acestor populații. Mi se pare absurd să spui că noi ne tragem doar din daci și din romaniiși să ignori 2000 de ani de istorie, în care au trecut pe aici și au lăsat urmași și așezări sute și sute de popoare. Așa că teama nu cred că este ancestrală. Nu cred asta deloc. Cred că teama este cât se poate de modernă și cât se poate de nejustificată. Problema pe care „suveraniștii” o au acum văd că este cu muncitorii extracomunitari care vin în România.

Țara noastră are o politică pe imigrație destul de bună comparativ cu Europa. Eu aș zice chiar foarte bună în sensul că toate persoanele din afara Uniunii Europene care sunt primite în România, acele o sută de mii de persoane în momentul de față vin aici cu contract de muncă. Adică nu vin aiurea să colinde pe străzi neștind limba, neștind pe nimeni. Sunt persoane care au contract de muncă, vorbesc măcar limba engleză sau o altă limbă de circulație internațională, deci se pot adapta la condiții. Și au o miză importantă, pentru că nu vor să-și piardă locul de muncă, deci au tot interesul să respecte legea, ca să nu aibă probleme. Mulți dintre ei sunt selectați pe criterii foarte stricte, de exemplu să nu consume alcool, să nu consume droguri, pentru că sunt criterii impuse de angajator, nu de către stat. Și în condițiile în care mediul de afaceri spune că vrea să crească numărul de muncitori extracomunitari din România de la o sută de mii cât e acum la două sute de mii, dacă „suveraniștii” sunt supărați, atunci ar trebui să fie supărați pe mediul de afaceri.

Dar nu cred că ar trebui să nicio supărare. Tocmai pentru că oamenii care vin aici vin cu adevărat la muncă. Sunt foarte, foarte puține cazuri de incidente în care să fie implicate acești oameni veniți să muncească în România. Și ați văzut, cei din AUR trebuie efectiv să mintă în privința acestor muncitori străini ca să stârnească ura față de ei, pentru că nu au cazuri concrete de care să se lege.

Eu locuiesc în sectorul 3. Am vecini care sunt imigranți, muncesc ca livratori, curieri. Închiriază apartamente, cheltuie banii, adică oamenii ăștia aduc un beneficiu comunități în care trăiesc și nu am avut niciodată probleme cu ei. Dimpotrivă, sunt foarte politicoși, dornici să interacționeze, fiindcă viața e foarte tristă când lucrezi 12 ore pe zi și nu cunoști pe nimeni. Personal știu ce înseamnă, că am fost și eu în alte țări, am locuit o perioadă în afară. Înțeleg ce înseamnă să te simți deconectat, înțeleg ce înseamnă să fii departe de casă și nici prin cap nu mi-ar trece că astfel de oameni merită ură și violență pentru că își caută o viață mai bună. Cum de fapt și românii și-au căutat și își caută în continuare o viață mai bună, în Occident. Adică noi, când am fost imigranți prin alte țări, cum a fost? Și încă suntem, pentru că în diaspora trăiesc milioane de oameni care caută vieți mai bune. Și culmea, mulți dintre aceștia au preluat retorica aceasta a urii, promovată de AUR. Asta e paradoxal: că oamenii care s-au dus în străinătate votează AUR, dar îi urăsc pe străini.

Oamenilor le e teamă că muncitorii aceștia care vin în România vin din alte țări. Îi văd cu pielea mai cafenie și vă dați seama, ei nu știu că nu prea sunt musulmani în Nepal și că oamenii care vin sunt aleși tocmai din țări care nu au mișcări radicale, teroriste, așa mai departe. Lor de asta le e teamă, dar e greu să afli această poveste. Și imediat ce aud de imigranți au impresia că uite, vin ei să ne înlocuiască pe noi. Păi, la o adică trebuie cineva să plătească pensiile oamenilor. Urmează generația decrețeilor să iasă la pensie și de unde bani pentru ei? În condițiile în care tinerii au pleca din țară, iar mulți dintre oamenii care sunt împotriva imigranților au plecat, de asemenea, și plătesc impozite în alte părți. Efectiv, cum poți să eviți declinul demografic pe care îl ai? Nu ai cum. Trebuie la un moment dat să iei o decizie. Iar până acum partidele au luat decizia că vor să atragă oameni din alte țări la muncă în România.

Date fiind rezultatele sondajelor care plasează SENS în topul opțiunilor de vot ale tinerilor, dar pe de altă parte arată că AUR și PSD depășesc împreună 60% din voturi, sunteți mai degrabă optimist sau pesimist în privința viitorului României?

Eu am un optimism puțin morbid, să zic așa. Adică sunt ferm convins că o să fie bine, dar știu că va dura foarte mult și va implica multă durere până ajungem acolo. Aleg să mă uit la liniștea care va urma după furtună decât să mă uit la furtuna care se anunță.