INTERVIU Gabriel Diaconu, medic psihiatru: „Calin Georgescu e vesnicul vanzator de tigai si de ulei de sarpe. Daca stai sa te uiti, a infiintat tot timpul miscari, asociatii cu pamantul, cu glia, si culmea ca n-a prins niciodata rod”
Marea problema a situatiei actuale din Romania este ca asistam la un fenomen care s-a mai intamplat de-a lungul timpului: aparitia unui personaj de carton capabil sa cante la coarda emotionala a unei parti a electoratului aflata in asteptarea unui salvator, a explicat psihiatrul Gabriel Diaconu, intr-un interviu acordat aktual24.ro, fanatismul si devotamentul sustinatorilor lui Calin Georgescu.
Acesta nu are votanti, ci are fani, atrage atentia psihiatrul. Este un fenomen pe care l-am mai intalnit, in diverse forme, la Adrian Paunescu, la Corneliu Vadim Tudor, la Mircea Diaconu si la Dan Diaconescu. Fiecare, in felul lui, a viralizat. Dar si Floricica Dansatoarea a fost, la un moment dat, foarte populara. Asta nu inseamna insa ca democratia noastra trebuie sa apuce pe asemenea cai.
Calin Georgescu este, de fapt, o forma fara fond, atrage atentia Gabriel Diaconu. Un om care n-a facut niciodata nimic pentru tara lui, n-a participat la viata politica interna si n-a contribuit la politici publice, a fost doar un angajat la stat, un fixer care a pazit bani destinati a merge in anumite directii. In schimb, este un foarte bun vanzator de tigai ori de piei de sarpe cu o foarte puternica divizie de marketing in spate. Un actor care stie sa cante la coarda sensibila a unei parti a electoratului aflata in cautarea unei revanse si a unui salvator.
Calin Georgescu este pedeapsa romanilor pentru un sistem politic mainstream contraperformant. Oamenii de rand sunt predispusi sa voteze personaje care promit ca rup parul din gard, ca dau de pamant cu Sistemul. Vor sa-si ia revansa. In schimb, au o memorie foarte scurta. Uita ce s-a intamplat cand i-au votat pe altii asemenea lui Calin Georgescu. Realist vorbind, niciunul din votantii lui Dan Diaconescu nu se astepta ca acesta sa le dea bani, case si magarusi de ciocolata, asa cum promisese in campania electorala. L-au votat „la caterinca“. Acesta este modelul.
„Trump este fascinat de solutia chineza un stat, doua sisteme, de felul in care functioneaza mai mult sau mai putin macrocosmul chinezesc si intr-acolo se va duce! Asta este visul lui“
Matei Udrea: Domnule doctor, avem niste sondaje comandate de mai multe partide politice care releva acelasi lucru: 85% dintre votantii lui Calin Georgescu – un personaj necunoscut publicului larg pana acum doua-trei luni – sunt decisi sa-l voteze indiferent ce s-ar intampla ori ce ar putea sa se mai afle in perioada urmatoare. Cum se poate realiza intr-un timp atat de scurt o asemenea „indragosteala“ de un om doar pe baza unor filmulete de 10-15 secunde pe TikTok sau a unor informatii culese din retelele de socializare? Incerc sa ma lamuresc din punctul de vedere al mecanismului gandirii umane.
Gabriel Diaconu: Inteleg, inteleg unde mergi cu intrebarea. Si lasa-ma sa-ti zic un lucru: in primul si in primul rand, trebuie sa presupunem ca teza ta este corecta si ca sondajele respective sunt facute de buna-credinta si ca in realitate chiar masoara ceea ce propun ca masoara. Si ca, daca avem aceste date, reflecta de fapt un fenomen. Noi n-avem de unde sti chestiunea asta, dar este o teza. Plecam de la prezumtia ca ce ai spus tu este adevarat.
Matei Udrea: Da.
Gabriel Diaconu: Si ce ai spus tu este ca, intr-o proportie covarsitoare, persoanele care au fost intrebate despre candidatul acesta pe care il voteaza au afirmat ca il vor vota din nou, indiferent ce se intampla.
Matei Udrea: Da!
Gabriel Diaconu: Asta mi-ai spus. Si tu ma intrebi care e mecanismul prin care se intampla asa ceva cu un personaj care este relativ nou aparut si care nu si-a facut campanie decat prin instrumente digitale. Si in asta este, de fapt, raspunsul tau. Aici gasesti raspunsul. Pentru ca, in fapt si drept, Calin Georgescu nu are votanti, are fani! E la fel de usor sa te uiti la un concert al unei formatii pop sau hip-hop sau rock, genul de emotie pe care o starneste fenomenul, produsul, dar si experienta de a face parte din acelasi trib, de a impartasi aceleasi valori. Pare ca nimic nu este in neregula cu asta, dar de fapt sunt cateva lucruri profund in neregula cu asta! Pentru ca, dupa cum iti spuneam, prima teza este ca sondajele chiar masoara ceea ce propun ca masoara. Daca intrebi un fan Metallica de ce este fan Metallica, o sa spuna „pentru ca imi place cum canta!“. Si este suficient acest argument sa fii fan Metallica! It’s All Right! Unii care au pregatire muzicala s-ar putea sa mearga si sa vorbeasca de constructia sunetului, de instrumentele pe care le folosesc, de compozitia melodiilor lor. Pentru ca asta face parte din personalitatea lor. Dar la un concert Metalica nu se duc experti in muzicologie, se duc fani. Democratia nu se confunda cu popularitatea!
Matei Udrea: Da, dar Calin Georgescu nu canta la nimic! Nu e nici macar un actor cunoscut.
Gabriel Diaconu: Imi place obiectia ta, dar realitatea este ca, de fapt, Calin Georgescu, prin tot ce a facut pana acum, canta la ceva. Canta la asteptarea – si care nu incepe cu el, dar care momentan a ajuns la el – poporului roman, a unei bune parti din poporul roman, sa apara un salvator. Aparitia unui salvator nu este de ieri, de astazi. Au mai existat lideri de opinie publica in istoria ultimelor decenii in Romania care au manifestat aceeasi charisma. Oracolul de la Maglavit (Petrache Lupu – n. red.) e un reper care poate sa fie studiat. Fenomenul Cornel Vadim Tudor, fenomenul Adrian Paunescu. Evident ca nu-i punem in aceeasi caseta pe acesti oameni, dar ai putea sa te uiti, bunaoara, la ce a insemnat Adrian Paunescu pentru istoria Romaniei prin Cenaclul Flacara si sa observi contagiunea in masa, ca despre asta vorbim. Popularitatea pe care o poate obtine cineva care canta la o coarda emotionala a publicului. Coarda emotionala a publicului atrage de la sine, prin diverse paliere sociale si culturale si prin confirmarea anumitor convingeri anterioare sau nou aparute ca favoritul are aceste proprietati, care sunt si preternaturale si supernaturale. Mie, intr-un fel sau altul, nu-mi displace afilierea pe care o are acest om din partea unei parti din romani si nu ma grabesc sa-i judec pe ei cum il judec pe el. Dar am sa-l judec pe el! Pentru ca ce a facut acest om nu doar in acest interval de cateva luni, dar in toata traiectoria lui publica este lipsit de substanta. Este un om care n-a facut nimic pentru Romania. In perioada lui de angajare la stat a fost doar un alt „fixer“, adica un om care pazea niste bani care se duceau in anumite directii. Acest om nu a facut niciodata politica in Romania. A fost angajat pe considerente politice, dar nu a facut politica. Nu a facut politici publice. Nu are nici macar un singur lucru pe care l-a facut in administratie sau la nivelul sistemului nostru de legi prin care sa poate spune: „Asta a fost contributia mea la tara, la poporul, glia si strabunii mei!“. Dar, in schimb, e un bun actor! Inaintea lui, pentru ca iti aduc aminte, oamenii se blocheaza in, sa spunem, magia lui Calin Georgescu, dar inaintea lui a fost Mircea Diaconu. Mircea Diaconu a fost un actor care avea o anumita notorietate, o anumita expunere publica si care, cand a candidat la prezidentiale in 2019, a luat 9,17% in primul tur! 9,17%!
„Votantii lui Calin Georgescu sunt persoane care vor o revansa! Aparitia unor astfel de figuri de carton, care altfel sunt efemere, este exponentul unui spirit de revansa. Ei sunt rasplata electoratului roman pentru contraperformanta politicii si politicienilor mainstream. Raspunsul la contraperformanta unui sistem este foarte la indemana pentru omul de rand: alegerea unuia care promite c-o sa rupa parul din gard, care promite ca o sa redea demnitate a celor care sunt nevoiasi“
Matei Udrea: Da, enorm! Nedumerirea mea e urmatoarea. Milioanele care vor sa-l voteze pe Calin Georgescu…
Gabriel Diaconu: Asta iarasi este… Ceea ce observi in sondaje sunt niste ponderi dintr-un esantion si apoi extrapolezi la toata populatia Romaniei. Si asta este o alta teza a esantionajului, ca ceea ce tu identifici cu titlu de pondere este valabil si la nivel national. Dar lasa-ma sa-ti zic un lucru si dupa aia ne intoarcem la ideea ta.
Matei Udrea: Va rog.
Gabriel Diaconu: Pentru ca e important. In decembrie, una dintre tragediile, daca e sa le spunem asa, acestor alegeri a fost marja ingrozitoare dintre sondaje si rezultatul la urne, vezi-Doamne! Evident ca de aici a inceput o seama de discutii si evident ca fiecare discutie are argumentele si logica ei. Si irationalul ei in acelasi timp. Parte din irational este ca noi spunem doar ca sondajele pot gresi intr-o singura directie. In decembrie, bunaoara, critica a fost cum de n-au vazut sondajele ascensiunea lui Georgescu!
Matei Udrea: Da!
Gabriel Diaconu: El a luat mult mai mult decat era previzionat in sondaje, daca iti aduci amine. Si pretindem ca sondajele pot sa greseasca doar prin aceasta austeritate, da? Ca, de fapt si de drept, e spirala tacerii, oamenii n-au zis cu cine voteaza etcaetera. Dar, la fel de bine, sondajele pot gresi si in cealalta directie! A supraestimarii unei persoane. Pentru ca erorile sunt de doua feluri. La momentul de fata, daca ar fi sa te uiti dintr-o perspectiva strict analitica, cine sunt mai degraba persoanele care sunt inclinate sa raspunda la telefoane, s-ar putea sa constati ca oamenii din aceasta tabara, daca este sa-i spunem tabara, spun mai degraba inclinati sa afirme, sa comunice! Si asta dintr-un motiv foarte simplu, din punctul meu de vedere. Realist vorbind, sunt sanse foarte mici ca acest om sa fie lasat sa candideze, avand in vedere incalcarile flagrante ale Constitutiei Romaniei. El se prevaleaza la acest moment de faptul ca, desi este persoana publica si potential candidat, vezi-Doamne, si fost candidat, nu ocupa o pozitie de demnitate publica si atunci nu este supus acelorasi rigori. Doar ca, la fel ca si mine, ca si tine, este un cetatean al Romaniei care daca spune ca ar fi dispus sa recupereze teritorii dintr-un alt stat, inseamna ca a incalcat Constitutia. Si atunci se descalifica in felul in care vrea sa aspire la functia suprema in stat, pentru ca asta ar insemna sa incalce Constitutia daca ajunge presedinte. Drept urmare, sunt sunt sanse realist mici ca va fi lasat sa candideze si, cu atat mai mult in sondajele de opinie pe care le avem oamenii care il sustin, multi-putini – sentimentul meu este ca sunt mult mai putini decat spun sondajele –, sunt inclinati sa spuna: „Da, il vom vota!“. Pentru ca omul e vazut ca potential persecutat al unui sistem si asa mai departe. Si e un fel de a-i acorda sprijin, a-i acorda suport. Sa raspunzi inclusiv la sondaj incat sa apara ca este favoritul numarul unu.
Matei Udrea: Am inteles. Nedumerirea mea, ca sa revin la intrebare, era faptul ca acest domn este cotat cu o mare intentie de vot desi comunica niste lucruri care de fapt ar trebui sa-i sperie pe romani. El respinge democratia, respinge Occidentul, promoveaza o nostalgie ori dupa perioada tulbure din anii ’90, ori dupa saracia lucie si teroarea de dinainte de ‘89. Intrebarea este de ce acesti oameni, pe care-i intalnim practic peste tot, ar vota pe cineva care promoveaza lucruri care-i afecteaza direct si personal. Sa dau un exemplu. Daca mergem la supermarket, chiar lucratorii de acolo, care ar trebui sa fie ingrijorati pentru ca omul vrea sa interzica supermarketurile si, deci, sa-i lase fara loc de munca, ii fac gratuit campanie inclusiv in timpul programului. Putem extrapola la orice categorie, la taximetristi, la frizeri, la angajati in multinationale si asa mai departe. Ce se intampla in mintea acestor multi romani care ajung cumva sa sustina un candidat care militeaza contra intereselor lor directe, personale, financiare?
Gabriel Diaconu: Matei, la acest moment, Calin Georgescu nu este candidat! La acest moment, Calin Georgescu este o persoana care a candidat, care s-ar putea sa mai candideze, dar care este, in afara de subiect de presa, un nimeni! Este un nimeni! Nu este un politician, nu este un afacerist, este un fost profesor la facultatea de ace, brice si carice de la Pitesti, este un actor care toata ziua-buna ziua… Cel mult ai putea sa spui ca este un influencer TikTok. Dar este un nimeni din perspectiva demnitatii statului roman. Acum, ca sa raspund la intrebarea ta, ce se intampla cu acesti oameni si care e psihologia lor, raspunsul este: revansa! Sunt persoane care vor o revansa! Asta in sine este neplacut! Si nu doar in Romania, dar acum vorbim de Romania, aparitia unor astfel de figuri de carton, care altfel sunt efemere, ca e vorba de Dan Diaconescu sau ca este vorba de Partidul Oamenilor Tineri – Anamaria Gavrila –, ca este vorba de alte figuri pestrite care au circulat prin Parlamentul Romaniei, fiecare, luat parte in parte, este exponentul unui spirit de revansa. Ei sunt rasplata, intre ghilimele, electoratului roman pentru contraperformanta politicii si politicienilor mainstream. Cu alte cuvinte, pe ei ii vezi in semn de pedeapsa la tot ce a facut sau tot ceea ce percepem ca a facut politicul mare din Romania in ultimii cel putin 10 plus ani. Dar raspunsul la contraperformanta unui sistem si la erodarea unui sistem este foarte la indemana pentru omul de rand: alegerea unuia care promite c-o sa rupa parul din gard, care promite c-o sa dea cu puterea de pamant, care promite ca o sa redea demnitate a celor care sunt… In engleza se spune destitute (nevoiasi – n. red.). Cum sa spun, alegatorul de rand are in Romania o memorie foarte scurta. Sunt foarte putini care astazi se declara dezamagiti de politicianul Dan Diaconescu. Foarte putini! Pentru ca, de fapt, dincolo de revansa si de caterinca, intre ghilimele, ei n-au avut, realist vorbind, asteptari ca Dan Diaconescu o sa le dea bani, case si magarusi de ciocolata sau ce mai promitea el. Si aici, in momentul in care, ipotetic, sa presupunem ca Georgescu ar fi candidat pentru Parlamentul Romaniei – acolo unde, culmea, desi nu pare, are mai multe sanse –, posibil ca i-ar fi prins mai bine sa-si incerce norocul mai degraba ca senator si deputat. Nu e de inteles de ce n-a incercat niciodata in acesti ani, daca tot l-a chinuit pasiunea pentru Romania, sa faca lucruri din interiorul democratiei noastre parlamentare. Romania nu este republica prezidentiala, ca America, este republica, mai nou, semi-parlamentara. Mai degraba parlamentara decat prezidentiala. Dar uita-te, prin comparatie, la Simion. George Simion, cu toate defectele si cu toate nastrusniciile lui si cu toate golanismele si cu toate selfie-urile si live-urile pe Facebook, omul, pana la urma, e la al doilea mandat de parlamentar. Iti convine, nu-ti convine… Uita-te la Diana Sosoaca! Amazoana! Femeia este la al doilea mandat de parlamentar. Europarlamentar, mai nou!
„Calin Georgescu e vesnicul vanzator de tigai si de ulei de sarpe. Daca stai sa te uiti, a infiintat tot timpul miscari, asociatii cu pamantul, cu glia, si culmea ca n-a prins niciodata rod. Acum, in schimb, a viralizat. Si evident ca are in spate o divizie de marketing foarte puternica! Foarte puternica! Dar si Mircea Diaconu viralizase! Si Dan Diaconescu viralizase! Si Floricica Dansatoarea a fost, pentru scurt timp, o vedeta“
Matei Udrea: Da!
Gabriel Diaconu: Este totusi o femeie care, cu toate histrionismele ei, ca si Simion, cu toate iesirile in decor, joaca jocul parlamentar. A, ca niciunul dintre ei, daca stai sa te uiti atent, nu a desfasurat activitate in Parlament mai mult decat tambalau… Mai, activitate: proiecte de legi, activitate de lobby, sustinere a anumitor proiecte de importanta nationala… OK, n-au facut. Dar au facut opozitie, da, asta poti sa zici! Ceea ce e important in parlamentarism. Nu l-a vazut nimeni pe Calin Georgescu sa faca o pozitie parlamentara, ca n-a trecut niciodata pe acolo. Eu am mai spus-o public, omul este vesnicul vanzator de tigai si de snake oil, de ulei de sarpe se spune in engleza. Daca stai sa te uiti, a infiintat miscari, asociatii tot timpul, cu pamantul, cu glia si culmea ca n-a prins niciodata rod. Acum, in schimb, s-ar putea ca, dintre toate solutiile mai mult sau mai putin fantasmagorice, la el s-au oprit – si evident ca are in spate o divizie de marketing foarte puternica! Foarte, foarte puternica –, incat a viralizat. Stii conceptul de viral?
Matei Udrea: Da.
Gabriel Diaconu: Si Mircea Diaconu viralizase! Si Dan Diaconescu viralizase! Si Floricica Dansatoarea a fost, pentru scurt timp, o vedeta. Dar asta nu vrea sa spuna ca noi, in cultura noastra institutionala prezidentiala, o sa mergem in directia aia. Sau ca ar fi firesc, normal, sa mergem in directia aia.
„Diferenta dintre Trump 1.0 si Trump 2.0 este Sistemul! Trump 1.0, cand a venit, in primul mandat din 2016-2020, a venit pe un Sistem care inca nu era inchegat. Trump nu avea echipa, a fost o intreaga devalmasie. Trump de acum este un semizeu incoronat. Nu doar ca are Casa Alba, dar are majoritate in Senat, are majoritate in Congres, are majoritatea la Curtea Suprema si are majoritatea guvernatorilor si are votul popular, ceea ce pentru americani e foarte important“
Matei Udrea: Da, acum oamenii sunt speriati, mai ales dupa ce am vazut ce se intampla in Statele Unite cu noul presedinte, ce declaratii face. Si cu asta as vrea sa va pun ultima intrebare, una care-l vizeaza de data asta pe Trump. Sunt sigur ca dumneavoastra l-ati urmarit, ati vazut felul in care se comporta, cum vorbeste, ce declaratii face de-a lungul anilor, mai ales ca el nu s-a schimbat. A fost acelasi, practic, in ultimii 8 ani. Puteti sa ii creionati un portret psihologic lui Trump? Se poate incadra la vreun diagnostic din punct de vedere psihiatric?
Gabriel Diaconu: Am sa-ti spun ceva despre intrebarea ta. Dupa ce Trump a devenit presedinte a Statelor Unite in 2016, pentru prima oara din 1973 – tine minte chestia asta, deci pentru prima oara in aproape jumatate de secol –, cei mai de seama psihiatri si psihologi ai Americii s-au reunit imprejurul unei femei care se numeste Bandy Lee si au scris o carte care s-a numit „Dangerous Case of Donald Trump“.
Matei Udrea: Interesant!
Gabriel Diaconu: Cartea a aparut in 2017. Bandy Lee, pe care eu o cunosc, cu care am corespondat, este psihiatru. Si rand pe rand, in cartea ei, daca ai sa cauti, printre oamenii care scriu sunt inclusiv cei care au scris manualele de conditionare psihologica. Robert Jay Lifton este, de exemplu, autorul manualului de brain washing (spalare pe creier – n. red.). Si, rand pe rand, acesti oameni si-au pus chezasie reputatia profesionala, si-au pus chezasie toata munca lor de cercetare si de activitate clinica prin a atrage atentia vizavi de trasaturile de personalitate ale lui Trump, vizavi de relatia pe care el o are cu adevarul, vizavi de sistemul lui, de busola lui morala si asa mai departe. Cartea respectiva a facut multa valva in cercurile profesionale, a facut foarte putina valva in Senat sau in presa in timpul primului mandat al lui Trump si, dupa cum istoria arata, a facut zero diferenta la alegerile din toamna trecuta, din America. Diferenta dintre Trump 1.0 si Trump 2.0 este Sistemul! Trump 1.0, cand a venit, in primul mandat din 2016-2020, a venit pe un Sistem care inca nu era inchegat, nu era agregat. Trump nu avea echipa, daca-ti aduci aminte, a fost o intreaga devalmasie. Si felul in care el a ajuns sa obtina nominalizarea dupa Primaries, in sistemul lor de pre-alegeri. Trump de acum este un semizeu incoronat. Si asta pentru ca – si lasand propaganda la o parte – cei care ii fac reclama observa totusi niste adevaruri. Nu doar ca are Casa Alba, dar are majoritate in Senat, are majoritate in Congres, are majoritatea la Curtea Suprema si are majoritate a guvernatorilor si are votul popular, ceea ce pentru americani e foarte important. Asta nu inseamna ca a devenit peste noapte un autocrat. Asta nu inseamna ca democratia americana este suspendata. Problema pe care o are Donald Trump 2.0 se numeste Elon Musk.
„Trump a calarit genul de geniu nebun pe care l-a adus la Casa Alba in persoana luI Elon Musk. Un tip care pare ca are daca nu toata putere, in orice caz o mare parte din puterea de la Washington. Nu exista un precedent in istoria acestei democratii ca presedintele sa aiba un bufon care, in afara de glume, sa mai ia si decizii! De fapt, cred ca nu exista in istoria omenirii!“
Matei Udrea: De ce?
Gabriel Diaconu: Trump ramane, totusi, un tip cu foarte, foarte mare experienta vizavi de tot ceea ce inseamna „the public eye“, ochiul public, atat la nivel global cat si la nivel national. Si, paradoxal, el a calarit, intre ghilimele, in toata perioada asta, genul de „mad genius“, de geniu nebun, pe care l-a adus la Casa Alba in persoana lui Elon Musk. Musk fiind antreprenor, fiind tipul cu Tesla, fiind tipul cu Starling, fiind tipul cu „o sa colonizam Marte“. Un tip care deocamdata pare ca are daca nu toata puterea, dar in orice caz o mare parte din puterea de la Washington. Nu exista un precedent in istoria acestei democratii deja de traditii si de reper ca presedintele sa aiba un bufon care, in afara de glume, sa mai ia si decizii! De fapt, nu cred ca exista in istoria omenirii! Trump il joaca pe Musk ca pe un bufon, dar acest bufon cel putin in ultimele saptamani a dat peste cap o gramada de chestii. A cumparat MSNBC, a ajuns pana la Trezoreria americana si-a luat niste secrete de stat de acolo si le-a pus pe website. Si actualul Trump 2.0 inca il lasa pe Musk sa faca un astfel de carnaval, dar nu de prost! Trump este un om care in spate are de rezolvat niste lucruri foarte, foarte grele. Primul si cel mai greu lucru pe care il are de rezolvat Trump este situatia strategica in tot ceea ce inseamna Asia-Pacific. Asta este foarte greu! Nu este un tip naiv, nu este un tip dement, nu este un tip care sa nu aiba cunoastere si este un tip care este la al doilea mandat. Un presedinte american la al doilea mandat. Daca te uiti la ultimii 30 de ani, avem foarte multi presedinti americani cu doua mandate. Trump 2.0 trebuie sa actioneze in siajul acestor mandate si fiecare presedinte american la al doilea mandat a trebuit sa inchida niste chestiuni de mare politica pe care le-a deschis in primul mandat. Pentru ca asa este sistemul. Reagan a terminat cu URSS-ul si Trump, pe undeva, are aceasta aspiratie de a fi un global broker asa cum a fost Ronald Reagan. Fiecare presedinte american a avut razboiul lui. De departe cel mai influent a fost Bush junior dupa atentatele de la 11 septembrie. Pentru ca asta a reconfigurat Orientul Mijlociu si razboiul impotriva terorii. Si 11 septembrie 2001 a facut, de fapt, structura NATO de astazi. Obama este cel care, intr-un fel sau altul, a repozitionat dinamica tot in Orientul Mijlociu cu Iran. Dar Obama a insemnat si retragerea din Afganistan terminata in timpul lui Biden. Iar Trump este cel care inca de la inceput a avut aspiratia de a reface raportul de putere in ceea ce priveste China. Trump este obsedat de China, de nimeni altcineva. Nu este interesat de nimic pe lumea asta. Este interesat doar de China. Si asta face parte din fascinatia nu doar a lui, dar a unei intregi pleiade de pe vremea lui Kissinger, unul dintre oamenii care l-au influentat pe Trump inca din tinerete. Este fascinat de solutia chineza, un stat, doua sisteme, de felul in care functioneaza mai mult sau mai putin macrocosmul chinezesc si intr-acolo se va duce! Asta este visul lui.
Matei Udrea: Adica sa faca si el in Statele Unite modelul o tara, doua sisteme? Gabriel
Diaconu: Da!
Matei Udrea: Deci un stat autocrat cu economie capitalista!
Gabriel Diaconu: In tot ceea ce inseamna China, una dintre chestiunile care sperie, dar sperie ideologic tot ceea ce inseamna lumea vestica e paradoxul filozofiei. Paradoxul filozofiei spune ca Xi Jinping a fost confirmat ca fiind conducator pe viata.
Matei Udrea: Da.
Gabriel Diaconu: Putin, la fel – ruler for life (conducator pe viata – n. red.). Aceasta slabiciune intrinseca in aparenta a democratiei, siftul ciclic de putere in comparatie cu autocratii care pare ca, intr-un fel sau altul, isi permit timp. Trump stie, cu bune si cu rele, ca un mandat este foarte, foarte scurt. Am vazut tot felul de explorari. Ca ar putea, avand in vedere ca mandatele nu sunt consecutive, sa aplice pentru un al treilea pentru ca, vezi-Doamne, si incidentele de la Capitoliu (din ianuarie 2021 – n. red.) ar fi insemnat ca el nu si-a terminat constitutional mandatul. Sunt tot felul de zvonuri in piata. Dar pana la proba contrarie, Constitutia americana limiteaza numarul de mandate la doua si acesta este ultimul mandat al lui Trump. Si cred ca ar fi bine, in orice apreciere a momentului, sa incepem sa ne spunem chestiunea asta. Ne uitam la Donald Trump facand ultimul tur de pista. El este un patriot american. Este un om care chiar crede in conceptul MAGA si Make America Great Again nu inseamna ca, dintr-o data, America nu mai este arbitrul democratiei, intre ghilimele, si s-a transformat intr-o tara insulara care isi inchide granitele. Dar isi repozitioneaza interesele.
„Ce ma intriga pe mine este ca dupa ultimele declaratii ale Statelor Unite sunt oameni care-l aplauda pe J.D. Vance, sunt oameni care aplauda echipa de negociatori la Riad, dar culmea e ca cei mai breji aparatori ai Romaniei sunt dispusi s-o arunce pe Dunare!“
Matei Udrea: Destul de violent.
Gabriel Diaconu: Deocamdata, ce este evident este ca echipa Trump vorbeste o limba mult mai putin politicoasa, cu reflexe de negociatori mult mai… Hai sa spunem spartani, asa, mai de contact. Dar n-am niciun dubiu ca, dupa un inceput de asta cu cu foc de artificii, vor colabora. Pentru ca trebuie sa colaborezi. In cele din urma, daca stai sa te uiti la tot ceea ce inseamna macrocosmul si economia americana, nu este ca si cum toata lumea depinde de America. Dar e o propunere care e foarte interesanta. Toata lumea depinde de America! NATO este America, ONU este America, Europa este America, pana si Rusia este America. Si, daca incepi sa te uiti, India, de exemplu, nu este America! E interesant la Trump ca merita sa te uiti unde, de fapt si de drept, el nu vorbeste. India nu este America. Adu-ti aminte, in primul lui mandat, cand s-a vazut cu Kim Jong-un, ce mesaje si ce epitete si-au transmis unul celuilalt. OK, l-a facut Pitic Atomic pe Kim Jong-un. Acum, faptul ca se cearta cu Zelenski nu spune mare lucru. In cele din urma, s-a inteles cu puterea de la Phenian. Ultimii 30 de ani au vazut presedinti destul de fazi. Ultimul care a fost cu adevarat un star a fost Ronald Reagan. Si acum Donald Trump! Si o spun lipsit de orice apreciere. Dar pentru democratia americana institutia presedintelui, spre deosebire de Romania, este si una de inspiratie. Si el inspira, momentan, poporul american. Trebuie sa faca asta! Poporul american, ca si toate celelalte democratii, ca si toate celelalte tari, iese dintr-o pandemie oribila. Iese cu niste probleme pe care le-a dres cat s-a putut Biden. Dar cu foarte multa revolta, in cel din urma, la calitatea vietii lor, la gradul lor de indatorare, la problemele americanului de rand. Deci suveranism inseamna: „Bai, uitati-va si la noi in loc sa jucati tot timpul pe piata globala!“. La scara la care traim noi in Romania, tindem sa facem tot felul de paralele. Bunaoara, trumpismul politicianului de pe Dambovita ia forma lui Georgescu sau ia forma lui Ponta sau ia forma unui Antonescu. Este stupid! Romania nu este America! Nu este „the land of free, home of de brave“, in care au venit niste pelerini. Romanii au alta relatie cu pamantul lor. Adica brusc, daca vrem sa ne trezim noi ca suntem cum au fost americanii pentru indieni, doar ca noi am fost asa pentru daci, da foarte prost disonanta asta. Calea noastra nu este trumpismul! Calea noastra este romanismul.
Matei Udrea: Am inteles…
Gabriel Diaconu: Si, momentan, ce ma intriga pe mine este ca dupa ultimele declaratii ale Statelor Unite sunt oameni care-l aplauda pe J.D. Vance, sunt oameni care aplauda echipa de negociatori la Riad, dar culmea e ca cei mai breji aparatori ai Romaniei sunt dispusi s-o arunce pe Dunare! Eu nu sunt dispus sa arunc Romania pe Dunare, nu te supara! Si nu cred ca vreun politician roman ar trebui sa fie dispus sa arunce Romania pe Dunare sau sa fie asa, un fel de popcorn american in meciul pe care il duc cu alte tari. Romania in Romania! Si va ramane Romania indiferent daca la Casa Alba este Trump sau Vance sau cine mai vine pe acolo. Romania a existat inaintea Statelor Unite si o sa existe si dupa Statele Unite.
Matei Udrea: Va multumesc, a fost foarte interesant dialogul cu dumneavoastra.
Gabriel Diaconu: Ciao!
