INTERVIU Claudiu Degeratu, expert in securitate: „Romania nu rezista o saptamana daca ne ataca Rusia. Cel mult 72 de ore, dar nu pe granita. Teoretic, exista posibilitatea ca SUA, cu Trump presedinte, sa nu intervina. O amanare cu 48 de ore a activarii Articolului 5 ar avea consecinte catastrofale”

Romania are capacitatea sa reziste 72 de ore, adica trei zile, daca Rusia ajunge pe granita Prutului si ar lansa un atac asupra tarii noastre, estimeaza Claudiu Degeratu, unul dintre cei mai importanti experti in securitate nationala si internationala din Romania. Intr-un interviu acordat aktual24.ro, Degeratu spune ca exista, teoretic, pericolul ca Statele Unite sa nu intervina in sprijinul Romaniei, daca la Casa Alba ajunge presedintele, din toamna, Donald Trump.

Teama ca Trump ar putea scoate unilateral SUA din NATO a aparut si la Washington, motiv pentru care in Congres se iau masuri legislative de siguranta, astfel incat presedintele american sa nu poata face acest lucru unilateral, explica specialistul in interviul acordat publicatiei noastre.

Insa, chiar si asa, pericolul exista tocmai din pricina slabiciunii militare a Romaniei, care nu ar putea rezista unui atac rusesc o saptamana. Intr-un astfel de scenariu, e foarte posibil ca Trump sa blocheze activarea Articolului 5 al NATO, anuntand ca negociaza direct cu Putin o solutie si sa ceara o amanare de 24-48 de ore inainte ca tarile aliantei sa intre in razboi de partea statului atacat. Iar o intarziere de acest fel ar fi catastrofala pentru Romania.

Sa nu ne facem iluzii ca nu contam pentru Rusia. Ba, dimpotriva, in zona Romaniei, rusii au avut, istoric vorbind, cele mai multe razboaie. Chiar daca ramanem un front secundar, pentru ca Moscova e interesata in principal de Polonia si tarile baltice, nu e cazul sa socotim ca suntem la adapost.

Marea gafa a premierului Ciolacu, pozitia ambigua a Romaniei fata de Ucraina, obiectivele propagandei rusesti in anul electoral 2024 din tara noastra

Viziunea lui Claudiu Degeratu este una globala asupra evolutiei evenimentelor tocmai prin prisma studiilor pe care le are. Este profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti si cercetator la Institutul National pentru Studierea Totalitarismului din Academia Romana, cu diploma in sociologie si doctorat in relatii internationale si studii europene. A lucrat 13 ani in diverse functii de conducere la Ministerul Apararii, inclusiv ca director general pentru politici de aparare si planificare, fiind responsabil cu politicile pentru NATO si UE. A fost seful Departamentului Aparare al delegatiei permanente romane la Cartierul General al NATO de la Bruxelles.

Din aceasta pozitie avizata, Claudiu Degeratu spune ca premierul Marcel Ciolacu a facut o mare gafa atunci cand a solicitat Moldovei informatii despre George Simion. Acest lucru arata fie ca premierul roman nu are incredere in propriile servicii secrete, fie ca n-a primit nicio informatie de la acestea. In ambele cazuri, Romania pica foarte prost. In plus, lipsa de reactie a statului roman dupa ce doua tari (Moldova si Ucraina) i-au tot transmis, in ultimii doi ani, ca liderul AUR are legaturi cu rusii ridica semne foarte mari de intrebare.

In general, pozitia Romaniei fata de Ucraina e una ambigua, arata Claudiu Degeratu. Pe de o parte, o sustinem in fata agresiunii rusesti, dar pe de alta parte presedintele si partidele politice n-au curajul sa clarifice relatiile cu aceasta tara, dupa 30 de ani de ostilitate. Aceasta ambiguitate a permis ca in societatea romaneasca sa penetreze propaganda ruseasca, adesea stimulata – chiar daca neintentionat – de lideri politici de prim rang.

Iar Rusia va urmari, in anul electoral 2024, doua obiective majore in Romania: fixarea in mentalul colectiv a unor idei anti-UE si anti-NATO, simultan cu promovarea unui comportament cat mai agresiv fata de Ucraina. Politicienii romani, prin gafele facute, au permis ca tema principala, combaterea agresiunii rusesti, sa fie inlocuita de agentii Kremlinului cu una falsa, combaterea nationalismului ucrainean.

Directia spre care se indreapta Rusia si ghinionul presedintelui Klaus Iohannis

Pe parcursul interviului, Claudiu Degeratu a parut usor amuzat de insistenta cu care Klaus Iohannis se autopropune in structurile de conducere ale NATO si UE. Expertul a exclus posibilitatea ca presedintele Romaniei sa ocupe vreun post important. Cel mult, el poate ajunge europarlamentar pe lista comuna PNL-PSD, daca demisioneaza din functie cu cateva luni mai devreme. In rest, Iohannis nu s-a remarcat cu nimic in cadrul Uniunii Europene, pe parcursul celor 10 ani de mandat, iar in NATO – nici atat. In plus, conjunctura face ca in mod traditional la sefia NATO sa fie preferati fostii premieri, iar in cadrul UE, jocurile par deja facute, se stie ca Ursula von der Leyen va fi sustinuta de Partidul Popular pentru un nou mandat, iar alte functii le vor reveni social-democratilor.

In ceea ce priveste Rusia, n-avem de ce sa ne asteptam la lucruri bune, avertizeaza Claudiu Degeratu. In interiorul acestei tari este o populatie preocupata sa supravietuiasca, atasata valorilor traditionaliste si conservatoare, puternic anti-occidentala, care prefera un dictator unei democratii si care n-are aspiratii politice. Regimul din Rusia se indreapta tot mai clar catre modelul Coreei de Nord si e de asteptat ca elitele rusesti sa aleaga, dupa retragerea ori eliminarea lui Putin, un lider care sa fie la fel ca el.

Matei Udrea: Domnule Degeratu, va multumesc ca v-ati facut timp pentru un interviu care are loc cu putine ore inaintea implinirii a doi ani de la inceperea invaziei rusesti in Ucraina.

Claudiu Degeratu: Va multumesc si eu pentru invitatie.

Un martor in dosarul acuzatiilor de coruptie la adresa familiei Biden, pe nume Alexander Smirnov, se dovedeste a fi fost, de fapt, spion rus care inca din 2017 a alimentat FBI cu probe fabricate la Moscova de serviciile secrete rusesti. Deci, e o chestiune care a inceput acum 7 ani, cu mult inainte sa ajunga Biden presedinte. Cum va influenta aceasta descoperire relatiile americano-ruse si asa proaste?

Cred ca informatia doar confirma ceea ce au spus de mai mult timp si cei din clasa politica americana, dar si cei din institutiile americane care se ocupa cu contracararea acestor tipuri de actiuni din partea Rusiei, ca Rusia a incercat dintotdeauna sa influenteze, sa se implice in procesele interne politice americane, in special la varf, controland sau incercand sa controleze macar o parte din agenda celor care pot deveni potentiali candidati pentru alegerea in pozitia de presedinte al Statelor Unite ale Americii. In acelasi timp ne arata si gradul in care institutiile de protectie, in special FBI, care este cea mai importanta agentie nationala si autoritate in materie de contraspionaj, este penetrata. Deci, nu discutam doar asa, de un caz izolat, nu discutam doar de o actiune de spionaj obisnuita. Discutam, de fapt, de penetrarea sistemului care protejeaza presedintele in functie si candidatii care intra in cursa pentru alegerile prezidentiale din America. Si asta ne mai arata ceva, pentru ca mi-ati dat reperul din 2017. Aceasta este dupa anexarea Crimeei! Deci, dupa ce Statele Unite si intreaga zona euroatlantica si-au asumat combaterea razboiului hibrid, aceste actiuni de influenta ruseasca in Statele Unite. Deci, la vreo 3 ani dupa ce ne-am asumat aceste obiective, in toamna lui 2014, ne dam seama ca Rusia a continuat, de fapt, si a ajuns sa aiba rezultate la varf. Pentru ca o asemenea actiune de decredibilizare a familiei Biden nu este chiar o simpla actiune de spionaj, nu e doar o simpla afacere de spionaj. Si asta ar fi dovada cea mai buna ca Rusia are in continuare potential sa faca spionaj nu doar in Statele Unite, dar si in celelalte tari. Si unele tari trebuie sa spunem ca nu au nivelul acesta de protectie impotriva actiunilor rusesti pe care il au Statele Unite. Deci si acolo am putea multiplica aceste exemple, daca vor reusi sa le demanteleze, sa identifice asemenea actiuni. Am inteles ca a mai fost o actiune recenta intr-o tara baltica, in Estonia, unde a fost descoperita o retea. Deci activitatea Federatiei Ruse, de subminare, de influenta, de subversiune politica in tarile din vest si, in general, in zona euroatlantica, s-a intensificat odata cu declansarea razboiului din Ucraina, pentru ca exista o logica aici, si logica este legata de sprijinul colectiv pentru Ucraina. Este crucial ca o parte din decidentii occidentali sa nu fie angajati serios si plenar in combaterea Federatiei Ruse. Si Moscova este interesata macar sa controleze o parte din aceste decizii.

„Acest blocaj din legislativul american fata de ajutorul pentru Ucraina ridica semne de intrebare vizavi de potentiala ingerinta ruseasca in procesul decizional, in legislativul SUA“

Am sesizat in SUA unele reactii chiar care seamana a panica. Sunt parlamentari americani care se intreaba daca nu cumva rusii n-au intrat si in zona Congresului si a unor factori de decizie din partide, care nu sunt neaparat candidati la presedintie, dar au un rol foarte important, cum ar fi membrii din comisii. Se invoca acolo chiar o convocare a unei sesiuni extraordinare pe tema asta in Parlamentul american. Care ar fi consecintele pe care le putem vedea pe termen scurt si mediu dupa aceasta actiune a Rusiei?

Cred ca aici exista doua elemente importante de luat in calcul. O data, ca anul acesta este electoral si, deci, nu putem sa ne asteptam la o masura foarte ferma din partea administratiei americane, care sa ceara o reforma, sa ceara o evaluare masiva a institutiilor. E foarte greu ca intr-un an electoral sa vii cu masuri inovatoare sau sa incerci peste noapte sa imbunatatesti lucrurile. Munca aceasta, de a identifica toti acesti colaboratori potentiali ai ai Federatiei Ruse din diferitele institutii americane, este una care nu se face niciodata publica. Se cere si se deruleaza o ancheta. Si bineinteles ca exista al doilea element care e important, acest blocaj din legislativul american fata de ajutorul pentru Ucraina ridica semne de intrebare vizavi de aceasta potentiala ingerinta ruseasca in procesul decizional, in legislativ. Si asta este marea problema. Pentru ca, daca discutam de administratie, de partea executiva, cu siguranta acolo controalele se deruleaza, eventualele identificari ale altor colaboratori rusi din sistem sigur ca vor fi gestionate. Cu siguranta! Partea grea este de a discuta ceea ce se intampla in Congres, care este gradul de influenta politica a Moscovei in deciziile din comisiile legislative americane, la nivelul Congresului si Camerei Reprezentantilor. Si aici este marea problema, pentru ca exista un statut de imunitate, exista un proces foarte greoi pentru a identifica anumite cazuri de asemenea colaborare. Si bineinteles ca totul se abordeaza de la caz la caz. Deci nu se poate arunca o eticheta totala asupra unei comisii sau asupra unui grup parlamentar, ci se desfasoara, de fapt, o munca contrainformativa in zona legislativului pentru a detecta daca exista acesti colaboratori. Iar acest lucru este un proces foarte migalos, foarte secret. De fapt, indiferent de cate dezbateri parlamentare vor fi, exista si partea aceea de dezbatere secreta, cu statut confidential. Anul acesta nu cred ca vor exista evolutii spectaculoase si surprinzatoare pe aceasta zona. Repet, in zona agentiilor guvernamentale, in zona executivului, acolo, da, putem avea cazuri de acest fel devoalate, pentru ca justitia isi desfasoara procesul, dar in cazul legislativului nu cred ca vom avea o schimbare de linie politica fata de Moscova. Sigur ca s-ar putea, de exemplu, sa existe o reciprocitate, si rusii sa descopere un colaborator peste noapte, sa mai prinda inca un jurnalist american pe acolo, ratacit, si sa-l puna pe ala. Sau, eu stiu, un sportiv sau cine stie ce om din ambasada, de acolo. Pentru ca, de fapt, despre asta este vorba, de a raspunde cu aceeasi moneda. Dar nu cred ca vom avea schimbari majore in politica americana. Politica americana continua cu sprijinul Ucrainei si cu aceste masuri de sanctiuni, dar ruptura politica este, oricum, masiva. Din momentul in care Statele Unite au sustinut ideea unui mandat international de arestare pentru Vladimir Putin, lucrurile stim cam in ce directie se indreapta.

Cum va evolua aceasta disputa din Congresul Statelor Unite, pe tema ajutorului pentru Ucraina? Vedem ca ajutorul e capital pentru capacitatea Ucrainei de a rezista agresiunii Rusiei. Credeti ca se va rezolva, pana la urma, sau o sa treneze pana dupa alegeri?

Va trena mult! S-ar putea, intr-un scenariu optimist, probabil in vara sau in toamna, atunci cand se intra pe ultima suta de metri si cand fiecare candidat se pozitioneaza cu mesaje clare, oficiale de campanie. Deci, cumva, inainte cu cateva luni inainte de campanie, dar nu mai devreme de vara. Nu cred ca vom avea o schimbare…

„Exista si posibilitatea sa avem o mare catastrofa militara pe frontul ucrainean. Faptul ca europenii se implica din ce in ce mai mult in ajutorarea Ucrainei ne arata ca e posibil ca armata ucraineana sa ajunga intr-o pozitie extrem de proasta, sa piarda foarte mult teren“

Sa se deblocheze acesti 60 de miliarde de dolari…

Sigur, exista si posibilitatea, sa zicem, unei lebede negre, adica sa avem o mare catastrofa militara pe frontul ucrainean. Atat de mare incat Congresul sa treaca peste acest blocaj. Sau, ma rog, legislativul american sa se deblocheze. Adica sa fie asa de mare, un asa de mare avans militar pe teren al rusilor, incat lucrurile sa devina evidente pentru toata lumea, ca ajutorul american n-a venit la timp si ca din cauza asta s-a intamplat ce s-a intamplat. Din pacate, trebuie sa luam in calcul si un asemenea scenariu.

Ne putem astepta la un asemenea dezastru militar?

Da. Si in ceasul a 13-lea legislativul american sa deblocheze acest lucru. Semnele exista, faptul ca europenii se arunca din ce in ce mai mult, adica se implica din ce in ce mai mult cu bani spre ajutorarea Ucrainei ne arata ca, de fapt, se estimeaza ca s-ar putea ca, in cateva luni, armata ucraineana sa fie intr-o pozitie si mai proasta pe front! Si asta pentru ca blocajul a inceput din toamna anului trecut, iar un asemenea blocaj, chiar si pe sase luni, are efecte pe urmatoarele inca sase sau 12 luni. Deci orice intarziere din toamna incoace se cuantifica intr-o intarziere in pregatire a armatei ucrainene si bineinteles ca asta inseamna infrangere pe terenul de lupta. Deci e foarte posibil sa ajungem in situatia ca armata ucraineana sa fie intr-o pozitie extrem de proasta, sa piarda foarte mult teren si probabil ca doar in acel moment, in care vom avea o alta pierdere militara importanta ucraineana, sa existe aceasta… Dar s-ar putea la fel de bine sa existe un asa de mare blocaj politic in Statele Unite, incat chiar nici acea evolutie extrem de negativa sa nu mai conteze in deblocarea deciziilor. Deci eu, din principiu, as lua in calcul ca nu se deblocheaza pana in toamna acest ajutor. Si asta se vede in eforturile europenilor sa compenseze cu cat mai multi bani.

Are Europa capacitatea asta? De fapt, nu atat bani, cat armament are nevoie Ucraina.

Da, da, aici aspectul pe care l-ati ridicat este foarte important. De fapt, nu e vorba doar de bani, e vorba de ajutor militar. Pentru ca, sigur, bani sunt. Pot fi identificate inclusive scheme de imprumuturi internationale pe care Ucraina sa le poata folosi. Problema este de a se transforma rapid in materiale de razboi, in sisteme performante, iar acest lucru America il asigura mai eficient decat europenii. Daca se continua intr-un ritm accelerat, doar spre finalul anului 2025 am putea discuta, probabil, de o apropiere a capacitatii europene sa livreze sisteme la fel ca si americanii. Dar dureaza foarte mult si Europa nu e pregatita. E pregatita probabil sa dea mai multi bani, dar nu e pregatita ca totul sa se transforme in capacitati militare.

V-as ruga sa explicati cum e posibil ca un asemenea colos economic si industrial, precum Uniunea Europeana, care surclaseaza din toate punctele de vedere Rusia, sa nu fie capabil sa furnizeze nici macar cantitatea minima de armament promisa. S-a descoperit cu surpriza ca rusii si-au sporit anul trecut productia de tancuri cu 560% si ca au trecut deja la economie de razboi. In timp ce Europa, care dispune de o baza industriala extrem de puternica, chiar asa cum e ea, mare parte relocata in alte tari, nu poate sa asigure ajutorul necesar.

Pai, trebuie sa discutam in termeni foarte precisi. Nu avem capacitate de productie industriala pentru sectorul de aparare. Europa si-a dezvoltat industriile obisnuite, sectoarele obisnuite pentru timp de pace. Ca e de inalta tehnologie, ca discutam de o industrie usoara, de masini s.a.m.d. Unele, intr-adevar, delocalizate, cu lanturi de aprovizionare si cu productie in lumea a 3-a sau in China, dar sectorul industriei de aparare a fost neglijat si redus constant in avantajul altor sectoare. Deci nu s-a mai investit in capacitatea de productie a industriei de aparare europene, pentru ca nimeni nu se mai pregatea de razboi. Este logic, e normal. Daca vrei dezvoltarea economica, nu te apuci sa faci tancuri, faci calculatoare. Si asta este marea problema. Problema nu este ca n-am putea sa achizitionam, ci faptul ca avem niste fabrici care produc putin si lent. Cate fabrici mai sunt prin Europa? Si asta este, de fapt, marea problema. Nu mai avem capacitatea de productie in industria de aparare. Ca mai sunt cateva, si alea sunt pentru sisteme de inalta tehnologie… Aviatie, rachete si inca vreo cateva… Si, in rest, suntem dependenti de stocurile vechi si de cativa producatori care mai furnizeaza: Coreea de Sud si altii.

„Franta se opune achitiziei de armament de la tari din afara Uniunii Europene. Numai ca industria europeana, cata mai exista, produce putin si lent“

E viabila chestiunea asta pe care au propus-o cehii la Conferinta de Securitate de la Munchen, sa se cumpere stocuri de munitie pentru artilerie de la tari care au asa ceva, respectiv Egipt, Turcia, Coreea de Sud?

Este viabil. Problema este urmatoarea: finantarea europeana pentru asemenea achizitii se loveste cateodata de pozitia unor tari care spun ca ar trebui sa se achizitioneze din industria europeana de aparare. Franta, de exemplu, este un caz de tara care in general se opune achizitiei de la tari din afara Uniunii Europene, spunand ca trebuie sa promovam din industria europeana. Numai ca, asa cum spuneam, industria europeana, cata mai exista, produce putin si lent. Si atunci, sigur ca noi putem sa achizitionam 1.000.000 de obuze, dar daca ni se livreaza doar 300.002 buze de 155 calibru si foarte greu, intr-un an de zile, cand noi ar fi trebuit sa avem 1.000.000 de obuze, sa dam Ucrainei, atunci sigur ca ajutorul ala degeaba il trimitem cand nu-l trimitem la timp! Marea problema este ca sunt putine tari care mai pot livra masiv si la timp. Altfel, degeaba vin tunurile sau obuzele, dupa ce s-a pierdut momentul operational sau oportunitatea strategica de a declansa o ofensiva anul asta. Asta este marea problema, ca nu discutam de o singura tara. Cand esti o singura tara, ca Federatia Rusa, poti sa planifici partea militara in functie de resursele pe care le acumulezi pentru a te concentra pe actiunea respectiva. Cand exista acest proces descentralizat, de a strange din mai multe contributii nationale, cu niste procese lungi de achizitii, cu niste calendare dintr-astea lungi, atunci nimeni nu mai stie cand Ucraina ar putea sa aiba numarul optim de sisteme de lupta, numarul optim de soldati pregatiti si sa coincida si cu cel mai bun moment din evolutia razboiului pe teren. Deci, este foarte greu sa faci lucrul asta. Nu avem o solutie magica, o ecuatie optima pentru a avea un rezultat viabil din punct de vedere militar, pe teren. Daca Ucraina se bazeaza doar pe efortul national, lucrurile vor merge incet. Daca incercam sa ne coordonam cu ucrainienii si sa incepem sa punem cam la cap un mecanism, la fel, dureaza foarte mult. Deci, din cam toate unghiurile din care ne uitam, o sa vedem ca lentoarea cu care se aloca capacitatile de lupta, sistemele influenteaza durata razboiului. Si, bineinteles, deznodamantul lui, ca asta ne intereseaza, de fapt. Pana la urma, sigur, o sa ai nu stiu cate sisteme Patriot, dar asta s-ar putea totusi sa nu duca la castigarea razboiului sau infrangerea Federatiei Ruse.

Cum evaluati ca o sa decurga razboiul? Spre ce ne indreptam?

Pe termen scurt, ramane tendinta clara de razboi de uzura, fara prea multe elemente dinamice din partea Ucrainei, care este acum in defensiva. Si riscul e ca, intr-adevar, acest razboi de uzura la un moment dat sa se transforme intr-un razboi de joasa intensitate. Un fel de libanizare, adica cu foarte multe elemente statice si, din cand in cand, cu anumite intensificari, cum s-a mai intamplat de altfel pe aceasta linie de demarcatie din Donetk si Lugansk.

Dar tocmai s-a pierdut Avdiivka. Acum Putin muta resursele spre zona Robotine, unde a avut loc ofensiva ucraineana asta-vara. Exista o perspectiva reala ca lucrurile sa mearga prost?

Da, da, exista perspectiva reala sa mearga prost, dar nu foarte prost. Adica nu o sa cada Kievul…

Si nici sa ajunga la Odessa.

Nu, nu, nu! Doar sa recupereze din ce-au mai pierdut din zona pe care o ocupasera in 2022. Si, probabil, cu speranta sa poata fi folosita aceasta situatie defavorabila ucrainenilor pentru o posibila incetare a focului. Dar perspectiva pe termen lung cred ca poate sa fie un model coreean, adica cu un armistitiu. Daca cele doua parti nu ajung, printr-o schimbare politica semnificativa de strategie, la o solutie de pace negociata.

E dispus Putin la aceasta solutie de compromis, fata de ce planuise initial? Sa ne aducem aminte, in 2022 planul era nici mai mult, nici mai putin ca in trei zile sa schimbe conducerea Ucrainei. Si nu se stia mai departe ce se intampla, daca urma o anexare sau transformarea intr-un stat marioneta.

Da, sigur, acum e si o chestiune de strategie ruseasca, e greu de estimat cam care ar putea sa fie. Probabil ca un armistitiu, o incetare a focului nu se poate face decat cu o schimbare politica majora la Kiev. Lui Putin i-ar conveni si o incetare a focului, un armistitiu de genul asta, dar cu conditia sa existe un dialog ruso-american, adica in aceasta incetare a focului, in acest armistitiu trebuie sa se vada cumva ca Putin isi mentine aceasta pozitie de jucator major. Si bineinteles ca aici intervine blocajul, pentru ca Washingtonul nu va dori… Biden nu va dori sa reia o discutie privind viitorul Ucrainei cu Federatia Rusa, in conditiile in care Rusia nu se retrage din teritoriul ocupat. In varianta in care, sa zicem, presedintele Donald Trump apare in fruntea administratiei americane, atunci, sigur, lucrurile se indreapta spre un scenariu de dialog direct ruso-american, in stilul specific presedintelui Trump, care va incerca sa obtina o solutie de pace negociata la nivel foarte inalt intre cei doi.

„Teoretic, exista riscul ca SUA cu Trump presedinte sa nu intervina daca rusii ajung pe Prut si declanseaza o agresiune la adresa Romaniei. Si poate sa blocheze tactic Articolul 5 angajand negocieri directe cu Putin. Asta complica decizia NATO. Pe teren, o intarziere de 24-48 de ore este catastrofala“

Sa va intreb si de Romania. Prima intrebare este legata tot de Trump. A spus acum cateva zile ca le va spune rusilor sa faca ce vor cu membrii NATO care nu au cotizat cu 2% din PIB pentru aparare. Intre acesti membri NATO cu alocare sub 2% suntem si noi. Anul trecut, din 2,3%, cat trebuia alocat, s-au luat pe ultima suta de metri 10 miliarde de de lei din banii destinatii Armatei si am ajuns la 1,8% din PIB. An de an, avem sub 2% din PIB. Cum trebuie sa privim chestiunea asta?

Chiar si in 2022, pe statisticile internationale, Romania apare tot asa, cu executie bugetara de 1,8%, pentru ca exista o diferenta intre ceea ce se aloca oficial, exact cum ati spus, 2% sau 2,5%, si bineinteles ca, daca intram in detalii de natura financiara, o sa vedem ca executia este exact cum spuneti. Acest lucru de detaliu, chiar in scenariul in care presedintele Trump este la Casa Alba, nu va conta foarte mult, pentru ca asumarea politica romaneasca e oficial de 2%. In schimb, exista riscul acesta de tensionare in interiorul Aliantei. Pentru ca acesta este stilul lui Trump de a aborda problema. Genereaza niste crize punctuale, periodic, pentru a atrage atentia, pentru a incerca sa rezolve niste probleme, si dupa aceea retracteaza, trece peste aceste momente. Pe de alta parte, si europenii se asteapta deja la asemenea lucruri. Au invatat din prima perioada cu Trump la Casa Alba si bineinteles ca o parte din ei se vor adapta, adica vor incerca sa atinga acest 2% ca fiind reperul solicitat de catre Trump. Si nu numai de catre Trump, dar si de actuala administratie. Dar, pe de alta parte, nu stim nici cum va escalada. Adica din asemenea mici crize, pe fondul unui razboi in Ucraina – pentru ca asta este factorul care agraveaza toata situatia, nu e ca acum 6 ani, 4 ani, nu aveam razboi in Ucraina, nu aveam situatia din Orientul Mijlociu – s-ar putea ca acum europenii sa dea o replica, fiind mai pregatiti sa gestioneze o presedintie complicata americana, cu presedinte atipic, sa escaladeze, de fapt, spre cu totul altceva, adica un blocaj in interiorul NATO. Pentru ca toata lumea acum spune ca blocajul asta din legislativul american a fost generat si inspirat de mesajele clare ale lui Donald Trump. Deci, o parte din republicani au reactionat, au aceasta atitudine fata de ajutorul fata de Ucraina, sa-l blocheze, il conditioneaza de problema protectiei granitei de sud, cu Mexicul, din cauza mesajelor lui Trump. Asemenea tip de blocaj risca sa se impuna si in Alianta. Eu nu ignor chestiunea asta, nu pot sa ignor riscul unui scenariu ca pe anumite decizii in alianta sa se blocheze tocmai datorita acestor relatii tensionate la varf. De aici, marea preocupare a unor tari europene vizavi de pozitia lui Trump, ca s-ar putea sa… Sigur, una e ca, unilateral, America sa decida ceva vizavi de securitatea europeana si alta este sa se duca cu aceasta problema si sa genereze mai multe controverse si lipsa de consens in interiorul Aliantei. Ceea ce bineinteles ca este in interesul Federatiei Ruse.

Eu va intreb concret: in cazul despre care am vorbit, ca ajunge Trump la Casa Alba si rusii ajung la Prut, exista pericolul ca Statele Unite sa nu intervina in cazul unei agresiuni rusesti, militare sau de alta natura, care sa vizeze Romania si Bulgaria, sa zicem? Sau tarile baltice?

Teoretic, exista acest risc. Practic, s-ar putea sa avem aici un joc foarte complicat, in care decizia presedintelui sa fie cumva balansata de decizia in Congresul american. Adica deja si in Congresul american s-a discutat problema ca presedintele, procedural, sa nu decida unilateral retragerea din NATO. Deci, cumva, la nivel de legislativ american se anticipeaza aceste probleme de blocaj in Alianta pentru misiunile de aparare colectiva. In care un presedinte sau sef de stat, in special Statele Unite, sa nu cumva sa blocheze decizia de a declara aplicarea Articolului 5 in cazul unei agresiuni militare externe. Parerea mea este ca va avea o capacitate limitata de a bloca. Deci, tactic, poate sa blocheze, dar nu opunandu-se direct in NATO, adica sa se duca la Consiliul Nord-Atlantic, cu sefii de stat. Dar poate sa blocheze, sa initieze un dialog direct cu presedintele Putin si sa spuna: „Stati sa rezolvam problema la nivel inalt, intre mine si Kremlin, si dupa aceea sa decidem chestiunea aceasta!“. Adica, tactic, el mai are anumite anumite posibilitati si asta este si tendinta lui (a lui Trump – n. red.), sa discute direct cu un lider controversat. Ori, asta complica decizia NATO, pentru ca ei spun: „Bun, hai sa mai dam o sansa pacii, sa nu declaram razboi 24 de ore, 48 de ore!“. Ori, lucrurile astea pe teren sunt catastrofice!

„O saptamana e mult, Romania n-are capacitatea sa reziste atat. N-are cum!“

Asta urma sa va zic… Dupa 48 de ore s-ar putea sa nu mai conteze.

In aceste 48 de ore, 72 de ore, care sunt cruciale… Pana la 4-5 zile, apararea se face la nivel national. Si in cazul in care toata lumea e de acord, inclusiv daca, sa zicem, americanii si toti ceilalti sunt de acord sa declanseze Articolul 5, fortele NATO de reactie rapida nu vin mai devreme de 72 de ore!

Exact! Asta presupunand ca se ia decizia de interventie in prima secunda, adica nu mai apare problema asta de taraganare…

Exact! In doua ore, chiar si in scenariu cel mai optimist, in sensul in care toti sunt de acord, intr-o ora s-a declarat situatie de Articolul 5 si se cauta solutia militara, cum sa se intervina, din acel moment…

Romania are capacitatea sa reziste 72 de ore sau poate chiar mai mult?

Are capacitatea sa reziste, dar nu in conditiile de surpriza strategica. Deci, daca discutam de o agresiune militara conventionala…

Da, conventionala.

Atunci, Romania are capacitatea. Sigur, ce inseamna acest lucru? Sa nu ne inchipuim ca este ca un joc video: suntem toti pe granita si nu intra un soldat rus nici macar un metru pe teritoriul Romaniei. Nu! Discutam, de fapt, de o invazie care ocupa teritoriul national si dupa aceea vine ofensiva romaneasca. Adica vine un raspuns militar romanesc la toate chestiunea astea. Pentru ca asta e, de fapt, marea problema. Sigur, din punct de vedere real, al scenariilor, asta e greu de facut pentru rusi neavand o baza de concentrare de forte in apropierea granitei. Ca sa concentreze forte masive rusesti in apropierea granitei, inseamna ca Republica Moldova si cu Ucraina sa cada primele.

Da.

Si atunci sa avem o de miscare masiva, o concentrare masiva de forte rusesti la granita cu Romania si dupa aceea sa declanseze agresiunea propriu-zisa impotriva Romaniei. Ceea ce ne da timp de pregatire.

Da, ne-ar da timp de pregatire.

Si asta inseamna inclusiv timp de pregatire pentru fortele NATO. Care pot fi dislocate temporar in Romania. Suplimentar.

Altele decat cele americane, presupunand ca ar fi criza aceasta, in care Trump sa…

Exact, exact. Presupunand ca nu avem de-a face cu o surpriza strategica de proportii, care sigur, teoretic, are probabilitatea foarte mica sa se intample. Ca n-o sa vedem Ziua Z, ca in Al Doilea Razboi Mondial, asa, cu mare revarsare de forte peste noapte, cu desant aerian masiv. Rusii nu mai au aceasta capacitate. Supravegherea NATO se face foarte bine in zona asta. Dar, pe de alta parte, nici nu se va exclude niciodata un scenariu de acest fel, negativ extrem, din planurile militare.

Va intreb lucrurile astea pentru ca asta-vara, intr-un interviu pe care l-am facut cu generalul Stefan Danila, fostul comandant al Armatei romane…

Da, Statul Major…

Da. Dansul a condus Statul Major General din perioada 2011-2015 si, la un moment dat, pe parcursul interviului, mi-a spus ca n-aveau bani nici sa cumpere lavete ca sa stearga de praf tehnica militara, pentru a nu mai vorbi de intretinere ori alte lucruri. De aceea eu va intreb daca Romania ar avea capacitatea asta militara de a rezista o perioada de cateva zile, o saptamana, pana cand se presupune ca…

Nu, o saptamana e mult, o saptamana e mult! Daca discutam asa, teoretic, o saptamana nu rezista, n-are cum sa…

Nu rezistam?

Nu, n-are cum sa reziste. Dar repet, calculul este ca nu trebuie sa rezistam o saptamana, trebuie sa rezistam mai putin, dar presupunand ca exista o misiune de aparare colectiva care sa faca acest lucru.

Generalul Ben Hodges, care a fost pana acum cativa ani comandantul fortelor de uscat ale Statelor Unite in Europa, spunea in 2020 ca trebuie sa ne asteptam la o agresiune ruseasca si ca, in cazul Romaniei, locul unde ar putea fi opriti rusii ar fi in zona Focsaniului.

Da.

Asta ar insemna ca Moldova, din start…

Sudul Ucrainei… Da, da, da… Deci, numai cu aceasta coalitie…

Harta cu scenariul de razboi „Poarta Focsanilor“ din 2019, una din cele 5 ipoteze dezbatute la vremea respectiva de think-tank-ul CEPA

„E greu de facut o aparare pe granita, pentru ca acest lucru presupune o acumulare masiva de oameni, de sisteme. Si nu le avem. Pe noi nu ne avantajeaza sa ne aparam pe granita“

Deci nu s-ar putea apara teritoriul national integral. Adica o provincie, respectiv Moldova, ar fi pierduta imediat. Daca vorbim de Focsani, ajungem pe linia…

Repet, e greu de facut o aparare pe granita, pentru ca acest lucru presupune o acumulare masiva de oameni, de sisteme. Si nu le avem. Si atunci, sigur ca trebuie sa faci niste linii defensive in interiorul propriului teritoriu, lasand sa avanseze fortele si, dupa aceea, prin manevre, sa poti sa le distrugi sau sa le blochezi. Pentru ca, repet, se presupune ca fortele agresoare sunt superioare numeric si tehnic.

Da.

Nimeni nu pleaca la o asemenea ofensiva daca n-are superioritate numerica si tehnica. Si atunci, daca trebuie sa faci fata, atunci trebuie sa pozitionezi dispozitivul defensiv intr-o zona care te avantajeaza pe tine. Pe noi nu ne avantajeaza sa ne aparam pe granita.

Adica pe Prut.

Ne-ar avantaja sa-i distrugem unde sunt concentrati ei, inainte ca ei sa declanseze ofensiva.

Asta ar insemna un atac preventiv!

Preventiv, da! Si lucrul asta inseamna un alt tip de armata pe care noi nu-l avem, dar s-ar putea ca alte tari sa ia in calcul asemenea lucru. Va aduceti aminte, la un moment dat polonezii spuneau ca o sa intre cu forte in Ucraina, da? Deci ori ai o abordare preventiva, si atunci incerci sa previi acumularea de forte acolo si sa il impingi intr-o zona departata de granita ta, deci intri si faci lucrul asta, ori, daca nu, te retragi si-l astepti sa incerce invazia respectiva si atunci sigur spui ca poarta Focsaniului este cea mai buna, pentru ca are o dispozitie geografica care te avantajeaza sa folosesti mai eficient fortele mai reduse.

„Aici, in zona noastra, Rusia a desfasurat cele mai multe razboaie! Aici a fost dinamica cea mai mare, cu influenta cea mai mare. Si asta se vede foarte clar. Daca lasam deoparte Turcia, care are o pozitie speciala, Romania reprezinta avanpostul, pilonul cel mai important al apararii NATO in aceasta zona. Chiar daca ramane secundar, ea va fi in vizorul strategiei rusesti intotdeauna!“

OK, am inteles. Voi reveni putin la un subiect anterior, pentru ca mai aveam o intrebare legata de imixtiunile Rusiei in alte state. Noi suntem scutiti de genul asta de pericole?

Nu, nu, nu suntem. Nu!

Am auzit si aceasta teorie, ca Romania este prea putin importanta pentru Rusia ca sa fie alocate resurse de tipul asta, pentru a fi vizata de un atac hibrid cum vedem in Statele Unite, Estonia, in alte tari europene.

E greu de spus acum. Sigur, pentru Rusia conteaza foarte mult flancul nordic, adica sa se apere de orice potentiala amenintare, intre ghilimele, pe flancul nordic. De ce? Pentru ca acolo sunt cele mai importante centre: Moscova, Sankt Petersburg s.a.m.d. Si flancul nordic intotdeauna a fost cel mai important punct. In acelasi timp, aici, in zona noastra, Rusia a desfasurat cele mai multe razboaie! Aici a fost dinamica cea mai mare, cu influenta cea mai mare. Si asta se vede foarte clar. Daca lasam deoparte Turcia, care are o pozitie speciala, Romania reprezinta avanpostul, pilonul cel mai important al apararii NATO in aceasta zona. Chiar daca ramane secundar, ea va fi in vizorul strategiei rusesti intotdeauna! Pentru ca Turcia este cum este si atunci singurul pilon important al NATO si al Statelor Unite ramane prezenta in Romania. Ramane pozitia Romaniei la Marea Neagra. Pozitia unica a Romaniei la Marea Neagra ar putea sa… Romania ar putea sa fie cum este Crimeea fata de noi. Adica sigur, gandim asa: bun, isi extinde Federatia Rusa influenta si controlul in toata Ucraina si in Republica Moldova, ajunge la granita cu Romania si, in acel moment, Romania este singurul avanpost, pentru ca intr-o parte avem Ungaria, care nu are nicio treaba, in partea cealalta avem Turcia, care pariaza pe un joc regional, personal si bilateral cu Moscova si care balanseaza intotdeauna deciziile. Si atunci, in mijloc ramane doar Romania, care are o pozitie unica. Nu are cum sa se desfasoare Rusia pe flancul nordic fara sa-si ia masuri impotriva unei contraofensive dinspre Romania. Deci, ei asa gandesc, nu? Adica, facem noi ofensiva in nord, cucerim tarile baltice, atacam Polonia s.a.m.d., dar in acelasi timp trebuie sa-mi asigur si celelalte linii de aparare. Si cea mai importanta linie ramane Romania. Totul se concentreaza in aceasta zona, pentru ca intotdeauna putem sa spunem: bun, intr-un potential conflict Rusia-NATO, NATO trebuie sa se apere 360°, adica si noi vom fi aparati, cum sunt aparati si polonezii.

„In Romania se vede o anumita ambiguitate in zona politica, in special, care poate sa fie ca rezultat al influentei Rusiei. Zona asta in care, daca n-ai o viziune strategica, incepi sa fii foarte ambiguu“

Sesizati, atunci cand va uitati la televizor, cand cititi presa, cand vedeti diverse evenimente care au loc in Romania, lucruri care va atrag atentia si va trezesc suspiciuni, ca fiind evenimente unde se simte mana Rusiei?

Sigur, daca discutam de perceptii si evaluari, se vede o anumita ambiguitate in anumite zone si care poate sa fie ca rezultat a unor influente de acest gen…

Zone… La ce va referiti? Economic, militar, politic?

Politic, in special. Si economic. In acelasi timp, sunt si alte zone care nu sunt asa. De exemplu, opinia publica romaneasca este, totusi… Nu are incredere in mesajele Moscovei, da? Dar zona asta de decidenti, zona asta in care daca n-ai o viziune strategica incepi sa fii foarte ambiguu…

Vorbim de conducerea politica?

Da! Si conducerea politica. De exemplu, chestiunea asta cu comunicarea publica a ajutorului pentru Ucraina. Daca ajungi sa spui ca nu faci comunicare publica pentru ca asa e mai bine, omul poate sa inteleaga ce vrea el, pentru ca nu-i dai niciun argument. Si atunci generezi niste dubii in opinia publica romaneasca. „Ba, dar astia la ce sa gandesc? Ca, daca vin cumva rusii, atunci e bine sa se puna bine si cu ei?“

Duplicitari.

Adica aceasta ambiguitate, care e bine intentionata, dar nu este bine comunicata. Noi oricum avem o mostenire de discurs duplicitar din perioada comunista, in care incerci sa te protejezi din diferite parti, incercand sa pari, asa, un pic neutru. Pe de alta parte, altii vin cu explicatia ca nu comunica ajutorul pentru Ucraina pentru ca asta ar apa la moara extremismului. Adica eu nu imi conving propiii sustinatori ca e important sa ajut Ucraina si in acelasi timp le las loc liber extremistilor sa vina sa bage teorii conspirationiste sau suveraniste. Pai, nu e bine! Trebuie sa iti convingi oamenii ca e important sa ai o zona de tampon, o Ucraina care sa lupte impotriva influentei rusesti, pentru ca asta te protejeaza pe tine, nu? Adica, daca trecem peste subiect, il bagam sub pres, riscam de fapt efecte negative nedorite in opinia publica. Parerea mea este ca razboiul si propaganda rusa difuza, generala, oricum influenteaza decidentii, intr-o forma sau alta.

„Noi trebuie sa gestionam efectele psihologice ale razboiului declansat de Rusia. Si aici stam prost“

Decidentii Romaniei.

Decidentii Romaniei! Pentru ca trebuie sa ne pozitionam fata de aceasta. Ideea asta, ca eu sunt anti-Moscova, anti-Rusia, nu-mi place dictatura lui Putin si din aceasta cauza nu sunt influentat de propaganda, e o greseala. In realitate, psihologic te influenteaza. Dar cum? Indirect! Pentru ca ii influenteaza pe aia care sunt votantii tai! Si atunci, tu spui: „Pai, votantii mei, 60% nu vor razboi cu Rusia! Imi revizuiesc abordarea. Incep sa devin si eu ambiguu!“. Da? Deci, cine crede ca este imun, pentru ca el este antidictatorial, anti-Putin… Dar in acelasi timp te bazezi pe opinia publica a votantilor tai si acolo gasesti niste tendinte care s-ar putea sa te duca spre a sugera: „Hai, mai bine sa fii ambiguu! Hai, mai bine sa fii evaziv, mai bine evita subiectul, ca sa nu te atace AUR, s.a.m.d.“. Este, iar, un efect interesant al influentei rusesti. Deci noi, daca ramanem doar la ideea ca l-am prins pe Popescu, care s-a intalnit cu nu stiu ce persoana din corpul diplomatic rusesc si ca aia e, l-am prins si ala a fost, gata, l-am anihilat… Deci, influenta rusa nu ramane la acest lucru! Merge la nivelul mentalului si ajunge in partea aceasta. Noi trebuie sa gestionam efectele psihologice ale razboiului declansat de Rusia. Si aici stam prost.

Avem factori de decizie care au emis chiar mesaje pe care nici stii cum sa le intertetezi. Anul trecut, ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a declansat isteria aceea cu Canalul Bastroe, care pana la urma s-a dovedit, dupa doua luni, ca era fas!

Da!

De fapt, nu scazuse nicio apa si nu se facuse nimic ilegal. Au fost doua luni de propaganda pe care un ministru din guvern a declansat-o. Apoi, acelasi ministru n-a mai spus nimic cand s-a clarificat ca fusese o minciuna. Am avut de curand episodul acesta in care Ministerul de Externe al Romaniei a cerut explicatii la Kiev pentru un preot care se spune ca ar fi de origine romana, dar el tine, de fapt, de Biserica Rusa, si care era internat in spital ca avea ochii vineti, nu stim exact in ce conjunctura. Sunt niste mesaje care imediat sunt preluate.

Da, da, morala ar fi ca si din intentii bune poti sa generezi stari de confuzie care sa se plieze perfect pe propaganda ruseasca.

„Noi avem oameni nu doar in partidele extremiste, dar si in partidele guvernamentale, care isi mentin imaginea negativa fata de Ucraina! Trebuie sa ne intrebam: care e strategia noastra fata de Ucraina? Pentru ca, daca nu avem o strategie fata de Ucraina, e inlocuita cu influenta ruseasca“

Dar oamenii astia din guvern nu au consilieri, n-au un aparat care sa-i traga de maneca: „Bai, ai grija ce vorbesti, ca…“?

Eu de asta am militat pentru clarificarea relatiei cu Ucraina din punct de vedere politic, pentru ca noi avem o istorie de relatii reci, conflictuale, si sa treci brusc de la aceasta relatie complicata in tabara in care tu-i aperi pe ucraineni, pentru ca si aliatii tai din NATO fac acelasi lucru, necesita o adaptare si o strategie inteligenta. Nu poti sa faci lucrul asta daca nu ai o reconciliere istorica cu Ucraina. Ori, noi avem oameni nu doar in partidele extremiste, dar si in partidele guvernamentale care isi mentin imaginea negativa fata de Ucraina! Din diferite motive! Dar noi nici nu vrem sa ne punem problema cum sa gestionam relatia cu Ucraina, daca se mentine o atitudine negativa in toate partidele fata de Ucraina. De neincredere. Trebuie sa ne intrebam: care e strategia noastra fata de Ucraina? Pentru ca, daca nu avem o strategie fata de Ucraina, e inlocuita cu influenta ruseasca prin zonele astea neclare, nu? Adica, cu bune intentii, tu spui: „Bun, acum e momentul sa transam problema Canalului Bastroe, de partea noastra!“. Profitam de ea si reusim sa facem, sa-i fortam pe ucraineni sa faca lucrul asta. Dar, intre timp, influenta ruseasca pe spatiul informational romanesc are o fereastra de doua luni, asa, in care se mai intareste!

Te toaca bine doua luni.

Si atunci, spui: „Bun, OK, am obtinut ce am vrut, practic, de la ucraineni“. Dar, in acelasi timp, noi nu am rezolvat problema de baza si nu vom rezolva problema de baza a acestei chestiuni. Deci, Rusia profita de faptul ca noi avem o relatie istorica proasta cu Ucraina. Acum, sigur, noi spunem ca s-a imbunatatit accelerat. Ramane de vazut chestiunea asta…

Aveti reticenta.

Da, am reticenta, pentru ca, de fapt, opinia… Ati vazut, probabil, si dumneavoastra ca mai exista si discursuri interne care nu ajung intotdeauna in spatiul public vizavi de, sa zicem, atitudinea unor decidenti fata de Ucraina, de lipsa de incredere, de probleme istorice legate de drepturile minoritatilor. Justificate, de altfel, pentru ca si noi am avut problemele astea legate de minoritati cu alte state. Asa cum am a evoluat relatia dintre minoritatea maghiara si majoritatea romana in 30 de ani, ne trebuie timp sa evolueze si cealalta problema, a minoritatii romane din Ucraina. N-am avut nici taria asta, la declansarea razboiului, sa avem un moment al adevarului. Deci, avem 30 de ani de relatii conflictuale si complicate, dar trebuie sa ne asumam o alta linie strategica fata de Ucraina. Si, bineinteles, clasa noastra politica nu e invatata. Adica n-a fost ca in Germania, sa avem o sedinta de Bundestag si sa spunem: „Duminica, gata! Schimbam! Schimbam orientarea! Chiar daca e dureroasa, chiar daca o sa pierdem foarte multi bani!“.

Pai, si cine trebuia sa faca lucrul asta in Romania? De unde trebuia sa vina?

Sistemul nostru fiind unul semiprezidential, trebuia sa vina din doua parti: de la guvern, de la coalitia majoritara, si de la presedinte!

„Rusia urmareste in special ca fortele politice suveraniste sa promoveze pozitii antagoniste fata de UE si fata de NATO. Si ati vazut de curand ca George Simion discuta de UE in termeni de URSS… Pozitii antagoniste care, prin mesaje politic-electorale, sa se fixeze in mentalul populatiei. Si, bineinteles, in continuare pozitii de respingere contondente cu Ucraina“

Aceasta convocare a tuturor fortelor, sa se aseze la masa si sa discute ce e de facut.

Da, da. Noi am preferat aceasta ambiguitate a pozitionarii. Ne-a convenit sa avem acest mesaj de solidaritate cu alianta si sa avem lucrul asta, dar in acelasi timp ne-am pastrat, in anumite zone politice, ambiguitatea fata de Ucraina, pe probleme bilaterale. Si Polonia are probleme bilaterale, dar ei au parteneriat strategic. Deci, si acolo sunt probleme de adaptare, dar de alta natura, pentru ca Polonia a spus clar cat ajuta militar, care este interesul. Ei nu s-au opus, au acum centre de instruire pentru militarii ucraineni. Sigur, avem si noi, dar in continuare te poti astepta, dintr-un partid care e la conducere (PSD – n. red.), sa avem si capitole din astea ciudate, in care se declanseaza brusc cu o problema de asta bilaterala…

O criza.

O criza dintr-asta. Si ea este pe fondul lipsei de comunicare intre celor doua guverne.

Care ar putea fi obiectivele Rusiei in perspectiva alegerilor care au loc in Romania? Sunt patru randuri de alegeri anul asta. Isi pot propune lucruri importante, precum in Statele Unite, sa influenteze campania prezidentiala? Sau au alte obiective, de alta natura?

Nu, nu la nivel prezidential…

Atunci, ce ar putea sa urmareasca aici?

Rusia urmareste in special ca anumite forte politice suveraniste sa promoveze pozitia Romaniei in contradictie cu pozitia NATO si a Uniunii Europene. Si ati vazut de curand ca George Simion discuta de Uniunea Europeana in termeni de URSS… Si, bineinteles, aceasta problema, pozitionarea unor partide in campania electorala fata de ajutorul pentru Ucraina. Deci, pozitii antagoniste fata de Uniunea Europeana si fata de NATO. Pozitii antagoniste si care, prin mesaje politic-electorale, sa se fixeze in mentalul populatiei. Si, bineinteles, in continuare pozitii de respingere contondente cu Ucraina. Pe de alta parte, mai e si problema aceasta cu psihoza razboiului. Deci, probabil ca vor fi elemente de discurs electoral pentru a induce mai multa psihoza a razboiului in populatie. Este zona cel mai greu de contracarat, adica mesajele electorale din partea unor partide direct catre populatie, pentru ca asta submineaza sprijinul pentru directii din politica externa. Asta e, de fapt, toata… Adica inlocuiesti combaterea politicii rusesti cu combaterea nationalismului ucrainean impotriva impotriva minoritatii romane si impotriva bisericii s.a.m.d. Si aici e greu de… Nu vad, in acest moment, un potential interes pentru partidele mari, PSD, PNL, sa inceapa sa discute. Ei discuta problema credibilitatii liderilor partidelor astea extremiste si problema directiilor anti-europene pe care le promoveaza. Uitati-va la chestiunea asta: noi avem parteneriat strategic cu Republica Moldova, nu? O relatie speciala. Avem o controversa legata de relatia lui George Simion cu serviciile rusesti, nu? Premierul nostru cere public informatii de la premierul Moldovei, premierul Moldovei transmite public informatii, dar nu exista nicio o decizie pentru chestiunea asta! Adica, tu primesti o confirmare de la partenerul tau strategic pe o problema de securitate nationala care il afecteaza pe el, iar in cazul nostru nu exista nicio reactie institutionala!

„A fost o gafa de politica externa ca premierul Romaniei sa ceara din Moldova informatii despre Simion. Daca tu ceri informatii de acolo, inseamna doua lucruri, fie ca nu ai informatii de la serviciul tau secre, fie ca nu ai incredere in ele!“

Am sesizat si eu chestia asta. De ce?

Pentru ca, daca sunt probleme de activitate anticonstitutionala sau care afecteaza parteneriatele strategice cu alte tari, un premier discuta si are in primul rand la dispozitie serviciile secrete, nu?

Da!

Bun! Daca tu ceri public informatii de acolo, asta inseamna doua lucruri: ca nu ai informatii de la serviciul tau secret sau ca nu ai incredere in ele!

In ambele in ambele variante….

In ambele variante, mie mi se pare ca a fost o gafa de politica externa ca sa ceri lucrul acesta! Si, mai ales, nu stim de fapt care este sentimentul in interiorul statului moldovean! De ce, dupa atatia ani in care noi spunem partenerului strategic roman ca asta are actiuni de destabilizare, nu reuseste sa initieze ceva legal? Pentru ca, pana la urma, se autosesizeaza Procuratura!

Da.

Nu e altcineva care se autosesizeaza! Informatiile pot fi la puse la dispozitie de catre diferite agentii specializate. Ce relatie de incredere sa mai ai pe aceasta problema, in contextul in care nu avem niciun fel de lamurire a problemei? Lamurirea problemei nu vine din partea Republicii Moldova! Tu trebuie sa raspunzi ce se intampla cu cetateanul roman George Simion!

Pai, si de ce aceasta…

Repet, ori nu are informatii relevante vizavi de actiunile astea impotriva Republicii Moldova… Dar asta afecteaza si interesele romanesti, pentru ca noi avem interese in Republica Moldova, vrem parcurs european al tarii vecine. Dar, in acelasi timp, ai un cetatean roman la varf, lider de partid, care face lucrul asta. Ori nu exista o incredere in… Adica aceasta actiune poate fi pusa si pe lipsa de pricepere, consiliere sau pe alt interes de tip politic. Pentru ca, daca Republica Moldova nu da informatii concrete, care sa confirme, dovezi… E acelasi lucru si cu agentul de la FBI, nu? Adica daca ai dovezi, il bagi in procedura judiciara.

„E o ambiguitate cultivata si mentinuta de Romania de ani de zile, in timp ce, constant, iti vine de la ucraineni sau de la moldoveni faptul ca, da, ala este pe lista neagra respectiva!“

Dar in oricare dintre variante trebuie facut un anunt, spus ceva.

Da! Ori lamuresti problema, ori… Pentru ca, altfel, repet, e o ambiguitate cultivata si mentinuta de ani de zile, in timp ce, constant, iti vine de la ucraineni sau de la moldoveni faptul ca, da, ala este pe lista neagra respectiva! Dar, pe de alta parte, nici nu tragem concluzia daca afecteaza sau nu Romania, daca afecteaza relatiile cu cele doua state. In acelasi timp, pozitia oficiala a celor doua state e ca respectiva persoana…

E persona non-grata.

Da! Si ea este in Parlament!

Mai e si chestia asta pe care am auzit-o de la mai multi interlocutori in interviurile pe care le-am luat, ca exista si aceasta suspiciune, nu se stie pana la urma daca George Simion este in relatii cu serviciile secrete rusesti sau, poate, cu serviciile secrete romanesti.

Da, e foarte greu de spus lucrul asta. Si probabil ca doar cand exista dovezi clare se poate discuta.

Asa e. Dar, cum spuneati si dumneavoastra, lipsa unor reactii oficiale alimenteaza tot felul de banuieli si speculatii.

Aceasta amanare a situatiei mi se pare ca nu este o buna gestionare a problemelor de securitate nationala. Pentru ca asta aduce mai multa confuzie la nivelul opiniei publice. Pai, daca ala este omul rusilor si vin si spun despre el doua tari asa… Si, in acelasi timp, el face ce vrea, sau, ma rog, ce il taie capul la nivel oficial, in Parlament, noi ce sa facem, astia mai la nivel de cetateni obisnuiti?

„Cazul Simion e o sursa clara de subminare a coeziunii, care induce confuzie si genereaza mai multa lipsa de incredere in institutiile statului. Avem din trei surse ca asta e dubios, dar, de fapt, nu se ia nicio masura impotriva lui“

Ce e de inteles de aici?

Pai, este o sursa clara de subminare a coeziunii. Si mai ales o sursa clara de a induce confuzie si de a genera mai multa lipsa de incredere in institutiile statului. Nu mai cred in institutia asta care nu ia masuri daca primeste din doua surse ca e asa… Si bineinteles ca si premierul meu are niste dubii, dar se mai gandeste si, deci, avem din trei surse ca asta e dubios, dar de fapt nu se ia nicio masura impotriva lui. Si atunci, eu ce incredere sa am in lucrurile mult mai complicate si mai periculoase la nivel international? Deci, submineaza increderea in institutiile statului! Asta este, imi pare rau sa o spun, dar nu pot sa… Cum sa zic… Ai cazul celebru Lucretiu Patrascanu. Adica se stia ca este (omul rusilor – n. red.), dar era si controlat!

Da, da!

Adica nu era nici in functie! Nu era in Parlament!

Da, nu candida la presedintie!

Se stia ca e asa, ca avea protectie dintr-o anumita zona, dar nici nu avea statut oficial de sef de partid si din astea…

„E un mod romanesc, probabil, de a mentine ambiguitatea. E o chestie de cultura institutionala. Noi nu suntem pe stilul cu procese publice, ca in Polonia, in tari baltice“

Mi-am dat seama, in timp mi-ati povestit lucrurile astea, ca asa proceda si Ceausescu. Nu se dadea niciun comunicat cand prindeau cate un agent al Uniunii Sovietice. Numai vedeam ca era mutat prim-secretar pe la Iasi sau scos la pensie. E cazul generalului Militaru. Oamenii erau…

Izolati, da.

Nu se facea un comunicat oficial, era tot o chestie ambigua. Se afla pe zvonuri, la Radio Sant, cum se spunea pe atunci.

Da, la Radio Sant. In primii 3-4 ani, Ceausescu a avut o singura discutie cu omologul rus, in care i-a spus: „Hai sa mai retrageti din consilierii sovietici, sa mai restrangeti spionajul si cu influenta in Romania, ca de altii care sunt romani si lucreaza pentru Moscova…“. Ma rog, a sugerat ca o sa se ocupe ei, dar nu in stilul stalinist.

Da.

Dar dupa aceea, din momentul in care si-a impus propriul regim, da, in acel moment a inceput izolarea lor.

La fel ca si acum, nu se anunta nimic, era totul invaluit in secret.

Da, e un mod romanesc, probabil, de a mentine ambiguitatea. E o chestie de cultura institutionala. Noi nu suntem pe stilul cu procese publice, ca in Polonia, in tari baltice. Sigur, noi pornim de la ideea ca, oricum, romanul de rand nu-i agreeaza pe rusi, are un sentiment anti-rusesc. Deci, noi putem sa facem cumva, dar in acelasi timp oricum stim ca romanul de rand nu o sa vina sa zica: „Nu, e o greseala ca l-ati izolat pe spionul rus X sau Y!“. Deci, cumva s-a perpetuat ideea asta, ca e o afacere de stat, e o chestiune inchisa, rezolvam fara niciun fel de tam-tam public s.a.m.d. Dar, in acelasi timp, persista partea cealalta, de neincredere in actiunea statului. Pentru ca, la un moment dat, tot izbucneste un scandal, la un moment dat cineva tot afla. Ca suntem in democratie. Si, atunci, toata lumea se intreaba ce a facut SRI-ul, ce au facut institutiile statului, ca sa se ajunga la situatia asta?

Dar e o intrebare legitima! Adica nu putem sa spunem ca oamenii sunt nebuni! Ce au facut institutiile?

Bineinteles ca imediat o sa vina raspunsul: „Am trimis informatii de acum un an! Uitati-le!“.

Am inteles! Adica institutiile, SRI-ul, au trimis aceste informatii din timp la factorii politici.

Si atunci, bineinteles, se pune problema ca nu poti sa judeci decizia politica. E decizie politica, o iau in functie de oportunitatea pe care o consider eu. Adica de cum iau in calcul urmatorii factori. Dar nu e nimeni tras la raspundere pentru o decizie politica.

Pai, da, dar lucrurile astea pot costa foarte scump Romania.

Da, asa este! Asa este!

„Greseala generalului Gheorghita Vlad a fost ca a intrat pe zona legislativa si a inceput sa spuna care sunt prioritatile. Sa-i spui politicului ca ai urmatoarele prioritati, pe partea militara, nu este in uzanta. Ei s-au obisnuit, adica partea militara, s-au obisnuit prea mult sa discute despre solutiile legislative“

Avem interviul pe care l-a dat actualul sef al Armatei romane, generalul Gheorghita Vlad. Cand l-am vazut, nu m-am mirat, pentru ca vazusem ca si alti sefi de armate dadusera acelasi tip de mesaj inainte, ca trebuie sa ne pregatim deoarece exista posibilitatea sa avem un razboi la un moment dat. Asta a spus si comandantul armatei britanice, au spus si nemtii, Bild a publicat chiar un scenariu de razboi. Astia se pregatesc nu doar la nivel declarativ. Dar in Romania a venit declaratia premierului, caz unic, care zice ca seful Armatei vorbeste prostii, ca nu o sa avem niciun razboi, nu e niciun pericol din partea Rusiei. Ce sa intelegem? Tot asumare politica?

In primul rand trebuie analizat mesajul generalului Vlad Gheorghita. El preia tema omologilor sai militari.

Exact!

Preia tema, dar o preia cu specific romanesc! Adica exista acolo niste elemente care au declansat reactia premierului. Dupa ce raspunde la partea asta militara, cu scenariul, trece la partea cealalta, ca nu are lege pentru pregatirea apararii.

Ceea ce e real!

E real, dar ceilalti omologi militari straini niciodata nu vorbesc de problema legislativa!

Aha! Am inteles…

Asta este marea… Asta a fost greseala de comunicare a generalului Gheorghita. El a inteles oportunitatea, urgenta, a facut ce trebuia. Dar, in acelasi timp, pe stilul romanesc obisnuit, a intrat pe zona legislativa si a inceput sa spuna care sunt intarzierile.

Care sunt reale!

Sunt reale, dar deranjeaza partea politica! Sa-i spui politicului ca ai urmatoarele prioritati, din partea militara, nu este in uzanta. Da? Deci militarul trebuie sa spuna: „Domnule, asta e conceptia mea, astea sunt prioritatile militare, astea sunt solutiile militare!“. S-a inchis conferinta de presa, iar ministrul Apararii discuta in plan intern. Procesul intern…

„Reactia premierului Ciolacu a venit pentru ca generalul i-a spus ce prioritati legislative au intarzieri. Si asta i-a generat o reactie violenta!“

Credeti ca nu au avut loc aceste discutii in plan intern?

Nu stiu, e greu de spus! Faptul ca a iesit cu ele inseamna ca nu a avut discutii. Adica discutiile, chiar daca au fost, n-au dat rezultate. Si atunci, generalul Gheorghita a iesit sa spuna si de partea legislativa.

Poate ca a iesit din disperare, ca nu se face nimic.

Critica mea este ca ei s-au obisnuit, adica partea militara, s-au obisnuit prea mult sa discute despre solutiile legislative. Nu! Ei, in primul rand, trebuie sa discute solutiile militare si sa le argumenteze solid pe partea militara! Daca vii si spui de nu stiu cate ori pe an: „N-am legea aia, n-am legea aia, n-am legea aia“, politicul reactioneaza! „Prioritatile politice le stabilim noi!“ Deci, asta a fost marea problema a declaratiei. Pe fond, ca intentie, o inteleg. Dar ca abordare, ca sa discute public despre partea legislativa… Parerea mea este ca lucrul asta nu o sa-l vezi niciodata la ceilalti! Deci, nu se discuta, nu discuta chestia asta! Dar comandantul militar, cand iese – vorbim de tarile mari, importante –, cand iese sa discute lucrurile astea, deja sunt pregatite multe elemente la nivelul Ministerului Apararii. Parerea mea este ca ei nu au discutat chestiunile astea, pentru ca asta e stilul de a fi, de a merge… Ma rog… Stilul nostru de guvernare pe zona de Aparare. Repet, reactia premierului a venit pentru ca generalul i-a spus ce prioritati legislative au intarzieri. Si asta i-a generat o reactie violenta!

In interviul pe care l-am facut cu generalul Danila asta-vara, dansul mi-a spus ca, atat cat a fost comandantul Fortelor Armate Romane, a avut discutii in spatele usilor inchise cu decidentii politici de la vremea respectiva. Le-a atras atentia ca sunt probleme, dar nu a primit o reactie. Si mi-a mai spus ca, de cand a inceput invazia in Ucraina, nu s-a tinut niciun CSAT care sa revizuiasca strategia de aparare a Romaniei in functie de noua situatie. De aici vine suspiciunea mea ca poate iesirea generalului Gheorghita a fost un gest de disperare, sa vorbeasca public, dupa ce poate o fi discutat cu factori politici in spatele cortinei si nu s-a intamplat nimic.

Da, intotdeauna vine dintr-un fel de frustrare, inteleg perfect. Acum, sigur, mai exista si partea cealalta, ca exista o abordare secretomana. Nu putem exclude ca exista vreo sedinta secreta a CSAT-ului in care sa se schimbe ceva in strategie fara sa stim noi.

Aha, am inteles. Dar la CSAT nu participa seful Armatei romane?

Ba da, ba da! Teoretic, da!

Deci, el ar trebui sa stie…

(zambeste) Bineinteles, bineinteles! Dar nu a vorbit de chestiunile astea de strategie, a vorbit de legislativ. Gheorghita Vlad a vorbit de legi!

Da, inteleg.

Da! Probabil ca s-au luat si decizii, se intampla si in NATO. Deja s-au intensificat si aceste sedinte secrete, cu documente secrete, tocmai din cauza situatiei cu Federatia Rusa. Si atunci, sigur, nici noi nu putem exclude ca in CSAT sa nu fi existat o asemenea sedinta. Poate ca a existat, dar problema este ca in continuare exista un plan public al actului de guvernare si un plan care e confidential, e normal, ca e pe zona militara. Efectul il vedem, poate ca avem mai multa neincredere, mai multa ambiguitate. E bine, nu e bine? Avem sondaje de opinie privind increderea in capacitatea de aparare, avem reactii vizavi de ce ar putea sa faca un cetatean in caz de razboi si avem si acolo niste reactii care ridica probleme. Parerea mea este ca asta e un stil care ne dezavantajeaza. Aceasta secretomanie pe anumite domenii, in conditii de razboi la granita, ne dezavantajeaza.

„Iohannis nu are sanse la pozitii inalte in NATO ori Uniunea Europeana! Sub nicio forma! Agenda europeana a presedintelui n-a excelat prin originalitate, prin initiative cu impact strategic la nivelul UE. In NATO, nici atat!“

Credeti ca Iohannis are sanse la un post important la Bruxelles, dupa cum evolueaza situatia?

Nu, nu cred! Nu cred ca are! Sigur, ca si fostul presedinte Traian Basescu, solutia cea mai buna e sa fie pe o lista de candidati, sa devina europarlamentar si sa…

A, nu, noi vorbim de…

Pozitii inalte? Nu, nu!

Secretar general al NATO, presedintele Consiliului European…

Nu, nu, sub nicio forma! Nu vad perspectiva asta!

De ce?

Cred ca, in contextul asta, cu alegerile europarlamentare si cu perspectiva de a avea niste procente pentru partidele euroseptice, partidele puternice din tarile puternice vor incerca sa-si impuna propriii candidati. Asta este! Adica sa controleze mai bine intreg procesul european. Iar dupa parerea mea, agenda europeana a presedintelui Iohannis nu a excelat prin originalitate, initiative. Romania n-a avut initiative care sa fie semnificative, cu impact strategic la nivelul Uniunii Europene. Noi n-am avut pe partea Uniunii Europene. In NATO, nici atat. Acolo exista cutuma sa fie ales secretar general un fost premier, nu un presedinte. Parerea mea, si asta o sa vedeti, daca va uitati, ca se aleg mai mult fosti premieri.

Da, si acum favoriti sunt Mark Rutte si Kaja Kallas fostul premier olandez si premiera Estoniei.

Da, pentru ca NATO este o organizatie interguvernamentala, nu e asa, de nivelul ONU, cu nu stiu ce reprezentare de sef de stat. Sigur ca in multe tari seful de stat este premierul, dar mai sunt si alte cazuri care…

Da.

Deci, eu cred ca un premier are sansa sa sa fie acolo.

Am inteles. Si in structurile ce conducere de la Uniunea Europeana? In Comisia Europeana sau alte…

Nu! Sunt deja multi… Cel putin pe partea de populari (Partidul Popular European, cel mai numeros grup din Parlamentul European – n. red.) este clar ca e rezolvata cu Von der Leyen. In partea cealalta sunt pozitii pentru social-democrati si atunci nu are niciun… Dar, repet, e un scenariu atipic, insa cred ca ar putea sa deschida foarte bine lista de europarlamentare a PNL, nu? (rade)

Asta ar insemna sa renunte la ultimele luni de mandat.

Stiu… Si asta este un un scenariu care pe noi ne sperie foarte mult, dar de fapt el nu inseamna mai nimic, ca nu este mare… Oricum, se poate asigura interimatul. Dar ideea e ca, daca chiar vrea, trebuie sa faca o chestiune de genul asta. Nu vad mai mult decat europarlamentar! Nu vad! N-are cum!

„Cu Navalnii, Putin pur si simplu a rezolvat o problema. Probabil ca anticipa anumite actiuni din partea grupului de sustinatori ai lui Navalnii pe timpul campaniei electorale“

Am inteles. Acum as vrea sa trec la moartea lui lui Navalnii si sa va intreb ce mesaj a vrut sa transmita regimul Putin prin aceasta crima? Pentru ca acum, sa fim sinceri, un om la 47 de ani, care teoretic ar fi trebuit sa fie monitorizat atent tocmai pentru ca reprezenta ceva si era principalul dizident, e prezentat ca ar fi murit, ar fi cazut brusc…

Eu cred ca Putin pur si simplu doar a rezolvat o problema, pentru ca…

De ce acum si nu in urma cu un an sau doi?

Probabil ca anticipa anumite actiuni din partea grupului de sustinatori ai lui Navalnii pe timpul campaniei electorale. Ar fi fost, probabil, oportunitatea cea mai buna sa se incerce ceva din partea grupului de sustinatori. Si asta probabil ca a grabit lucrurile, sa fie eliminat. Si nu neaparat o decizie directa a lui Vladimir Putin. Dar anturajul lui Vladimir Putin se ocupa anticipativ de lucrurile astea. Pentru ca, pentru Vladimir Putin, Navalnii era un om terminat, adica era un om condamnat pe viata sa nu mai existe, sa-l izoleze din ce in ce mai mult. Si asta s-a si incercat, izolarea lui din ce in ce mai mult. Cred ca temerea mare era legata de o posibila actiune in timpul campaniei electorale. Care si asa e…

Da, e o chestiune formala. Acum o sa pun o intrebare care poate sa para naiva, dar haideti sa le explicam si celor care s-au nascut dupa 1989: de ce nu reactioneaza poporul rus in niciun fel la toate aceste nenorociri? Razboiul, scaderea nivelului de trai, cenzura, represiunea… Si totusi, nu exista niciun semn de revolta, nicio miscare in interiorul societatii rusesti care sa arate ca regimul Putin ar putea fi pus in pericol sau macar contestat in vreun fel.

Pai, majoritatea rusa este traditionalista si are sentimente puternice antieuropene. Este conventionala, este orientata spre interior…

Dar sa se mearga chiar atat de departe…

Se merge foarte departe. Precaritatea asta a vietii din Federatia Rusa induce mai mult o incercare de adaptare si de supravietuire la conditiile vitrege de acolo. Si adaptarea asta pune pe primul plan ce poti sa faci tu ca sa o duci mai bine, familia. Fara sa-ti propui scopuri politice, fara sa-ti pui in joc viata ta si a rudelor.

„Incepem sa discutam despre Federatia Rusa mult mai aproape ca modelul Coreei de Nord“

Scapari individuale.

Da, da. E mai mult un fel de strategie de supravietuire. A fost si la noi acelasi lucru.

Si inca mai este valabil!

In afara de o minoritate care a iesit la Revolutie, restul ne-am uitat la televizor, asteptand, de fapt, un deznodamant. Dintr-un instinct. Pentru ca, repet, cu cat viata este mai precara si regimul este mai autoritar, cu atat stii ca represiunea vine mai repede, te ajunge mult mai repede. Controlul politic il exercita Vladimir Putin la un nivel comparabil cu cel din URSS, dar este acum un control mai mult personal, de dictatura personala, nu neaparat acel tip de control sovietic in care o parte era prin deologie, o parte era prin parghii economice. Acum avem aparat extins represiv, garda interna si fortele de securitate interne ale Federatiei Ruse. Iar aceasta mentalitate traditionalista prefera ideea unui lider puternic, care ia niste decizii care cateodata te afecteaza, dar, in general, daca esti un om de rand si nu-ti propui sa ai o atitudine anti-Putin, atunci continui o viata la acel nivel. S-a dus perioada anilor ’90, in care oligarhii incepusera sa devina o sursa de autoritate paralela cu Kremlinul si care incercau, prin parghia economica, oligarhica, sa impuna controlul asupra unor regiuni, structurile guvernamentale din anumite regiuni economice de interes. Putin a eliminat si partea aceea si a impus un control total.

Pe termen mediu, insemnand urmatorii 5-10 ani, cum vedeti ca va evolua Rusia?

In aceeasi directie si cu o accentuare a masurilor represive.

Pana unde se poate merge in directia asta?

In mai rau, se poate oricand mult! Adica, in jos se poate oricand mai mult! In sus e mai greu. Spre democratizare e mai greu. Dar un reper ar fi, pentru mine, regimul din Coreea de Nord! Deci, incepem sa discutam despre Federatia Rusa mult mai aproape ca modelul Coreei de Nord. Si nu putem exclude aceasta…

„Putin a venit din serviciile secrete, urmeaza ca establishment-ul sa-i gaseasca un successor atunci cand ori renunta el, ori este eliminat cumva. Sa se faca o tranzitie spre un tip care sa fie la fel ca el. Modelul se va perpetua“

Putin are, totusi, 70 de ani. Nu vad sa vina in locul lui una din fiicele lui sau cineva apropiat.

Nu discutam de specificul leadership-ului, care nu e similar cu Coreea de Nord. Dar regimul incepe sa semene extrem de mult cu cel nord-coreean! Si, bineinteles, odata ce a restabilit un sistem din asta opresiv, bazat pe serviciile secrete… El a venit din serviciile secrete, urmeaza ca establishment-ul sa gaseasca un succesor al lui Putin, atunci cand ori renunta el, ori este eliminat cumva. Sa se faca o tranzitie spre un tip care sa fie la fel ca el. Modelul se va perpetua. Deci, nu putem discuta de o transformare peste noapte, pentru ca, repet, majoritatea populatiei nu are nimic de-a face cu democratia, cu valorile fundamentale, principiile de drept internationale. Nu inteleg elementele astea de valori. Decat cele traditionaliste si conventionale.

Daca ati urmarit interviul dat de Putin americanului Tucker Carlson, ce ati remarcat la el si daca v-a atras atentia ceva.

Mi-a atras atentia faptul ca reuseste sa-l manipuleze foarte bine pe jurnalist. L-a manipulat foarte bine. Si obsesia asta a lui, cu partea istorica, de rescriere a istoriei. Pentru ca Putin simte ca nu are penetrare in zona americana, a publicului american. Si atunci trebuie sa repete o istorie aranjata si masuita, pentru a pune Rusia intr-o imagine pozitiva. In rest, undeva, am subtext, acolo, se simte ideea ca el asteapta sa se deschida un canal de comunicare cu americanii, cu leadership-ul american, pentru a negocia. El in continuare vrea negocieri, dar le vrea pentru a-si reface prestigiul si statutul international. Nu vrea neaparat pentru a solutiona problema. Si sa fie recunoscut din nou ca fiind cel mai important partener de dialog strategic al americanilor, cumva. Deci, el inca mai spera ca poate sa refaca chestia asta, relatia asta, pentru ca, altfel, e dominat de China.

Deci, isi da si el seama ca relatia cu China e una periculoasa…

Da, da, da. Pe termen lung, el isi de seama ca Federatia Rusa nu o sa mai aiba acelasi nivel de prestigiu pe care il avea cand era interlocutorul egal cu Statele Unite. China nu merge pe chestiunile de genul asta. El ar vrea sa se intoarca la acel statut de mare putere al Federatiei Ruse. Si el tot incearca cumva sa spuna ca se pot indrepta lucrurile, putem rezolva problema cu Ucraina, dar ca, cumva, cel mai important este sa discute el direct cu America.

In cazul asta, in care el cauta, de fapt, refacerea prestigiului personal si poate si al Rusiei, dar nu si rezolvarea crizei ucrainene, cum se va rezolva chestia asta cu Ucraina? O sa avem acolo un razboi perpetuu?

E greu de facut o prognoza. Parerea mea este ca toate partile se pregatesc pentru un conflict de uzura, de lunga durata, in Ucraina. Asta este, de fapt. Toti ne pregatim si militar, si politic, si economic sa sustinem Ucraina. Si atunci, sigur ca Rusia deja si-a luat masurile ca si ei sa sustina. Acum au inceput sa apara termenele astea, ca pana in 2026 se termina. Dar nu este fezabil!

Nu?

Nu, nu e fezabil, pentru ca s-ar putea ca anul viitor sa avem un eveniment al Ucrainei si sa se reia un ciclu de violenta si de actiuni ofensive ucrainiene si, pe de alta parte, la fel, pot fi destul de multe schimbari politice care sa influenteze cursul razboiului. Pot fi schimbari politice la Casa Alba, pot fi in Europa, pot fi schimbari politice chiar la Kiev, care la fel, e o problema de factor intern. Nu stim cum evolueaza spectrul politic si situatia politica in Kiev. Ne intereseaza situatia militara, care e cea mai evidenta, dar jocurile politice de la Kiev sunt in continuare. Nu s-a inghetat totul si a ramas…

Va multumesc mult pentru timpul acordat!

Si eu!

Urmareste-ne si pe: