INTERVIU Remus Pricopie, rectorul SNSPA: „AUR nu este partid, ci o ranga politica a Kremlinului in Romania. Daca autoritatile romane nu iau masuri, in tot acest an o sa vedem actiuni repetate de destabilizare a tarii”

Gabriel Tudor | 12 martie 2024

Piedone, alegeri, Bucuresti, AUR, Catalin Cirstoiu, Nicusor Dan; Remus Pricopie

Fiindca am intrat in an electoral, sondajele de opinie sunt la ordinea zilei si chiar daca aceia care le comanda primesc, de obicei, rezultate mai bune, pe principiul „lauda-ma gura, ca-ti dau prajitura”, in general nimeni nu poate contesta ca exista anumite tendinte ale electoratului pentru 2024, una dintre ele fiind lehamitea de a merge la vot. Cum stau, de fapt, partidele, ce aliante s-ar putea incheia si, mai ales, ce pericole ne pasc, in conditiile in care avem un razboi aproape de granita, am incercat sa aflam stand de vorba cu un specialist: rectorul SNSPA, Remus Pricopie.

In cel mai recent sondaj de opinie, realizat de INSCOP, AUR are aproape 21% la europarlamentare, dar doar 17,4% la locale. Votantii AUR sunt totusi extrem de disciplinati – ca sa nu spunem fanatici –, asadar ce ii determina sa nu voteze si la locale cu acest partid, de vreme ce AUR se lauda ca are peste tot filiale locale?

Cu riscul de a repeta ceva ce am mai spus de mai multe ori, pana acum, atunci cand vorbim despre AUR, trebuie sa subliniem ca nu discutam despre o formatiune politica in sensul clasic al cuvantului. In opinia mea, AUR este o structura artificiala, creata de la bun inceput pe zgomot si scandal, adica singurul mod prin care poate atrage atentia opiniei publice intr-un interval scurt de timp, cu scopul de a dezbina Romania. In plus, comparam AUR cu alte asa-zise partide suveraniste, de extrema dreapta, din Europa occidentala, care au exact acelasi tip de comportament politic. Aceste formatiuni au toate radacini financiare si mesaje publice care le leaga de Moscova, iar Moscova nici macar nu se mai fereste sa-si asume public „paternitatea”. A spus-o Dmitri Medvedev, intr-un interviu, in mod explicit: „Sarcina noastra este de a-i sustine pe acesti politicieni si partidele lor din Occident in toate modurile posibile, ajutandu-i apertum [in mod deschis] si secretum [in secret] sa obtina rezultate decente in alegeri.”

Dar Medvedev nu este singurul. Dmitri Rogozin vorbeste despre sustinerea acestor politicieni si da si un exemplu: Diana Iovanovici Sosoaca din Romania. Aflam de la Chisinau si de la Kiev ca George Simion lucreaza cu serviciile secrete din Rusia – adica, fostul KGB –, iar lista poate continua. Mai nou, am aflat si cum finanteaza Rusia protestele AUR de la Bucuresti: vezi cazul moldovenilor, platiti de Ilan Sor, sa sustina protestul lui George Simion la Congresul PPE, care a avut loc la Bucuresti, saptamana trecuta (6-7 martie 2024).

De ce spun aceste lucruri? Pentru ca numai asa putem intelege cum apar „sondaje de opinie” care indica AUR pe primul loc, cu 28-30% (NU ma refer aici la sondajul realizat de INSCOP, care are alte cifre) sau la imensa manipulare legata de „larga sustinere” pe care AUR ar avea-o in randul diasporei. Legat de acest ultim subiect, ar fi chiar un nonsens ca romanii care traiesc in diaspora sa voteze un partid controlat de Putin, adica sa voteze impotriva libertatii de miscare in UE, impotriva UE, sa voteze impotriva NATO, adica impotriva lor.

In ceea ce priveste electoratul AUR – atat cat este el – , eu nu l-as cataloga „fanatic”. Manipularea functioneaza, intr-o anumita masura, la nivelul oamenilor simpli, care nu inteleg marile mecanisme politice, nationale si internationale, dar care au probleme reale, in viata de zi cu zi, ca de exemplu venituri mici, somaj, probleme de sanatate, marginalizare etc., si care, uneori, simt nevoia ca cineva sa-i mai „zguduie” pe cei de la guvernare sau sa le ofere o solutie rapida, simpla (populista). Iar aici apare AUR, cu injuraturile si huliganismul sau politic si cu solutii (nerealiste) imediate. Acesti oameni defavorizati socio-economic nu au capacitatea sa distinga mesajele AUR – care sunt pro-Putin. Ei vad „atitudinea” AUR, care este anti-guvernanti, in principal la nivel central, nu la nivel local, si promisiunile AUR, care abunda.

Asa se explica unele „puseuri” de sustinere fata de AUR, care a atins un punct de maxim in august 2023, dar care, de atunci, este in scadere continua. Acum, in mod real este undeva pe la 16-18%, deci in marja de eroare indicata de sondajele serioase, dar care, dupa opinia mea, se va duce spre 10-12%, daca nu chiar mai putin, pana la alegerile parlamentare din decembrie. Evident, rezultatele AUR depind foarte mult si de prestatia celorlalte partide. Orice incoerenta a partidelor serioase poate fi un bonus electoral pentru AUR.

La ultimele randuri de alegeri, sondajele au prognozat o prezenta mult mai mare la vot decat a demonstrat ulterior realitatea. De ce aceasta diferenta? Sunt sondajele facute gresit sau se razgandesc cetatenii pe ultima suta de metri si refuza sa mai vina la urne?

Oamenii vin la vot daca au un motiv clar, ca de exemplu:

inteleg foarte bine valoarea votului exprimat in democratie, adica au un simt civic foarte bine dezvoltat;
sustin in mod special un candidat/partid, acesta fiind, de regula, comportamentul celor care activeaza politic;
dispretuiesc/nu sustin un anumit candidat/partid, iar votul lor este unul „impotriva”, nu „pentru”;
sunt dezamagiti, iar participarea lor la vot este o forma de protest, in general prin anularea propriului vot sau votarea unui candidat „ciudat”, „atipic”, „extremist”;
vin la vot „la nimereala”, iar decizia de sustinere a unui candidat/partid este luata in cabina de vot, fara o analiza serioasa;
sunt manipulati, condusi catre o cauza falsa, inventata etc.
exista o componenta de oportunism politic, un interes direct sau indirect.

Evident, tipologia votantilor este ceva mai complicata, iar sociologia politica aloca sute de mii de pagini de analize si cercetari, atat teoretice, cat si pentru practica politica, respectiv pentru fiecare moment electoral in parte. In final, participarea la vot este o combinatie a tuturor acestor factori, la care putem adauga vremea, ziua in care are loc votul, orarul de vot, mai exact ora la care se deschid/inchid sectiile de vot, o seria de evenimente care au loc in proximitatea momentului electoral, nivelul de emotie publica, tipul de scrutin (europene, locale, prezidentiale, parlamentare – in cazul nostru).

Anumite partide pot fi interesate sa incurajeze participarea electorala, in timp ce altele pot avea interese contrare. Sa ne amintim de discutiile din 2016, 2019 si 2020 despre electoratul USR, care era foarte activ pe Facebook, dar absent in cabinele de vot. Prin urmare, asa cum am mai spus, sondajele de opinie sunt instrumente importante de cercetare, dar au si limite. Ele nu ne spun ce o sa se intample, ci estimeaza ceea ce se poate intampla, in ziua votului.

In ultimele luni, in ciuda „bezelelor” pe care si le trimit Marcel Ciolacu si Nicolae Ciuca, PSD continua sa racoleze primari, viceprimari si consilieri locali de la PNL. In ritmul asta nu exista posibilitatea unei fuzionari tacite, prin absorbtia PNL in PSD, a celor doua partide?

Va rog sa nu cadem in capcana informarii superficiale, numai din titlurile articolelor de presa! In Romania, sunt peste 3.100 de primari. Racolarile despre care vorbiti reprezinta sub 1% din totalul alesilor locali. In plus, daca analizam fiecare caz in parte, este posibil sa constatam ca acel primar, in urma cu patru ani, era PSD-ist, racolat de PNL, iar acum face „cale intoarsa” catre PSD. Pe de alta parte, nu vreau sa se inteleaga ca acest fenomen este acceptabil. El ne arata ca sistemul politic si de partide din Romania nu a depasit cu mult modelul descris de Ion Luca Caragiale, in urma cu 140 de ani, in comedia „O scrisoare pierduta”. Multe dintre moravurile sociale si politice din acea perioada persista si azi. Mai exact, in Romania, intalnim adesea persoane care sunt in politica nu pentru ca au o vocatie, o idee in care cred, inteleg si sustin o anumita doctrina, impartasesc dorinta de a munci in slujba cetatenilor, ci pentru ca isi doresc puterea de dragul puterii. Vor sa aiba carti de vizita bine impanate cu functii si distinctii, fara sa si munceasca pentru asta, isi doresc sa fie considetati importanti, sa fie pe scena, sa vorbeasca public – nu conteaza ce, dar sa vorbeasca etc.

Toate personajele din aceasta comedie de secol XIX se regasesc azi, in politica romaneasca: Tipatescu, Zoe, Agamemnon Dandanache, Trahanache, Farfuridi, Branzovenescu, Catavencu, Ghita Pristanda, inclusiv Cetateanul turmentat. Peste tipologia lui Caragiale, o gasim si pe cea din perioada comunista. Dragnea voia sa fie un fel de Ceausescu, un „tatuc”, in timp ce Suzana Gadea, Constantin Dascalescu sau Ilie Verdet au oferit surse de inspiratie pentru altii. Nu vreau sa arunc in derizoriu personajele politice de azi, dar acesta este un tablou complicat, in care mereu si mereu au loc competitii de modele de actiune politica. Din pacate, observam ca din ce in ce mai greu se impun politicieni care ar fi inspirati de un Titulescu, de un Iorga, un Kogalniceanu, ca sa nu mai vorbim de Cuza, Carol I, Ferdinand sau Mihai I. Cat despre Bratieni, Sturdza, Maiorescu, Haret, Carp sau Maniu, multi vorbesc, putini le cunosc activitatea politica. Acest tablou denota si valoarea intelectuala si morala slaba a unora dintre cei care conduc astazi unele institutii publice, fie ele la nivel local sau central.

Lipsa de standarde incurajeaza Tipatestii, Catavencii, Zoitele, Verdetii. Asa ajungem sa avem europarlamentari care nu stiu ce inseamna afaceri europene si nu vorbesc limbi straine. Asa ajungem sa toleram rectori, prorectori, decani, inspectori scolari judeteni, directori de scoli sau de muzee, sefi de spitale, uneori chiar sefi in politie, care fac si politica. Asa constatam ca unii dintre cei care au avut functii importante in armata, politie, servicii, justitie, imediat dupa pensionare, se inscriu in partide politice extremiste – un lucru inacceptabil in alte tari democratice. Asa ajungem sa numim in centrele din strainatate ale Institutului Cultural Roman oameni recomandati de partide, dar care nu au nimic in comun cu cultura.

Evident, acest tablou tine si de exigentele cetatenilor, care ar trebui sa inteleaga ca, daca votam oameni needucati si imorali, needucati si imorali, ei vor actiona in numele nostru in urmatorii 4-5 ani, pana la urmatoarele alegeri. De aici rezida (cel putin) o vulnerabilitate si doua nevoi urgente. Vulnerabilitatea este legata de fisurile fundatiei democratice, fisuri care sunt exploatate de Putin, folosind in principal instrumentele de tip AUR, SOS, dar nu numai.

Legat de cele doua urgente, pe de o parte, trebuie sa investim mai mult in oamenii politici cu o fundatie intelectuala si morala solida, iar, pe de alta parte, sa cultivam cu mai multa seriozitate simtul critic al cetateanului. Nu exista tara in istoria omenirii care sa fi reusit fara intelectuali implicati in viata publica, fara lideri autentici, care sa inspire, sa ofere un orizont, fara munca, fara performanta, fara valori morale, respectiv fara intelegerea si implicarea oamenilor. Probabil, prezenta scazuta la vot, cu ocazia diferitelor alegeri din Romania, are legatura si cu acest deficit de spirit democratic al unora dintre politicienii si cetatenii romani.

Multi votanti ai PNL spun ca nu vor vota o lista comuna cu PSD. Totusi, acesti votanti, in mod traditional de dreapta, nu se regasesc nici in optiunile pentru Alianta Dreapta Unita (care are doar 13,7% la europarlamentare, deci mai putin decat a avut USR singura, in 2019 – 22,36%). Unde sunt alegatorii de dreapta care lipsesc – voteaza AUR sau… stau acasa?

Eu NU sunt PNL-ist. Nu sunt PSD-ist. Nu sunt nici USR-ist. La Ministerul Educatiei, am activat ca secretar de stat (2007-2008), cu un premier de dreapta, si ministru (2012-2014), cu premier de stanga, dar fara sa fiu inregimentat politic. Am fost invitat, ca tehnocrat, sa-mi asum aceste roluri in Guvernul Romaniei. Nu am candidat niciodata, desi mi-au fost facute oferte, si pe dreapta, si pe stanga, de a ma implica in politica de partid.

Imi place sa cred despre mine ca stiu sa stau la centru si sa analizez la rece ofertele electorale si actiunile de politici publice ale partidelor si politicienilor. Nu exista oferte politice si electorale care sa multumeasca pe toata lumea. Prin urmare, intotdeauna cand decizi pentru a vota un partid sau altul, exista si lucruri care te nemultumesc, dar acorzi un credit politic unuia care, in opinia ta, se poate achita de sarcina cel mai bine.

AUR – pe care il resping categoric, pe baza de argumente si in urma unor actiuni concrete derulate de acest preudo-partid impotriva tarii – nu este partid, ci o ranga politica a Kremlinului, in Romania. Prin urmare, nu-l pot analiza cu aceleasi instrumente pe care le folosesc pentru partidele serioase. Din 1990 si pana astazi, am votat cantarind fiecare oferta politica in parte. La nivel local am votat urmat de o anumita logica, care tine de gradul de dezvoltare al localitatii in care locuiesc. La alegerile parlamentare, prezidentiale sau europene am avut – uneori – alte optiuni decat cele de la nivel local.

Prin urmare, nu cred ca este corect sa respingi din start o alianta, un partener, o anumita configuratie politica, fara sa cantaresti situatia. Este adevarat, votantii USR si PNL sunt mai putin dispusi sa sustina aliante politice, dar, pe de alta parte, nu detin si nu au detinut niciodata majoritatea necesara pentru a guverna singuri. Iar toata aceasta respingere permanenta si etichetele pe care si le-au atribuit unii altora („ciuma” rosie sau galbena; „tablite suedeze”; „comunisti”; „sorosisti”, „trotinetisti” etc.) au creat partie celor de la AUR sa duca impolitetea politica spre huliganism, cu accente legionare si fasciste.

Acum suntem in aceasta intersectie, in care Putin incearca sa destabilizeze politic Europa. Optiunile partidelor serioase ar trebui sa fie simple, respectiv spre colaborare politica, nu spre alimentarea urii si a populismului politic, doua ingrediente utilizate intensiv de toate partidele extremiste din Europa, inclusiv cele din Romania – in principal, AUR si SOS. Eu cred ca, in 2024, o sa vedem mult mai multa colaborare intre partidele politice serioase. Avem deja doua gesturi importante, pana acum. Primul, alianta ADU, formata din USR, PMP si FD. A doua, ceva ce nimeni nu-si putea imagina in urma cu un an: lista comuna PSD-PNL pentru alegerile europene. Cred ca vor urma si alte gesturi de colaborare, care vor creste calitatea actului politic din Romania si vor consolida fundatia democratica despre care vorbeam mai sus, inclusiv prin cresterea nivelului politicienilor promovati de partide.

Chiar si discutia despre independenti este ceva interesat, chiar daca nu este nimic nou. Este o forma de primenire a clasei politice, dar care nu se intampla foarte des. Sa-i luam ca exemplu pe profesorul de fizica si apoi inspectorul scolar general Klaus Iohannis, pe militarul Nicolae Ciuca, pe profesorul universitar medic Strainu Cercel sau pe procurorul Robert Cazanciuc. Si ei au fost „independenti”, cu zeci de ani de experienta intr-un anumit domeniu, invitati de PNL, respectiv PSD, in anumite momente pre-electorale, sa se alature formatiunilor politice respective. Asa au ajuns azi politicieni importanti, respectati, capabili sa modeleze viata politica, adica mersul treburilor publice in aceasta tara. Iar lista este lunga, chiar daca nu toti „independentii” au confirmat ca rezista in noul mediu si ca pot ajunge politicieni de succes.

Sondajele releva ca majoritatea votantilor din diaspora si-au mutat simpatiile dinspre USR spre AUR. Cum de este posibil acest lucru, avand in vedere ca ideologiile celor doua formatiuni sunt radical opuse? Nu mai stiu romanii ce voteaza?

Va spun din start ca nu exista baza stiintifica pentru a face aceasta afirmatie. Am spus mai sus ca sondajele de opinie sunt instrumente sociologice care au limite. In cazul cetatenilor romani care traiesc in strainatate, desemnati generic cu termenul „diaspora”, esantionarea este aproape imposibila. Ar trebui un sondaj distinct in fiecare tara in care traiesc romani pentru a avea un rezultat cat de cat relevant. Implicatiile metodologice, costurile si timpul pentru o astfel de cercetare sunt imposibil de rezolvat intr-o perioada destul de scurta, pentru ca in final sa avem o imagine ceva mai clara, care sa corespunda pentru aproximativ 1,5-7% din total votanti, adica intre 150.000 si 700.000 de voturi, dintr-un total de 10 milioane de voturi exprimate, de exemplu, la alegerile prezidentiale.

Mesajele transmise de AUR in legatura cu sustinerea diasporei fac parte din campania agresiva de manipulare coordonata de cativa „sustinatori” ai acestui partid extremist, personaje cu legaturi clare, inclusiv financiare, cu Rusia. Repet: NU exista sondaje de opinie, validate stiintific, care sa releve optiunile politice ale romanilor care traiesc in strainatate! Singurele informatiile corecte despre comportamentul electoral al diasporei le avem din procesele verbale cu rezultatele finale ale alegerilor, pe fiecare sectie in parte, dupa vot, nu inainte.

Recent s-a anuntat ca autoritatile din Republica Moldova, in colaborare cu cele din Romania, au impiedicat peste 200 de persoane din Republica Moldova sa ajunga la Bucuresti, unde urmau sa participe la protestul AUR din timpul Congresului Popularilor Europeni. Este acest „lot de import” doar varful aisbergului, o anticipare a ce ne asteapta din partea sustinatorilor lui Putin?

Am vazut cu totii aceasta stire. Mai este ceva important de retinut: aceasta „operatiune” o fost sustinuta financiar de Ilan Sor, un politician corupt din Republica Moldova, fugit la Moscova, pentru a nu executa pedeapsa definitiva de 15 ani de inchisoare. El este unul dintre prietenii si sustinatorii lui George Simion! Acum, sa revin la intrebarea dumneavoastra. Raspunsul este simplu: DA.

Daca autoritatile romane nu iau masuri, in tot acest an o sa vedem actiuni repetate de destabilizare a tarii, atac la institutii si persoane, o avalansa de stiri false si manipulari. Inclusiv informatia pe surse legata de proiectul de decizie a unei instante internationale, care functioneaza pe langa Banca Mondiala, privind litigiul Rosia Montana, potrivit careia Romania ar fi urmat sa piarda si sa plateasca despagubiri de miliarde, pare sa fie lansata dupa modelul de actiune KGB, de manipulare. De aceea avem nevoie de minte clara, de stapanire de sine, de colaborare, de profesionalism si inteligenta, pentru a nu cadea in astfel de curse, construite cu mare grija de vasta masinarie de intoxicare media, pe care Moscova a construit-o in ultimii 10-15 ani, pe teritoriul tarilor euro-atlantice.

Absolut toti parlamentarii AUR care au demisionat din partid in ultima vreme au acuzat ca acolo au loc manevre dubioase cu banii de cotizatii, banii din donatii si alte fonduri. Practic, nimeni nu stie cati bani primeste AUR si de la cine, dar nici unde merg acesti bani. De ce autoritatile fiscale si electorale din Romania nu se sesizeaza totusi? Se bucura Simion si camarazii lui de o protectie speciala?

Sunt deja „veteran” pe acest subiect! Am cerut, de patru ori, public sa se analizeze daca nu cumva AUR a depasit limitele constitutionale si legale in care un partid politic poate actiona in Romania. O fac acum a cincea oara! AUR trebuie investigat oficial, iar cei care au plecat din acest partid, acuzand o serie de ilegalitati, sa fie chemati sa depuna marturie. Este absurd ca noi sa-l platim pe Simion, cu bani publici, pentru ca el sa lucreze cu fostul KGB impotriva Romaniei. Sa nu uitam ca aceasta acuzatie vine din partea unor oficiali ai Republicii Moldova si ai Ucrainei.

Am cerut o analiza a resurselor lor financiare. Sunt elemente publice care indica faptul ca AUR ar trebui investigat si, probabil, desfiintat, ca institutie politica. De asemenea, fondurile publice (cateva milioane de lei anual) de care beneficiaza ar trebui suspendate. Acum au mai aparut si informatiile de la Chisinau legate de finantarea de la politicianul condamnat penal Sor, refugiat la Moscova. Eu cred ca sunt deja elemente grave, de ordin penal, care intra sub conceptul de tradare nationala.

De ce nu vedem institutiile Statului Roman actionand pe aceste teme, care sunt vadit ilegale? Cred ca ar trebui sa-i intrebam pe parlamentari, sa intrebam partidele politice, sa intrebam parchetele, iar lista este mai lunga. Sper ca in urmatoarele saptamani/luni sa ne lamurim daca si cum se aplica legea in cazul lui George Simion, al pseudo-partidului sau, intitulat ironic AUR, sau al altor personaje care, pe fata, ne sfideaza, promovand interese straine, care nu au nimic „national” sau „patriotic”, iar in acelasi timp incalca legile tarii.

Ati afirmat recent, intr-o postare, ca AUR va lua in realitate mai putine voturi decat cele prognozate de sondaje. Pe ce va bazati afirmatia, avand in vedere ca AUR pare „pe val” la intrarea in ciclul electoral din acest an?

Eu am o alta opinie: AUR nu este „pe val”. Face mult zgomot, este vizibil, dar in sondaje scade. Am spus-o mai sus si o repet: din august 2023, AUR scade in sondajele de opinie in mod constant. A atins anul trecut un maxim de 21-23%. Acum este pe la 16-18%. Are sanse sa scada, pana in decembrie 2024, la 10-12%. Depinde foarte multe de ce fac celelalte partide.

Cu toate acestea, eu cred ca AUR ramane o amenintare pentru democratia romaneasca. Daca Putin va reusi, in decembrie 2024, sa duca iar in Parlamentul Romaniei partidul sau – AUR –, atunci inseamna ca noi nu avem o democratie suficient consolidata. Pentru mine, un rezultat bun ar fi ca AUR sa nu aiba un parlamentar in plus fata de ce are acum, iar un rezultat perfect ar fi ca acest partid condus de un politician cu apucaturi fasciste, pro-Kremlin si anti-Romania, sa nu mai intre in Parlament.

Posibil sa aiba ceva rezultate la euro-parlamentare, pentru ca, din pacate, nu sunt suficienti politicieni care sa-si asume direct lupta cu ei. La alegerile locale, unde nu au infrastructura de partid, pana la nivel de comune si sate, nu vor castiga primari decat accidental. La prezidentiale sper sa nu se regaseasca nici macar pe primele trei locuri, iar la parlamentare ar putea sa ia cu mult mai putin decat au acum, pentru ca o sa apara fenomenul de demobilizare. In plus, NU exclud ca pana in decembrie sa avem mult mai multe informatii despre cine este cu adevarat George Simion, fie ca aceste informatii sunt asumate de Statul Roman, fie ca ele vin de la alte state euro-atlantice, care vad si ele jocul pro-Kremlin facut de AUR. George Simion si alti „camarazi” de-ai lui, din politica sau din afara politicii, „se califica” pe orice lista de sanctiuni a oricarui stat euro-atlantic, atunci cand este vorba despre persoane care nu respecta embargoul impus Rusiei, ca urmare a razboiului declansat impotriva Ucrainei, sau care colaboreaza direct cu Rusia. Sper ca in ianuarie 2025 sa se vorbeasca despre AUR numai la trecut, pentru ca altfel ne vom ocupa iar de contracararea actiunilor lor anti-romanesti, nu de proiectele de dezvoltare a tarii si de nevoile oamenilor.

Fac o paranteza. Va rog sa retineti ca, in august 2018, am precizat public ca Liviu Dragnea ar putea fi declarat persona non grata de mai multe cancelarii europene. Un an mai tarziu, mai exact in septembrie 2019, Liviu Dragnea a fost inclus de Departamentul de Stat din SUA pe lista Magnitsky, adica declarat persoana indezirabila, ca urmare a multiplelor fapte de coruptie in care a fost implicat. Si Liviu Dragnea, ca si George Simion, avea conversatii repetate cu „trimisi speciali” din estul Europei.

Toate sondajele, inclusiv cele comandate de PSD, releva ca Marcel Ciolacu nu poate ajunge presedinte decat daca il intalneste in finala pe George Simion. De aceea multi analisti afirma, cu argumente, ca PSD incurajeaza tacit ascensiunea AUR, spre a crea un culoar favorabil in turul doi al alegerilor prezidentiale pentru Marcel Ciolacu. Exista posibilitatea ca acest „monstru Frankenstein” pe care PSD il tolereaza si incurajeaza tacit sa-si distruga propriul protector?

Eu stiu ca nu trebuie sa colaborezi cu teroristii, tradatorii de tara, mafiotii, legionarii, sustinatorii de criminali de razboi, criminalii de razboi etc. Prin urmare, eu nu cred ca ipoteza expusa de dumneavoastra potrivit careia unul sau mai multe partide politice din Romania ar colabora cu AUR pentru a avea beneficii (mici) electorale se sustine. Ar fi lipsa flagranta de inteligenta politica. In plus, eu am interpretat colaborarea PSD cu PNL tocmai ca o forma prin care PSD a dorit sa nu stea in opozitie alaturi de AUR. Pana acum, singurul partid care a facut greseala sa colaboreze cu AUR – si a facut-o chiar oficial, la vedere – a fost USR, cu ocazia motiunii de (auto)cenzura din 2021. Poate nu intamplator USR a scazut atat de mult in preferintele electoratului, in ultimii trei ani. Sper ca USR sa-si revina, pentru ca este in interesul democratiei romanesti sa avem partide viabile si in opozitie.

Legat de „monstrul Frankenstein” – DA, un monstru nu are principii, nu are valori, nu are mila. O intelegere cu AUR inseamna sa te pui singur in „latul AUR”, care te poate sugruma oricand, chiar si daca esti presedinte sau aproape presedinte de tara. Sa nu uitam colaborarea unui alt candidat la prezidentiale cu un om de afaceri sulfuros, ulterior condamnat penal, si el acuzat de relatii cu estul, colaborare care a facut, in final, diferenta dintre cei doi candidati calificati in turul doi.

Va referiti la Geoana si la Vantu, in 2009?

Da. Legat de cine candideaza pentru alegerile prezidentiale si cine are sanse, cred ca (inca) este prea devreme sa ne pronuntam. Cu siguranta o sa avem candidati pentru alegerile din septembrie. Cu siguranta ii stim, sunt in spatiul public – este greu sa apara de nicaieri. Avem si mai multe sondaje de opinie care vorbesc de profilul ideal al candidatului, asa cum il vad romanii. O sa avem mai multe informatii despre modul in care se va configura aceasta batalie politica, pentru fotoliul de presedinte al Romaniei, imediat dupa alegerile din 9 iunie.

Ati afirmat ca Alianta Dreapta Unita (ADU) ar avea nevoie de o „locomotiva”, asa cum a fost candva Traian Basescu. De ce nu mai are opozitia de dreapta un lider veritabil? Sa fie o criza generala de leadership in politica romaneasca sau pur si simplu oamenii carismatici nu mai sunt atrasi de politica?

In primul rand, ADU este o opozitie de dreapta atipica, formata din „noi” si „vechi”, fara sa fie foarte clar daca sunt toti „de dreapta”. Acolo avem un politician precum Catalin Drula, relativ nou in politica – aproape opt ani –, dar il avem si pe Ludovic Orban, unul dintre cei mai vechi politicieni, cu activitate neintrerupta din anii 1990. Apoi, legat de plasarea USR „pe dreapta”, nu vreau sa deschid aici diferite teme de ideologie politica, dar pe anumite subiecte ei sunt mai la stanga decat PSD. Se cuvine aici sa mentionam ca si AUR se poate revendica „de dreapta”, mai exact de extrema dreapta, prin temele legionar-fasciste pe care le promoveaza. Dar, cum la noi inca nu avem discutii ideologice consolidate, nu am sa dezvolt mai mult, pentru moment.

De ce ADU nu are un lider cu tractiune? Probabil ca sunt multe explicatii, dar de cand a aparut aceasta formatiune – asa cum am zis, aproximativ opt ani –, principala lor preocupare a fost sa se lupte intre ei. Toate partidele din toate tarile trec prin perioade de canibalism. Cred ca relevant este si ce se intampla in Partidul Republican, in SUA, in aceasta perioada, un proces demarat cu mai bine de 10 ani in urma. La un moment data, insa, mai trebuie sa lasi scandalurile si sa mai si construiesti ceva. Oamenii au rabdare, dar nu la infinit. Daca nu percep niciun semn de seriozitate politica, de preocupare pentru problemele tarii, se reorienteaza catre alte formatiuni politice sau intra in grupul foarte numeros al celor care decid sa nu mai participe la viata politica, nici macar cu ocazia alegerilor.

Nu poti sa faci politica de partid „pe persoana fizica”. Liderul care nu trage, care este sub nivelul partidului, trebuie schimbat. Nu „eliminat”, nu dat afara din partid, ci schimbat cu altul care are o mai buna vizibilitate si sustinere publica sau care are potentialul de a atinge acest nivel. Schimbarea lidershipului unui partid trebuie sa se faca periodic, dar fara rupturi majore. Partidele care stiu sa gestioneze aceste tranzitii au sanse sa se reinventeze, sa ramana interesante pentru electorat. Partidele care traiesc din socuri, rupturi, scindari, scandaluri, nu rezista in timp. Poate analizam de ce nu mai exista PNTCD, PDL, iar lista este destul de lunga.

Si o ultima intrebare: cum vedeti anul 2024, in cateva cuvinte? Cum credeti ca se va incheia anul cu cele mai multe competitii electorale din istoria ultimelor trei decenii? Sunteti optimist, pesimist?

Democratia nu trebuie sa ne sperie, deci nici alegerile nu trebuie sa ne sperie. Da, avem multe runde de alegeri politice. Da, este un an complicat, cu multe provocari, cu razboi la granita, cu probleme economice etc. In acelasi timp, insa, cred ca avem si multe oportunitati. Suntem in Uniunea Europeana, suntem in NATO, nu suntem izolati, asa cum eram in urma cu 35 de ani.

Avem milioane de tineri destepti, unii dintre ei cu preocupari si cariere de exceptie, vorbitori de limbi straine, activi, care se misca prin Europa ca la ei acasa, deschisi, sensibili la temele sociale, economice, politice, de mediu. Ei reprezinta principala noastra resursa de energie, de imaginatie, de progres pentru viitor.

Romania este azi o tara mult mai asezata, mai prospera decat era atunci cand eram noi studenti. Am avut zece ani destul de asezati politic si economic. Noua ni se pare ca este o agitatie permanenta, pentru ca ne uitam la multe teme mici, cu rezonanta mediatica de moment. Va rog sa comparati perioada 2004-2014 (mandatele Presedintelui Basescu), care a fost mult mai involburata, cu perioada 2014-2024 (corespunzatoare Presedintelui Iohannis), care a permis o mai buna integrare a Romaniei in mediul european, o abordare mai sobra in tratarea temelor politice, o mai mare predictibilitate institutionala. Va rog sa folositi temele mari sociale, politice, economice in aceasta analiza comparativa. Toate cifrele ne arata crestere economica, o consolidare a nivelului de securitate a tarii, o stabilizare a pilonilor fundamentali ai democratiei. Romania este mult mai solida democratic, mai competitiva si mai respectata la nivel european si international decat era in 2004 sau in 2014. Uneori, aceste progrese se realizeaza foarte greu – vezi, de exemplu, tema Schengen sau tema reformei educatiei –, dar, daca ai o directie clara, inaintezi. Mai greu, mai incet, dar inaintezi.

In final, eu sunt optimist, dar si preocupat de pericole. Pe de o parte, am putea sa cadem in acest sindrom al vaicarelii permanente, fara sa vedem cu adevarat cine suntem si sa credem in noi. Pe de alta parte, orgoliile, egoismul politic, prostia de moment – defecte omenesti, de care sufera si politicienii, mai ales in anii electorali – ar putea sa ne faca prada usoara in capcanele de tip Kremlin sau in capcanele pe care ni le construim noi singuri. Azi, aceste capcane se numesc AUR, SOS, dezbinare, ura. Maine, pot capata o alta forma.

Este rolul liderilor, nu numai al liderilor politici, sa fie atenti la toate aceste pericole si, in acelasi timp, sa croiasca un drum pentru popor. Avem nevoie de inspiratie, de claritate intelectuala, de mai mult respect, de mai mult bun simt, de mai multa munca. Eu sunt optimist ca si in 2024 romanii vor gasi resursele necesare pentru a merge inainte, impreuna, spre viitor, nu spre trecut. De fapt, aceasta este esenta acestui an electoral, aceasta este intrebarea la care fiecare dintre noi trebuie sa raspunda: vrem modelul dictatorial, reinviat de Putin, sau vrem consolidarea unei Romanii libere si prospere? Eu, evident, aleg libertatea!

Urmareste-ne si pe: