Domnia sa ne-a vorbit despre necesitatea unui compromis pentru depășirea crizei și a criticat dur argumentația recentă a Curții Constituționale cu privire la „amendamentul Dominic Fritz”, despre care spune că a fost „absolut forțată”.
Gabriel Tudor: UDMR a susținut în repetate rânduri că România are nevoie de stabilitate instituțională. Nu considerați că tocmai intervențiile judecătorilor CCR – printre care se numără și unul numit la propunerea formațiunii dvs – în chestiuni politice majore au contribuit la politizarea Curții?
Csoma Botond: Curtea a trebuit să intervină pentru că a fost o solicitare în fața Curții. Curtea a fost sesizată pe o speță concretă, deci în atari condiții nu se putea abține, trebuia să se pronunțe. Dar nu sunt de acord cu decizia Curții, mai ales cu motivarea aceea care a fost prezentată în spațiul public. Mi se pare o argumentare foarte forțată. Și am crezut că e ceva forțat și când colegii parlamentari de la PSD și AUR au depus acel amendament în Comisia Juridică și cu voturile lor amendamentul a trecut. Încă de atunci am spus că amendamentul respectiv are în mod vădit efect retroactiv, pentru că sancțiunea introdusă și care se aplică unei situații juridice mai vechi nu existase la momentul săvârșirii faptei. Evident că are efect retroactiv, după părerea mea. Iar limbajul Curții, un limbaj de lemn, mi s-a părut că dorea, cumva, să camufleze realitatea. Deci mi s-a părut absolut forțată argumentația Curții.
Gabriel Tudor: Dacă CCR poate elimina cu de la sine putere un candidat din cursa prezidențială, așa cum s-a întâmplat în 2024 la noi și vedem că se întâmplă acum în Rusia, cine mai controlează, în ultimă instanță, Curtea? Parlamentul? Președintele? Nimeni?
Csoma Botond: Știți foarte bine că în sistemul nostru constituțional nu există nici o autoritate care să controleze CCR, deci care să fie superioară acesteia. Sunt situații când Curtea Constituțională se comportă de fapt ca o putere legiuitoare. Au fost situații… acum nu vreau să intru în detalii… dar au existat situații în care Curtea a acționat, de facto, ca și o a treia cameră a Parlamentului. Nu vreau să intrăm în profunzimea problemei, căci nu este locul aici și asta este o discuție lungă pe teorie constituțională, dar în speța de față, eu cred că argumentația Curții a fost eronată. Dreptul, și mai ales dreptul constituțional, nu este o știință exactă.
Gabriel Tudor: Ați fi de acord cu modificarea Constituției pentru limitarea competențelor CCR în materie electorală? Dacă da, ce ați schimba în mod concret?
Csoma Botond: Nu știu, nu sunt un specialist în acest domeniu să mă pronunț. Dacă aș vedea argumente și dacă am avea o discuție aplicată și o analiză, sigur am putea. Dar așa nu vă pot răspunde pentru că aș face burtologie crasă și nu doresc să fac un asemenea lucru.
Gabriel Tudor: UDMR l-a susținut pe Viktor Orbán chiar și atunci când acesta era criticat pentru derapaje democratice. Dacă mâine Péter Magyar ar lua măsuri antidemocratice, ați avea curajul să-l criticați public sau interesul comunității maghiare v-ar impune să păstrați cu orice preț relația cu Budapesta?
Csoma Botond: Noi nu ne-am amestecat niciodată în politica internă din Ungaria, nici pe vremea lui Orban și nu o vom face nici în mandatul de premier al domnului Magyar Péter. Nici dânșii nu s-au implicat și nu ne-au dat sfaturi despre ce să facă UDMR în politica internă din România, niciodată. Sigur, a fost o relație strânsă, dar s-a limitat la politica privind susținerea comunității maghiare din România. Niciodată n-am discutat chestii politice, nici noi nu le-am dat sfaturi ce să facă în Ungaria, nici ei nu ne-au dat nouă sfaturi ce să facem, cu cine să facem coaliție, să mergem la guvernare, să stăm în opoziție.
Gabriel Tudor: Suveraniștii susțin că UDMR ar fi nu atât un partid românesc care reprezintă o comunitate etnică din România, ci în anumite privințe, mai curând un instrument politic al Budapestei în România. Cum le răspundeți?
Csoma Botond: Asta este de-a dreptul o prostie, ce aș putea să spun? Acesta nu e un argument suveranist, este un argument șovin. Cei care contestă dreptul comunității maghiare de a avea reprezentare politică, un partid politic, o organizație politică menită să îi reprezinte interesele în Parlamentul României, deci care contestă acest fapt, sunt șovini după părerea mea. Nu sunt naționaliști și nici suveraniști, șovini sunt.
Gabriel Tudor: Ați spus în trecut că Nicușor Dan a fost „foarte tăcut” la unele consultări. Ce ar fi trebuit să facă diferit președintele pentru a evita actualul blocaj, de care mulți îl acuză că ar fi în bună măsură responsabil?
Csoma Botond: Eu cred că o greșeală a fost când l-a nominalizat pe domnul Veștea fără să se consulte cu Partidul Național Liberal. Cred că asta a fost o greșeală majoră, pentru că s-a împlicat în lupta internă dintr-un partid politic și așa ceva nu se face totuși. Nici Basescu n-a făcut așa, care era un președinte eminamente jucător, vă amintiți, nu? Nici dânsul nu a trecut peste niște linii. Eu cred că acolo a fost cea mai mare greșeală din partea domnului Nicușor Dan. Sigur, știm care sunt limitele constituționale ale puterii prezidențiale, dar eu cred că ar fi trebuit să fi fost mai activ în sensul să nu se fi ajuns la moțiunea din cenzură din 5 mai.
Gabriel Tudor: Ce variantă ar fi acum mai rea pentru România: un guvern slab, dar instalat rapid, sau prelungirea crizei până când se poate forma o majoritate solidă?
Csoma Botond: În actualul Parlament nu cred că putem forma o majoritate foarte solidă, dar totuși ar trebui să avem un guvern. Nu putem să mergem la infinit cu un guvern cu puteri limitate. Dar nu știu să vă spun în ce formă s-ar putea constitui noua majoritate.
Gabriel Tudor: Care considerați că este, în acest moment, principalul obstacol care să în calea formării unui guvern funcțional: PSD, PNL, USR, Nicușor Dan sau altcineva?
Csoma Botond: În mod special obstacolul îl văd ca fiind acest conflict între PNL și PSD… și USR, pentru că USR s-a apropiat foarte mult de PNL. Deci acest conflict foarte dur este principalul obstacol. Pe de-o parte a baricadei se află PNL-ul și USR-ul și pe partea cealaltă a baricadei se află Partidul Social Democrat. Și ambele tabere au trasat foarte multe linii roșii peste care nu vor să treacă nici în ruptul capului. Nu știu ce va fi, vă spun sincer.
Gabriel Tudor: Dacă PSD refuză formula negociată de celelalte partide ale coaliției – PNL, USR și UDMR –, credeți că ar trebui exclus de la viitoare guvernare sau trebuie găsit cu orice preț un compromis cu partidul lui Sorin Grindeanu?
Csoma Botond: Fără PSD nu există majoritate. Deci ori că acest partid e la guvernare, ori că doar sprijină guvernul, știți foarte bine, e o aritmetică simplă, fără PSD nu există majoritate. Deci nu se poate fără ei. Cu riscul de a deveni plictisitor, fiindcă deja am spus acest lucru de o mie de ori, repet că trebuie găsit un compromis.