INTERVIU Cristian Pîrvulescu: „Nu cred că președintele îl va nominaliza pe Sorin Grindeanu/ Ne îndreptăm către o criză de regim”

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Gabriel Tudor: Domnule profesor, România se află de aproape cinci luni fără un guvern cu puteri depline. Cine credeți că e principalul vinovat pentru că s-a ajuns în acest impas?

Alimentele din pachețel care pot deveni o problemă după câteva ore în ghiozdan

Spania va avea parte de prima grevă generală din ultimii 14 ani pe 11 noiembrie. Care sunt motivele

Cristian Pîrvulescu: Orgoliul liderilor de partid este principala cauză a acestui impas, lideri care nu au reușit să depășească interesele proprii și viziunea îngustă de partid. De acest lucru nu a putut profita decât extrema dreaptă. România a ajuns într-o situație nu doar națională, ci și internațională foarte complicată.

Să luăm, drept exemplu, doar scandalul privind-o pe ambasadoarea Statelor Unite la Atena. Transformarea unei informații absolut neinteresante, prezentate mai degrabă ca un argument pentru a demonstra caracterul oarecum „voluntar” al doamnei ambasador, într-un scandal politic românesc legat de trădare, într-un fel de test al patriotismului, este o dovadă foarte clară a lipsei de responsabilitate a politicienilor români. Știu că mulți ar vrea ca președintele să fie vinovat, dar președintele trebuie să găsească soluțiile dintre cele pe care i le oferă partidele politice. Un Parlament fragmentat, în care majoritățile nu se pot forma decât în urma unor negocieri și compromisuri, în care extrema dreaptă este foarte puternică, nu poate să găsească o soluție pentru un vot dacă partidele nu găsesc o minimă bază de înțelegere.

Gabriel Tudor: PSD a hotărât luni, într-o unanimitate tovărășească, să nu voteze cabinetul Mureșan, iar AUR a anunțat că nici măcar nu va participa la vot. În aceste condiții, este decisă deja soarta acestui cabinet?

Cristian Pîrvulescu: Soarta acestui cabinet era decisă încă de la început – din moment ce domnul Mureșan refuză să facă compromisuri față de cei care i-ar putea aduce voturi este evident că acest cabinet nu putea să obține niciun fel de susținere. De altfel, cred că această încercare, așa cum a prezentat-o președintele în momentul în care a anunțat nominalizarea, are un efect pedagogic pe care PNL și USR nu par să îl înțeleagă și anume acela că trebuie să-și asume responsabilitatea pentru criza din România.

În mare măsură, PNL a refuzat să accepte regulile jocului parlamentar și a venit cu o viziune mult mai adaptată unui gen de „cabinet de cancelar”, în care refuzul de a susține o altă variantă guvernamentală a împins criza până aici.

De fapt, problema sunt liniile roșii. PSD are linii roșii, PNL are linii roșii, USR are linii roșii, UDMR a anunțat linii roșii, și președintele a susținut de asemenea că sunt alianțe pe care nu le consideră acceptabile și în niciun fel nu le va promova. În condițiile acestea, dacă nu se renunță la linii roșii, nu se poate forma un guvern și nici alegerile anticipate nu rezolvă problema. Alegerile anticipate au devenit un fel de sperietoare, dar ele nu rezolvă problema, ci amână rezolvarea ei. Și nu e sigur că, odată ce ele se vor desfășura, vor duce la un Parlament cu mult diferit de acesta.

Gabriel Tudor: Dacă guvernul Mureșan cade miercuri care sunt din punct de vedere constituțional și politic scenariile realiste care rămân pe masă?

Cristian Pîrvulescu: Sunt două scenarii. Primul este cel al unei noi nominalizări – și discutăm în contextul actual, nu ipotetic – deci cel mai probabil vom avea o nominalizare care a fost întârziată și anume a unui tehnician, un tehnocrat independent care să poată să conducă un guvern cât mai mult cu putință. Trebuie să spunem că în ultimul an de mandat parlamentar nu se pot face alegeri anticipate și e destul de complicată situația cu guvernele fragile. Deci cred că una din intențiile președintelui a fost să lase cât mai puțin spațiu de manevră partidelor din momentul în care face a patra nominalizare, iar cel pe care îl va nominaliza va fi a treia propunere venită în fața parlamentului. Este evident, există decizii ale Curții Constituționale în acest sens, iar amenințările PNL sunt nu numai neinspirate, dar și total în afară cadrului constituțional – mă refer la cele referitoare la o sesizare făcută Curții Constituționale privind comportamentul președintelui României.

A doua ipoteză este cea a alegerilor anticipate. Vă spuneam deja mai devreme că ele nu rezolvă problema, ci o amână, pentru că este vorba de o campanie de trei luni pe zile. Asta înseamnă deja că alegerile ar avea loc în 2027 și că un nou guvern ar putea să apară cel mai devreme în martie. Or România nu are o problemă economică și bugetară, ci are o problemă politică, altfel spus are nevoie de guvern acum, nu peste cinci luni.

Gabriel Tudor: În cazul în care președintele îl va nominaliza pe Sorin Grindeanu, cel mai probabil majoritatea se va constitui cu voturi „împrumutate” de la AUR. Cum credeți că va funcționa un astfel de guvern, ce viață va avea un astfel de guvern care depinde de AUR?

Cristian Pîrvulescu: Nu cred că președintele va face o astfel de nominalizare. Am spus mai devreme că, din punctul meu de vedere, în condițiile date, în care este evident că nu există o majoritate, președintele trebuie să caute majoritatea acolo unde partidele nu sunt în stare să construiască adică în jurul unui independent. Până acum nu l-am avut decât pe domnul Tomac, care avea o calitate destul de aproximativă de independent. Era o independență pe care și-o câștigase peste noapte, printr-o simplă demisie.

Acum cred că vom vorbi de cineva care are profilul lui Alexandru Nazare, pentru că noi depindem foarte mult de piețele internaționale, iar domnul Nazare se bucură de încrederea piețelor internaționale. România are o datorie externă, depinzând de finanțatori internaționali care au niște așteptări, iar domnul Nazare a dovedit că este capabil să poarte un dialog cu aceștia. Deci este cel mai potrivit pe partea economică. În plus, el neavând ambiții politice, nu creează nici un disconfort președintelui, așa cum s-a întâmplat cu domnul Bolozan, nici probleme partidelor politice. PNL-ul n-ar avea niciun motiv să nu-l voteze, câtă vreme este un fost membru al PNL și, pe de altă parte, el nu are nicio ambiție de a prelua conducerea partidului. Domnul Nazare vizează în mod clar un alt gen de carieră decât cea în interiorul unui partid care, apropo, după cum observați, este destul de scurtă în România. Din cauza instabilității guvernamentale și a fragmentării vieții politice un șef de partid de la noi are o viață politică scurtă.

Deci nu cred că va fi domnul Grindeanu premier și nu, un guvern cu AUR nu se poate, chiar dacă foarte mulți îl susțin, din simplu motiv că președintele a fost categoric din acest punct de vedere. Mie mi se pare că folosirea acestei ipoteze ține mai degrabă de zgomotul de fond al presiunilor din jurul votului de învestitură, dar președintele nu a cedat nicio clipă din acest punct de vedere. Nu cred că PSD are curajul să facă acest pas. Știu că au fost liderii ai partidului, inclusiv membri ai Parlamentului European, care au susținut lucrul ăsta, dar există niște linii roșii clare în grupul socialiștilor europeni, iar ele privesc alianța cu extrema dreaptă. Or nu există niciun fel de dubiu că AUR este o formațiune de extrema dreaptă, chiar dacă unii din parlamentarii europeni susțin că, făcând parte din Partidul Conservatorilor Europeni, s-ar fi transformat peste noapte. Ei bine, nu un partid, nu după alianțele europene se clasifică, ci după declarațiile și acțiunile reprezentanților săi. Violențele provocate de militanți AUR, de activiști AUR la protestele oierilor sunt doar unul dintre nenumăratele exemple care poate fi dat din acest punct de vedere. Fără să aibă o puternică tendință suicidară, PSD nu ar putea să facă acest lucru. Aceasta pe plan european. Pe de altă parte, pe plan intern, deși în sondajele de opinie AUR pare să stea mai bine decât PSD, sondajele de opinie vânează vânt, pentru că opinia astăzi merge într-o direcție și mâine în alta. Dar în ceea ce privește înrădăcinarea locală, PSD rămâne un partid puternic. AUR are tot interesul să preia activul local al PSD. Dacă PSD face o asemenea acțiune, livrează partidul către AUR, iar asta ar fi dezastruos în contextul alegerilor din 2028.

Gabriel Tudor: Credeți că există posibilitatea ca România, după alegeri, să aibă un premier de la AUR? Ce ar însemna asta? Încotro ne-am îndrepta?

Cristian Pîrvulescu: Câtă vreme președintele României se numește Nicușor Dar, cred că nu. Dacă președintele României va fi schimbat în urma suspendării și demiterii, lucrurile se pot schimba. Dar vorba președintelui Dan, se vor mai întâmpla multe lucruri până atunci. Până în 2028 lucrurile se pot schimba, pentru că până atunci partidele poate își vor clarifica propria linie politică. În momentul de față sunt linii roșii ale PSD împotriva lui Bolojan, ale PNL și USR împotriva PSD, ale UDMR împotriva tuturor extremiștilor, inclusiv celor care au părăsit SOS, POT și AUR, dar nu există linii roșii împotriva extremei drepte. Ce interesant!

Gabriel Tudor: Care va fi impactul dezvăluirilor din scandalul ambasadoarei SUA asupra carierei politice a lui Sorin Glindeanu? Va avea un impact acest scandal, îi va influența pe alegătorii PSD?

Cristian Pîrvulescu: Pe alegătorii PSD nu îi va influența. Acest scandal este zgomot de fond, este scos din context acest scandal. Era o exemplificare a caracterului doamnei ambasador, făcută într-un articol care viza influențele pe care un lobby greco-american le-ar avea asupra ambasadoarei și asupra politicii europene în Balcani. S-a dat un exemplu care n-are nicio legătură cu politica românească directă. El a fost exploatat pentru a face un test de patriotism. E destul de simplu. Programul pe domnul Mureșan l-a depus în parlament nu este un program de guvernare. Este un program pentru alegeri anticipate. Este un program astfel gândit încât nimeni să nu-l voteze. Nu poate obține voturi. Pentru a putea totuși trece cu bine peste mai mult decât probabilul vot împotrivă, era nevoie de un argument. Scandalul acesta a oferit un argument foarte bun. Este vorba de trădătorii care votează împotriva unei formule guvernamentare.

De fapt, ceea ce au urmărit PNL și USR, însă nu și UDMR, în acest caz, este să crească costurile oricărei coaliții cu PSD. Membrii PSD sunt prezentați ca trădători. Are asta valoare pentru electoratul PSD? E greu de spus. De fapt, AUR este în mai mare măsură afectat decât PSD, pentru că sugestia este că AUR ar fi răspuns unei cereri venite din Statele Unite ale Americii, nu PSD. Dar știți, a spune că guvernul Bolojan a fost demis la cererea unei ambasadoare americane din Atena, în condițiile în care vorbim despre căderea sa din septembrie 2025, deci au fost șase luni de zile de permanent scandal, înseamnă că pur și simplu nu mai putem analiza lucrurile realist. Nu văd deci cât de importantă va fi această situație și să nu uităm: România este țara cu cel mai mare număr de simpatizanți Trump din Europa. Majoritatea acestor simpatizanți se recrutează dintre alegătorii PSD și AUR, mai puțin ai celorlalte partide extremiste. Prin urmare nu sunt convins că un astfel de scandal afectează alegătorii.

Ceea ce s-a intenționat cu folosirea acestui scandal este mai degrabă să se creeze condiții dificile pentru formarea unui guvern susținut de PSD. Sorin Grindeanu avea și așa mari dificultăți în a deveni prim-ministru – vă spun sincer, eu personal n-am crezut nicio clipă în șansele domnului Greganu de a deveni prim-ministru, pentru că domnia ta nu beneficiază de un sprijin parlamentar suficient de larg pentru a putea merge pe direcția asta. Să nu uităm: dacă AUR nu intră la guvernare, AUR nu votează. Iar AUR nu poate intra la guvernare. Și, de fapt, nici nu are interesul să intre la guvernare acum, pentru că AUR speră să profite și să crească la vot pe fondul acestei situații de criză permanentizată.

Gabriel Tudor: Cât de periculos este pentru instituțiile democratice de la noi faptul că o parte importantă a populației nu mai are încredere nici în justiție, nici în presă, nici în parlament și interpretează orice acțiune a statului drept o conspirație?

Cristian Pîrvulescu: Din păcate, asta nu face decât să năruie șansele fragile ale democrației din România, dar nu este ceva nou. Românii au fost neîncrezători în instituții de la început pentru simplul fapt că instituțiile n-au putut fi consolidate. Sunt instituții foarte solide în România, dar nu sunt instituții formale, la care vă refereați în întrebare, ci instituții informale. Faptul că de două secole se luptă împotriva corupției arată că aceasta este o instituție esențială a societății românești și abordarea ei într-un mod oarecum neprofesionist n-a făcut decât să perpetueze fenomenul. Acesta este motivul pentru care mulți români n-au încredere în instituțiile politice și sociale. Există totuși și instituții în care au încredere, instituțiile identității, de exemplu armata, Biserica. Biserica a compensat încă de acum 30 de ani, pentru că oamenii nu aveau încredere în instituțiile politice sau instituțiile legate de politică și atunci și-au pus toată încrederea în Biserică. Și nu mă refer doar la Biserica Ortoxodă, mă refer la Biserică în general, pentru că în România fenomenul acesta e foarte important, bisericile evanghelice joacă în realitate un rol foarte important în politica românească. Foarte mulți din politicienii influenți sunt direct sau indirect implicați în activitatea acestor biserici care dau tonul. Biserica Ortodoxă are un mare număr de credincioși, dar bisericile evanghelice și în special biserica penticostală dă linia aceasta și este una din cauzele pentru care România este atât de trumpistă.

Gabriel Tudor: De ce pare propaganda rusă și cea anti-occidentală în general mai eficientă astăzi decât comunicarea partidelor pro-europene?

Cristian Pîrvulescu: Pentru că partidele pro-europene nu comunică. Ele fac doar spectacol, un spectacol improvizat și slab. Pe câtă o vreme, dacă rușii știu să face ceva, atunci acel ceva este războiul hibrid. Iată o instituție politică informală puternică în Rusia: războiul hibrid. Îl făcea Ohrana, l-a făcut NKVD-ul, l-a făcut KGB-ul, îl face FSB-ul și GRU. Acum războiul hibrid este o permanență. Conspirația a făcut parte din instrumentele pe care Rusia le-a folosit întotdeauna în relațiile cu România.

Teoriile conspiraționiste, de exemplu cele legate de „Protocoalele Înțelepților Sionului” au stat la baza unora din cele mai incredibile și odioase crime din istoria umanității. Iar acest fals a fost produs de Ohrana țaristă, acum mai bine de o sută de ani, în 1912. Și apropo de asta și de modul în care românii se raportează la asemenea teorii, trebuie să spunem că omul care a promovat această teorie a conspirației era un boier basarabean de origine moldoveană care era însă strâns legat de Ohrana țaristă și care fusese implicat și în pogromul de la Chișinău din 1905.

Deci, cum să vă spun, avem o tradiție a acestei permeabilități la teoriile conspirației. Am văzut-o în decursul istoriei încă înaintea rețelelor sociale. Vă dau un exemplu: rezistența extraordinară la noul calendar bisericesc, în 1924, folosea multe din teoriile conspiraționiste care se găsesc astăzi și este evident că atunci nu NKVD-ul folosea asta, ci erau elemente care existau în societatea românească și care au fost speculate. Același anti-occidentalism pe care îl vedem și astăzi exista și acum 102 ani în România pentru că societatea românească, în raport cu occidentalizarea, a fost întotdeauna fracturată. Occidentalizarea a fost o alegere a elitei, nu a fost o alegere a întregii societăți românești. Societatea a urmat elita, dar în momente de criză sau de ruptură nu a mai mers în aceeași direcție. Rușii nu au făcut decât să profite de aceste fracturi din societate.

Gabriel Tudor: Este România în fața cele mai importante reașezări politice de după aderarea la Uniunea Europeană? Ce ar putea urma acum?

Cristian Pîrvulescu: Evident că problema importantă este rezolvarea acestei fracturi între părți ale societății. Nu cred că rezolvarea ține de criza de guvern, este nevoie de mai mult decât atât. Dar cum această criză a depins în mare măsură de factori externi, și ieșirea din ea depinde tot de factori externi. Vă dau un exemplu: în România rezultatul alegerilor din Germania a fost hiperbolizat. Extrema dreapta nu a câștigat nicăieri majoritatea absolută, iar victoria sa nu a fost o surpriză.

Altfel spus, la alegerile din federale în 2025 AfD-ul, Alianța pentru Germania, avea deja în Magdenburg aproape 40%, iar diferența a fost de câteva procente la alegerile regionale La fel și în Pomerania. Alegerile din Berlin au confirmat că lucrurile nu sunt spectaculoase. Există o mare nemulțumire pentru că situația economică este prostă peste tot în Europa, nemulțumire care este fructificată de extrema dreaptă. Dar în mare măsură, extrema dreaptă își datorează succesul lui Donald Trump.

Altfel spus, e foarte probabil că și în România Georgescu și extrema dreaptă nu ar fi obținut același scor dacă Donald Trump n-ar fi câștigat alegerile din 2024. Alegerile de la jumătatea mandatului, insuccesele politicii lui Trump, tot mai clara criză de orientare a Statelor Unite ale Americii, vor avea un efect. Dar asta nu va transforma acea parte a societății românești care nu a fost niciodată pre-europeană într-una dintr-odată reconvertită. Va diminua în mare măsură starea aceasta de conflictualitate și viziunea despre războiul din Ucraina în egală măsură. Pentru că războiul din Ucraina a fost masiv folosit de către agenții ruși prin intermediul instrumentelor lor din diferitele biserici pentru a orienta societatea românească împotriva Occidentului. Să nu uităm că rușii au considerat întotdeauna că românii ortodocși trebuie să li se asocieze. De ce nu s-a întâmplat în perioada sovietică? Pentru că Biserica Ortodoxă nu mai avea în URSS niciun fel de putere. Dar odată cu căderea comunismului, Biserica rusă a devenit un instrument de influență al Rusiei foarte puternic în țări ca România.

Gabriel Tudor: Dacă ar trebui să definiți într-o singură frază ce se întâmplă în aceste zile în România cum ați caracteriza situația? O criză de guvern? O criză a partidelor? Sau o criză a democrației?

Cristian Pîrvulescu: Aș merge pe varianta ultimă: criza democrației, pe care o numesc o „criză de regim”. Criza politică este, în opinia mea, permanentă în România. Asta-i motivul pentru care avem instabilitate, suspendări ale președintelui, moțiuni de cenzură care se votează. Criza de guvern este doar simptomul, dar ne îndreptăm către o criză de regim care afectează democrația. Deci România este pe marginea prăpastiei.