INTERVIU Comandor Sandu Valentin Mateiu, ofiter de intelligence: „In Dobrogea sunt semnele unui razboi electronic. Dar noi, Romania si NATO, suntem net superiori tehnologic oricarui adversar si vom rezolva problema. Rusii au capacitatea sa bruieze GPS-ul, n-ar fi o surpriza sa vedem asa ceva”

analize

Valentin Mateiu

Evenimentele aparent bizare petrecute pe 24 octombrie in Dobrogea, unde radarele au detectat tinte care ulterior n-au fost confirmate vizual, sunt semnele unui razboi electronic, explica pentru aktual24.ro comandorul Sandu Valentin Mateiu, ofiter in rezerva cu peste 20 de ani de experienta in operatiuni de intelligence. Militarul afirma ca acest fenomen este nou si de natura sa ingrijoreze pentru ca sugereaza o incercare de penetrare a spatiului aerian romanesc sau doar simularea acestui lucru – practic, rusii ne testeaza, ca sa vada ce reactie avem si cat suntem de pregatiti.

Comandorul Mateiu da insa asigurari ca sistemele de radiolocatie pe care le au Armata romana si fortele NATO in zona sunt net superioare tehnologic celor rusesti si aceste probleme vor fi rezolvate rapid.
Pe de alta parte, ofiterul spune ca n-ar fi o surpriza sa vedem, in curand, bruiaj al GPS-ului civil in zona Dobrogei, lucru pe care rusii il practica deja de peste 6 luni in Polonia, tarile baltice si chiar Suedia. Comandorul Mateiu spune ca rusii au, teoretic, aceasta capacitate, ca din Crimeea sa bruieze GPS-ul in zona litoralului romanesc.

Expertul a mai vorbit, in interviul acordat publicatiei noastre, despre situatia de pe frontul ucraineano-rus, impactul aparitiei trupelor nord-coreene pe campul de lupta de partea rusilor si despre incredibila demonstratie de forta facuta de israelieni impotriva Iranului. Acest ultim element deschide usa catre o operatiune viitoare in care Israelul ar putea ataca pentru a distruge complet programul nuclear al Iranului.

„Nu mai este vorba de o bucata de drona care a zburat peste Dunare, ci este vorba de o incercare de penetrare sau doar stimularea acestui lucru“

Matei Udrea: Domnule comandor, ce se intampla, de fapt, in Dobrogea? Cum se explica semnalele care apar pe radar fara ca avioanele ridicate in aer de NATO sa identifice tintele si nici la sol sa nu existe impact?

Sandu Valentin Mateiu: Evolutia asta este noua, in sensul in care pana acum gaseam fragmente de drone si problema se punea in ce masura le-am identificat, detectat pe radar si am reactionat. Acum avem o situatie in care sistemul de supraveghere, radiolocatia, detecteaza o tinta care este clasificata ca fiind probabil drona. Functioneaza intreg dispozitivul, cel de alertare a populatiei, dar mai ales cel de aparare antiaeriana, ridicam avioanele F-16, respectiv F-18 si, in final, tinta dispare si nu se gasesc resturile acesteia! In general, eu am considerat ca trebuie sa vedem partea plina a paharului, adica de la partea legislativa avem semnale clare ca acum stim ce vrem. Premierul a spus ca, daca o drona se indreapta spre un obiectiv militar sau civil, va fi doborata. Presedintele a anuntat ca este in dezbatere legislatia, deci partea asta, care a aparut la un moment dat, este pe cale sa se rezolve. Avem dispozitivul de aparare antiaeriana, avioanele F-16 si F-18 s-au ridicat, functioneaza sistemul de supraveghere, avem radarele noastre, cele venite de la NATO, s.a.m.d. Dar ramane intrebarea: ce se intampla? Eu am privit situatia ca fiind una in care trebuie sa lasam autoritatile in liniste, sa mearga pana la capat, sa intelegem ce se intampla si dansii sa ne lamureasca. De ce spun asta? Pentru ca este pericolul de scadere a credibilitatii: facem rau tarii in momentul in care incepem sa emitem ipoteze. Singurul lucru pe care il putem spune in acest moment este faptul ca, avand in vedere ca nu s-au gasit resturi, poate fi o problema de razboi electronic! In sensul in care se induc tinte false pe radiolocratoarele noastre. Dar si aici sunt foarte multe argumente contra! Ma refer la faptul ca avem o varietate de radiolocatoare, de la FPS 117 pana la cel de pe avioanele F-16 sau F-18. De asemenea, sunt radiolocatoare moderne care sunt capabile sa faca fata acestui fenomen. In engleza se numeste deceiving jamming, adica este un bruiaj care induce tinte false. Vezi tinta pe ecran, dar ea nu exista. Noi, Romania, respectiv NATO in ansamblu, avem o superioritate calitativa fata de un eventual adversar care face acest lucru.

Matei Udrea: Adica Rusia!

Sandu Valentin Mateiu: Cel mai probabil! Da! Dar, pana cand nu se lamuresc lucrurile, nu putem acuza. Da, cel mai probabil, este Rusia! Ca altcineva in Marea Neagra, in clipa de fata, nu este agresor. Problema este ca trebuie sa fie evaluat intr-o ancheta interna, in cadrul ministerului, si sa ne multumim cu ceea ce ei ne vor da! Pentru ca, ma repet, orice ipoteza, exagerare, reactie publica, ma refer la mass-media, ajuta partea care vrea sa se joace cu noi! Si de aceea sunt convins ca, in final, se va lamuri aceasta problema. Pentru ca NATO, respectiv Romania, fortele armate nu pot fi pacalite de un adversar cu o capacitate tehnologica, tactico-tehnologica, redusa in comparatie cu noi, cu Vestul.

„Este ingrijorator ca aceste tinte au aparut mult la Sud, si asta ne duce cu gandul la ce obiective militare avem in regiunea respectiva! In primul rand, baza de la Kogalniceanu“

Matei Udrea: Mi s-a parut important sa abordam acest subiect pentru ca romanii ceva mai in varsta cu siguranta ca-si aduc aminte de momentele Revolutiei, cand s-a discutat foarte mult despre tinte care apareau pe radarele Armatei si care nu se confirmau vizual. Daca ne amintim, s-a discutat la momentul respectiv ca sunt elicoptere, se specula ca ar fi teroristi si, de fapt, nu se gasea nimic. S-a si tras asupra tintelor care apareau pe radar, dar nu s-a doborat nimic, nu a existat niciun rezultat si nu s-a produs niciun atac real asupra vreunei baze aeriene. Acum, dupa 35 de ani, reapar pe teritoriul Romaniei tinte-fantoma.

Sandu Valentin Mateiu: Vorbim despre doua situatii diferite, dar care, intr-adevar, ar putea fi elemente de razboi electronic. La ce ma refer? Atunci am avut o situatie in care tehnica noastra era de provenienta sovietica, pana si sistemele de intentificare IFF erau ale Tratatului de la Varsovia si, de asemenea, daca ascultam ce spune procurorul care s-a ocupat de aceasta ancheta privind Revolutia (Catalin Ranco-Pitu – n. red.), aveam agenti sovietici in sistemul nostru de aparare, se strecurasera la varf. Si este greu sa comparam o situatie in care eram aproape la mana sovieticilor, de la tehnica pe care o aveam pana la infiltrare, cu situatia din momentul de fata, in care avem tehnica occidentala, suntem tara membru NATO si nu avem niciun element, sa spun asa, de vulnerabilitate in fata unui adversar din Est.

Matei Udrea: Daca ar fi sa emiteti dumneavoastra o parere pe baza experientei pe care o aveti si a informatiilor, ce credeti ca s-a intamplat cu aceste tinte? Sa spunem, pentru cei care nu stiu, ca s-a semnalat intrarea lor in Romania pe undeva, pe la Eforie, adica foarte departe de Delta Dunarii si de zona aceea de granita cu Ucraina, iar la un moment dat au disparut de pe radar la vreo 14 km in interiorul tarii. Nu mai putem vorbi de o greseala, de o drona trimisa de rusi spre Ucraina si care ne-a traversat teritoriul.

Sandu Valentin Mateiu: Da, asta surprinde si deranjeaza! In sensul in care au fost detectate la o distanta mare de catre sistemele noastre de supraveghere, iar dupa aceea au zburat… Am fost obligati, fireste, imediat cum au intrat in zona noastra de spatiu aerian, sa reactionam. Si, dupa aceea, tintele au disparut. Dar cred ca, tocmai pentru a ramane in ideea pe care am renuntat-o, cea mai probabila ipoteza este ca sunt elemente de razboi electronic. Dar repet, nu avem cum sa nu observam evidenta, suntem superiori oricarui adversar din afara NATO! Lucrurile se vor lamuri, in sensul in care cred ca asemenea fenomene nu se vor mai repeta. Este ingrijorator ca aceste tinte au aparut mult la Sud, si asta ne duce cu gandul la ce obiective militare avem in regiunea respectiva! In primul rand, baza de la Kogalniceanu s.a.m.d. Nu mai este vorba de o bucata de drona care a zburat peste Dunare, ci este vorba de o incercare de penetrare sau doar stimularea acestui lucru. Pentru ca eu, ma repet, cred ca sunt elemente de razboi electronic, deoarece nu avem pana clipa de fata dovada existentei unor drone. Nu a existat contact vizual. Avem doar o imagine de radiolocatie, atat. Si pana cand nu exista o confirmare vizuala din partea pilotilor sau gasirea resturilor, ramanem la ipoteza ca sunt elemente de razboi electronic in care trebuie sa fim superiori adversarului!

„Cred ca rusii au capacitatea de a bruia GPS-ul in zona noastra. E o metoda larg si des folosita de Rusia. Prin bruiaj, pozitia reala e falsificata“

Matei Udrea: Domnule comandor, stim deja ca asta-primavara au existat niste operatiuni, sa le zicem, plecate din exclava Kaliningrad a rusilor, care au vizat razboi electronic in Polonia, tarile baltice si chiar in Suedia. S-a raportat bruiaj al GPS-ului. Pe limbajul oamenilor, nu mai functionau Waze-ul, Google Maps si alte sisteme de navigatie pe care le folosim uzual, de exemplu, cand ne deplasam cu masina dintr-un loc intr-altul. Voiam sa va intreb daca rusii au aceasta capacitate, ca din Crimeea sa execute bruiaj al sistemului GPS si in Dobrogea, sa zicem.

Sandu Valentin Mateiu: Cred ca da! Este vorba de bruierea GPS-ului si este o metoda larg si des folosita de catre Rusia. Cred ca primele elemente au aparut in Al Doilea Razboi din Golf. Atunci se spune ca Saddam Hussein a fost ajutat cu cateva asemenea sisteme. Se bruiaza sistemul care vine de la GPS, pentru ca pana la urma este vorba de un semnal care vine de la satelit si da cu precizie locatia. Dar, prin bruiaj, pozitia reala este falsificata. Cum s-a intamplat cu o nava care era in port la Novorossisk mai demult, acum vreun deceniu, in Marea Neagra. Au constatat ca nava lor aparea ca ar fi pe uscat! Era o nava comerciala care a transmis ca-si vedea pozitia aruncata undeva, pe uscat, desi era foarte bine, naviga in zona portului Novorossisk. Am inteles ca este un fenomen curent chiar si in Moscova sa constati ca GPS-ul te duce in alte parti. Deci, bruierea GPS-ului este o metoda des folosita de catre Rusia. De ce? Pentru ca munitia precisa si sistemele de navigatie occidentale se bazeaza pe GPS. Si atunci, bruierea aceasta asigura ca atat navigatia unor platforme precum avioanele, cat si munitia precisa lansata catre tinta vor fi intr-un fel bruiate, nu vor lovi nici tinta si vor avea probleme si cu navigatia. In nord este deja o practica obisnuita! E deja documentata.

Matei Udrea: Da, asta voiam sa intreb. Acolo au fost interpretate ca fiind niste sicane pe care rusii le-au facut din exclava Kaliningrad, tintind Polonia si statele baltice, ori poate chiar niste teste, sa vada cum se reactioneaza acolo. Intrebarea era daca rusii au capacitatea tehnica sa execute din Crimea, peste Marea Neagra, un asemenea bruiaj al GPS-ului pentru locuitorii din Dobrogea, sa zicem.

Sandu Valentin Mateiu: Rusii pot bruia si in zona Marii Negre de pe diferite platforme. Pana acum nu am vazut acest fenomen, dar cred ca n-ar fi o surpriza sa-l vedem. Deci, da, au capacitatea de a bruia semnalul GPS in proximitatea apelor noastre si, in general, intr-o anumita zona. Cat de mare este capacitatea aceasta, de pe ce platforma o pot face, asta nu pot sa va spun in clipa de fata pentru simplul motiv ca trebuie sa vedem intai cu ce actioneaza si dupa aceea sa documentam.

„Daca au aparut si soldatii nord-coreeni pe front, inseamna ca sistemul de mobilizare mascata prin atragere financiara din Rusia nu mai functioneaza in parametri care le permit sa inlocuiasca aceste pierderi mari pe care si le asuma“

Matei Udrea: Am inteles. Sa trecem la Ucraina. Pierde razboiul?

Sandu Valentin Mateiu: N-as da asemenea verdicte, dar in clipa de fata situatia tactica de pe Frontul de Est este dificila, in sensul in care rusii avanseaza si deja nu mai este vorba doar de mici victorii tactice, ci chiar de un avans care se vede la nivel de teatru (de operatiuni – n. red.). De exemplu, avem aceasta punga… O sa le prezint ca pe niste semicercuri care pleaca de la avansul spre Prokovsk si ajunge acest semicerc pana jos, la Vuhledar, chiar langa Velika Novosilka. Deci, aici este o linie de avans. Acolo, rusii cred ca deja au luat Vuhledarul, e posibil sa ia si o alta localitate. De asemenea, mai la nord lucrurile sunt dificile, in sensul in care la Ceasiv Iar au avansat pe un flanc. Ucrainenii rezista, dar dificil. Mai sus, pe raul Oskil, la Kupiansk, a existat o strategie, la un moment dat, a usilor pentru ca acolo rusii vor sa ajunga la raul Oskil. Ucrainenii au evacuat Kupianskul. In general, pe toata linia frontului este o presiune a rusilor si asta pentru ca au superioritatea numerica, au gasit o tactica care functioneaza, in sensul in care au bombe planoare cu o putere distructiva deosebita si sunt relativ precise. Ucrainenii n-au gasit raspunsul. De aceea cer sa li se permita sa loveasca in adancimea teritoriului rusesc cu armamentul occidental, pentru a lovi platforma de lansare a acestor bombe planoare. E vorba de avionul Su-34, care lanseaza de obicei aceste bombe si care sunt dotate cu un dispozitiv care le face destul de precise. Dupa ce rusii distrug complet apararea cu aceste bombe, urmeaza lovirea cu artileria si, in final, cand nu mai exista nimic de aparat, in sensul in care toate sistemele ucrainene sunt afectate considerabil, trimit infanteria. Deja, in ultima perioada, au inceput sa apara atacuri de nivel companie-batalion de blindate. Rusii isi recapata capacitatea de manevra cel putin la nivel tactic, la nivelul de companie-batalion. Problema ucrainenilor, acum, este nu atat superioritatea rusilor in artilerie – se spune ca deja raportul este de doar 2 la 1 la lovituri de artilerie –, ci forta umana, calitatea lucrarilor genistice, pentru ca rusii au trecut acum de prima linie de aparare care a rezistat un deceniu! Vorbim de Avdiivka si asa mai departe. Si de faptul ca, in final, la nivel de teatru de operatiuni, actiunea de la Kursk, da, a avut succes la nivel politic, dar la nivel tactic au fost duse resurse care ar fi servit mai bine aici, in sud. In final, se pune intrebarea cat vor pierde ucrainenii pana cand rusii opresc aceasta contraofensiva, pentru ca si ei au limitele lor. Ma refer la faptul ca au pierderi foarte mari! E confirmat deja de catre britanici ca au pierderi de peste 1.000 de oameni pe zi. Este un ritm care nu este sustenabil, dovada ca au aparut pe scena si nord-coreenii. Pana acum, Rusia avea nevoie de resursele nord-coreene, de cele balistice, munitie, dar nu neaparat de soldatii lor. Daca au aparut si acestia, inseamna ca sistemul de mobilizare mascata prin atragere financiara din Rusia nu mai functioneaza in parametri care le permit sa inlocuiasca aceste pierderi mari pe care si le asuma, in sensul in care nu afecteaza cu nimic lantul de comanda, control sau politic sau societatea sa reactioneze. Cred ca primul efect al acestei folosiri a oamenilor ca pe cartuse va fi la nivelul moralului soldatilor. Va fi si un moment in care probabil ca n-o sa mai poata lupta asa. Dar momentan functioneaza, ucrainenii se retrag si in Kursk. Chiar Sirski (seful Statului Major General al Armatei ucrainene – n. red.) a afirmat ca rusii au pierderi mari, ca a atras acolo zeci de mii de soldati rusi si, da, sunt si unitati bune – 110, 155 si alte trupe VDV, aeropurtate. Dar in final, daca vedem la nivel de ansamblu, ofensiva de la Kursk nu a obligat Rusia sa opreasca ofensiva din Donbass!

Matei Udrea: Foarte bine ca ati vorbit despre nord-coreeni, pentru ca urmatoarea intrebare era daca au sau pot sa aiba nord-coreenii vreo influenta asupra luptelor, ce capacitate de lupta pot sa aiba aceste trupe pe care le-a trimis Kim Jong-un?

Sandu Valentin Mateiu: Coreea de Nord este pentru noi o mare necunoscuta, pentru ca Peninsula Coreeana era pana acum departe de noi. Dar stim ca dictatorul nord-coreean are la dispozitie o forta armata cu milioane de soldati. Avem de-a face cu o dictatura, deci acele trupe sunt bine pregatite in masura in care ei le pot sustine. Spun asta pentru ca Coreea de Nord are probleme financiare, cu hranirea populatiei s.a.m.d. Si sa nu uitam ca familiile acestor soldati vor fi ostatice in Coreea de Nord, de aceea nu cred ca vor exista dezertari sau lucruri de genul acesta. Prezenta Coreei de Nord in Ucraina, initial cu munitie, cu rachete balistice, nu a semnat o mare schimbare. Era inca un ajutor dat Moscovei. Prezenta grupelor este cu totul altceva si cred ca va avea un impact deosebit, pentru ca inseamna o internationalizare a conflictului. Vor incerca sa mascheze acest lucru, vor folosi uniforme rusesti, Putin a facut cateva afirmatii, nu a negat, a mentionat Articolul 4 din acordul Rusiei cu Coreea de Nord prin care cele doua parti si acorda asistenta militara, apoi a revenit si asa mai departe. In realitate, vor incerca sa mascheze aceasta prezenta, pentru ca trupe nord-coreene in Ucraina inseamna internationalizarea conflictului. Coreea de Nord este parte in conflict si, din acel moment, redevine actuala intrebarea, pentru cei care sprijina Ucraina, in sensul in care, pana acum, tot timpul Putin a spus „suntem in razboi cu NATO“, chiar a afirmat niste neadevaruri. In realitate, NATO nu are soldati in Ucraina si, din momentul in care avem Coreea de Nord parte in razboi, in Ucraina, apare intrebarea ce facem noi, NATO, ca sa raspundem acestei situatii? Si deja am vazut reactia Coreei de Sud, cooperarea acesteia cu NATO. Am avut prezentari, intalniri, schimb de informatii. Coreea de Sud a prezentat care este situatia. Si vom vedea reactia Coreei de Sud, care este interesata de ce se intampla. Sa nu uitam ca, pana la urma, avem doar un armistitiu acolo intre Coreea de Sud si Coreea de Nord. Si trebuie sa inteleaga ce se intampla. Iar Coreea de Sud va avea o reactie, vom vedea care. Momentan o sa trimita ofiteri de informatii, sa vada ce se intampla. Sa nu uitam ca sud-coreenii sunt producatori de armament si ar putea sa intre in ecuatia ajutorarii Ucrainei. Dar, dupa mine, principala problema va fi reactia Vestului, a Statelor Unite si a europenilor acum, cand Rusia are un aliat care lupta alaturi de trupele sale in Ucraina. Dar cred ca toate, chiar si ofensiva din Donbass, chiar si prezenta trupelor nord-coreene in razboiul din Ucraina, sunt momentan in contextul alegerilor americane. Pentru ca acolo este, sa zic asa, centrul de greutate al intregii actiuni. In functie de venirea la putere a presedintelui Donald Trump sau nu, vom avea un plan de pace care, foarte probabil, va favoriza Rusia, din spusele vicepresedintelui Vance. Cred ca, in acest context, si Kremlinul, si Kievul privesc situatia intr-o perspectiva scurta. Dupa aceea vom vedea.

„Nu cred ca se pune proba de recuperat teritorii! Se pune problema doar daca Ucraina este capabila sa stabilizeze frontul, iar asta depinde foarte mult de ce rezerve are. De cealalta parte, Rusia exact in situatia de la Kursk a aratat ca nu are o rezerva la nivel strategic. La nivel de teatru a avut relativ putine forte“

Matei Udrea: Din punct de vedere militar, Ucraina mai are vreo sansa in acest moment sa opreasca ofensiva si sa inceapa sa recupereze din teritoriile pierdute in ultimul an?

Sandu Valentin Mateiu: Nu cred ca se pune proba de recuperat teritorii! Se pune problema doar daca Ucraina este capabila sa stabilizeze frontul, iar asta depinde foarte mult de ce rezerve are. Dupa ce au votat acea noua lege a mobilizarii au venit si semnale pozitive, de la un oficial german a venit aceasta informatie, ca trupele ucrainene au crescut cu zeci de mii de soldati care sunt acum pregatiti. Au aparut si estimari mai pesimiste, cum ca aceasta mobilizare nu merge foarte bine. Dar totul, in final, depinde de capacitatea Ucrainei de a-si mari o rezerva la nivel operativ-strategic si de a o trimite pentru a stabiliza frontul. De cealalta parte, Rusia exact in situatia de la Kursk a aratat ca nu are o rezerva la nivel strategic. La nivel de teatru a avut relativ putine forte. In final, a trebuit sa ia de pe alte fronturi, dar Vladimir Putin a decis ca acest transfer de forte nu trebuie sa afecteze ofensiva din Donbass. Si, pana acum, acest lucru a functionat: rusii contraataca in Kursk si restrang aria ocupata de ucrainieni si, in acelasi timp, avanseaza in Donbass. Deci, totul depinde in ce masura ucrainienii si-au pregatit apararea pe noi aliniamente, daca au oameni, daca exista aceasta rezerva la nivel operativ-strategic si alte elemente care tin de capacitatea de a stabiliza frontul.

Matei Udrea: Corectati-ma daca gresesc. Din ceea ce mi-ati spus dumneavoastra pana acum, pare ca avem doi boxeri care de-abia se mai tin in picioare si totusi continua sa-si care pumni.

Sandu Valentin Mateiu: Ambele parti sunt intr-o faza in care resursele nu mai sunt asa la indemana. Moralul este relativ scazut, avem totusi un razboi de 3 ani, dar fiecare parte reactioneaza prin mijloacele proprii. Ucrainenii se uita in primul rand catre Vest, planul de victorie al lui Zelenski n-a fost altceva decat un plan prin care a cerut ajutorul Vestului, noua lege a mobilizarii prin care incearca sa-si refaca forta umana. Rusii, pe de alta parte, au fost cei care au gasit aceasta metoda cu stimulente financiare. Sa ne aducem aminte, au depasit si momentul Prigojin. Si, de asemenea, au pus industria de aparare pe picioare. E adevarat, au crescut cheltuielile bugetare si sunt intrebari mari legate de sustenabilitatea efortului economic al Rusiei. Dar ceea ce este important este ca ambele parti anunta ca sunt pregatite sa reziste pe termen lung, dar sunt foarte atente la ceea ce fac pe termen scurt. Sunt convins ca, de la ofensiva din Donbass si pana la cea din Kursk, si Kremlinul, si Kievul sunt cu ochii pe Washington.

„In raidul de acum cateva zile, Israelul a instituit temporar suprematia aeriana deasupra Iranului! Iar cu Donald Trump la Washington, cred ca la Ierusalim se va pune intrebarea ce facem cu programul nuclear Iranian o data pentru totdeauna!“

Matei Udrea: Ultimul subiect trece in alta zona geografica. Tocmai am avut o operatiune care poate sa para destul de ciudata. Au fost 100 de avioane F-16 israeliene care au survolat Iranul acum cateva zile si au bombardat 20 de tinte militare. Aceste avioane s-au intors in Israel fara sa sufere nicio pierdere. Cum a fost posibil asa ceva? Sa zboare deasupra Iranului, sa atace obiective acolo si totusi sa se intoarca nevatamate? Iranul nu are sisteme defensive, nu are aviatie, nu are armata? Totusi, vorbim de mii de kilometri strabatuti! Nu a fost un atac in Gaza sau in sudul Libanului.

Sandu Valentin Mateiu: Fara a diminua cu nimic succesul israelian, o sa fiu putin mai retinut. Nu cred ca avioane F-16 au fost in primul val care a survolat Iranul. In ce sens? Israelul are 300 si ceva de avioane de lupta din care aproape 200 F-16, vreo 75 de F-15 si vreo 30-40 de F-35. Da, intr-adevar, Israelul a demonstrat ca este capabil sa loveasca la peste 1.500-2.000 de kilometri. A demonstrat si ca este capabil sa sustina aceasta actiune. In fond, a instituit temporar suprematia aeriana deasupra Iranului! Pentru ca primul val asta si-a propus: sa distruga senzori, radiolocatoarele si sistemele de aparare antiaeriana. Israelul a distrus nu numai sisteme de radiolocatii. Iranienii aveau un Ghadir (sistem radar – n. red.), aveau un radiolocator din seria Resonance al rusilor. De asemenea, aveau radiolocatoare Never, dar mai ales sisteme de aparare antiaeriana S-300. S-300 PMU2 este cel mai performant pe care-l au iranienii. S-a zvonit ca ar avea si S-400. Asta este o realitate, Israelul nu a pierdut niciun avion. Asta inseamna ca sistemele de aparare antiaeriana nu au functionat. Au fost degradate sau distruse si asta lasa efect si pe viitor, in sensul in care este foarte greu pentru Iran sa-si puna pe picioare un sistem de aparare antiaeriana nou intr-un timp foarte scurt, care sa inlocuiasca ceea ce a pierdut. De asemenea, am avut valul doi, valul trei de avioane israeliene care au lovit precis obiective, de la Parchin, care este un loc legat si de dezvoltarea combustibilului solid pentru rachetele balistice, si pana la o fabrica de drone. Au fost lovite capacitati de dezvoltare a rachetelor balistice si a dronelor, in fond, ale armelor cu care Iranul ar putea sa loveasca Israelul. Si cred ca, intr-adevar, a fost o demonstratie de forta. Ganditi-va doar ce s-ar fi intamplat daca, cu un sistem oarecare de aparare antiaeriana, Iranul ar fi reusit sa elimine, sa loveasca un avion israelian! Ori, din 100 si ceva de avioane trimise la 1.500 de kilometri… Cred ca actiunile de lupta au fost duse in primul rand cu avioane F-35 care sunt stealth (nu pot fi depistate pe radar – n. red.), dar si cu munitie standoff, de la distanta, rachete balistice lansate din aer, rachete de croaziera, alte genuri de muntie precisa. Dar, oricum, spatiul iranian a fost cel in care Israelul a avut superioritate aeriana iar iranienii nu au putut contesta in niciun fel aceasta superioritate. Aici este elementul care cred ca ingrijoreaza in acest moment Teheranul, pentru ca ei au investit in asta! Dar nici din aer, nici de la sol nu au putut contesta suprematie aeriana a Israelului, care dupa ce a obtinut aceasta suprematie a putut sa loveasca neingradit toate obiectivele pe care si le-a propus. Cred ca centrul de greutate a actiunilor in aer ale Israelului a fost undeva, deasupra Irakului, la frontiera cu Iranul – vorbesc de realimentari in aer, de regrupari s.a.m.d. Si dupa aceea actiunile au fost dirijate la obiectivele din Iran. Sunt convins ca a fost o actiune de lupta bine gandita, un fel de Bekaa. Israelienii au demonstrat in urma cu cateva decenii suprematia aeriana impotriva apararii antiaeriene siriene din Valea Bekaa (in 1982, aviatia israeliana a distrus 19 baterii antiaeriene siriene de productie sovietica fara sa piarda niciun singur avion – n. red.). Au demonstrat si de aceasta data ca sunt capabili. Si sunt foarte multe lucruri de spus acum, de la distrugerea senzorilor din Siria si, eventual, Irak ai iranienilor – care aveau capacitatea sa avertizeze timpuriu despre miscarile israeliene – pana la realimentarea in aer. Mereu s-a pus intrebarea daca israelienii au capacitatea, fara ajutor american, de a-si alimenta avioanele in aer. Pentru a avea o asemenea actiune… Pentru ca trebuie sa ne gandim, sunt 100 de avioane. Cateva ore in aer la 2.000 km departate de casa inseamna realimentare in aer, inseamna multe elemente! Spre exemplu, capacitatea tehnologica de a tine acea tehnica in stare de functionare. Era de ajuns o singura problema tehnica si aveai un dezastru, un avion care era obligat sa aterizeze pe teritoriu ostil. Ori Israelul, tocmai prin faptul ca a stat bine la toate capitolele, a aratat ca, in final – vorbim la nivel strategic –, este capabil sa-si proiecteze puterea, forta aeriana asupra Iranului fara ca Iranul sa poata raspunde. Si cred ca asta este marea ingrijorare la Teheran si asta este marele rezultat al acestei actiuni, pentru ca deschide usa spre viitor. Actiunea arata clar ca a fost bine pregatita, pentru ca de ani de zile marea problema este programul nuclear Iranian! Si s-a tot pus intrebarea, israelienii exerseaza actiuni de lupta care au in vedere distrugerea programului nuclear iranian. Asta poate fi vazuta ca o avanpremiera: s-a demonstrat ca, da, Israelul are aceasta capacitate, s-a demonstrat ca, da, Iranul nu poate raspunde, in sensul ca apararea sa antiaeriana a fost neutralizata. Si lasa deschisa pentru viitor aceasta posibilitate ca Israelul sa loveasca din nou. Dar intr-o alta situatie, pentru ca cred ca, de aceasta data, limitarea israeliana a fost si politica prin consultarile cu Statele Unite, cu administratia Biden. Dar trebuie sa vedem si acest lucru. Si Ierusalimul se uita la Washington! Pentru ca, daca vine administratia Trump, situatia este putin diferita. Donald Trump vrea pace neaparat acum, urgent, in Ucraina, si o pace care chiar nu poate fi justa. Dar pentru Orientul Mijlociu nu are nicio retinere in privinta unui razboi. Cu Donald Trump la Washington, cred ca la Ierusalim se va pune intrebarea ce facem cu programul nuclear Iranian o data pentru totdeauna!

Matei Udrea: Va multumesc, domnule comandor!


Sandu Valentin Mateiu: Multam fain!

Urmareste-ne si pe:

Comentarii: