INTERVIU Iulian Fota: „Romania are sanse sa cada in sfera de influenta rusa in urmatorii doi ani”/ „America a inceput sa manifeste un comportament imperial. Asta inseamna comunicare fara prea multe considerente morale, chiar brutala, cinica, bazata pe elemente de putere”

Romania „are sanse“ sa cada din nou in sfera de influenta ruseasca in urmatorii doi ani, dar cel mai probabil decizia in ce ne priveste se va lua in 2025, afirma fostul consilier prezidential si secretar de stat pe probleme de securitate Iulian Fota, intr-un interviu acordat aktual24.ro. Avand in vedere ca America a renuntat la politica externa bazata pe cooperare si, odata cu venirea lui Donald Trump, a inceput sa manifeste un comportament imperial, ne putem astepta la o noua impartire a sferelor de influenta, mai spune expertul in securitate si relatii internationale.
America lui Donald Trump nu mai este acea putere care are o abordare democratica, de securitate realizata prin cooperare, ci una care are caracteristici imperial, asta insemnand ca actioneaza fara sa ia in calcul considerentele morale si este chiar brutala, cinica, se foloseste de putere si nu baga in seama tarile mici, avertizeaza Iulian Fota.
Intelegerile Trump – Putin nu vor mai fi, asa cum stim din istorie, ceva asemanator intelegerii de la Ialta, din 1945, intre Churchill, Roosevelt si Stalin. Nu vor mai exista servetele pe care sa se imparta sferele de influenta. Azi este mass-media, o opinie publica la care informatiile ajung imediat, asa ca intelegerile vor fi verbale, dar nu mai putin respectate.
In ceea ce priveste Romania, Iulian Fota afirma ca tara noastra a traversat o perioada teribila, de deriva totala la nivelul conducerii. Desi s-a ferit de cuvinte foarte tari, interlocutorul a lasat impresia ca socoteste acesti ultimi ani unii in care Romania a fost pur si simplu neguvernata. La insistentele jurnalistului, Iulian Fota – secretar de stat la Externe pana in februarie 2024, cand a fost demis din functie – a nominalizat presedintele (Klaus Iohannis) si premierul (Nicolae Ciuca si Marcel Ciolacu) ca responsabili pentru dezastrul institutional din ultimii ani.
„Nu cred ca Trump va ceda si fostele tari socialiste in sfera de influenta ruseasca. Pe langa faptul ca ar fi o tragedie istorica pentru noi toti, inainte de orice, din perspectiva americana, ar fi o infrangere a lui Trump absolut rusinoasa! Ar deveni omul care a pierdut Europa Centrala… Nici nu vreau sa ma gandesc ce titluri a fi in presa de la Washington!“
Matei Udrea: Domnule Iulian Fota, va multumesc pentru interviu. As incepe cu urmatoarea intrebare: am vazut ca este sarbatoare in tabara pro-rusa, s-au deschis sampaniile si pe retelele de socializare, si la televiziunile aferente. Asistam, dupa discutia Putin-Trump de miercuri, la un nou acord de la Munchen, precum cel din 1938?
Iulian Fota: Nu, nu putem spune ca lucrul asta! E prea devreme! De unde stim ca e un Munchen? Poate ca e o Ialta! Pana la urma, chiar acum o ora am vazut o stire pe undeva, inteleg ca s-ar fi oferit China sa gazduiasca discutiile dintre Putin si presedintele Trump. Un gest foarte, foarte interesant, care si asta va trebui analizat in detaliu mai ales dupa ce vom sti mai multe. Un astfel de format triunghiular mie mai degraba imi aduce aminte de Ialta, nu? Vestita poza! Churchill cu Stalin si presedintele american Roosevelt.
Matei Udrea: Problema este ca si la Ialta tot prost a iesit pentru Europa.
Iulian Fota: Ialta a iesit prost pentru Europa pentru ca deja Europa Centrala si o parte din Europa de Vest erau ocupate de Armata Rosie. Deci a iesit prost nu datorita discutiilor de la Ialta, cum in mod manipulatoriu si mincinos sustin antioccidentalii. A iesit prost pentru ca Hitler, pierzand razboiul cu Uniunea Sovietica – si nu spun ca ar fi iesit, Doamne fereste, bine daca castiga Hitler –, le-a dat posibilitatea sovieticilor sa ocupe toata Europa Centrala, ajungand pana in Germania, dupa cum stim. A ocupat si Cehoslovacia si a iesit prost. Occidentalii n-au facut altceva decat sa ia act de aceasta stare si sa incerce, cum Churchill a incercat si putini ii dau un credit in privinta asta, sa mai pastreze un minim de influenta, ca de-aia a cerut 10% influenta in Romania.
Spera ca va mai avea ceva de spus, ceea ce nu s-a intamplat, evident.
Matei Udrea: Bun, cum vedeti dumneavoastra lucrurile in privinta aranjamentelor care se creioneaza acum? Am vazut inclusiv oficiali europeni care au facut referire directa la Conferinta de la Munchen, din 1938, suedezul Carl Bildt a spus ca nici macar Chamberlain, ministrul britanic de atunci, nu s-a coborat atat de jos pe cat s-a coborat Trump in discutia cu Putin. Sunt doua similitudini aici. Avem faptul ca s-a discutat peste capul Ucrainei, cum s-a discutat si atunci peste capul Ceoslovaciei. Si in al doilea rand este vizata aceasta tara, care nu a participat la discutiile dintre Trump si Putin, sa cedeze teritorii.
Iulian Fota: Sa le luam pe rand. Hai sa incepem cu chestia asta cu teritoriile. Stiam toti de mult timp, de cativa ani, ca asta va fi parte din orice fel de intelegere sau acord post-razboi. Nu mai vorbim de Crimeea in Occident de cativa ani. Aici va dau o poveste personala: cand eram secretar de stat la Externe eram la masa cu un oficial occidental important, in partea neformala a discutiei, ca discutia oficiala se terminase – pentru asta sunt mesele, pentru discutiile mai complicate, mai sensibile – si l-am intrebat de ce nu mai pomenesc de Crimeea in Occident. De ce am culcat, pur si simplu, subiectul Crimeea si nu ne mai ocupam de el. Si omul mi-a zis, intr-o manifestare clara a cinismului si a pocriziei – dar nu se poate in relatiile internationale fara cinism si ipocrizie, sa ne intelegem – ca Occidentul, intelegand ca nu sunt de acord si nu vor sa intre in razboi cu Rusia pentru Crimeea, acceptasera de facto ideea ca Crimeea e rusa si le apartine rusilor. Repet, acceptasera de facto, nu de jure, pentru ca de jure nu se va intampla asta nici in anii urmatori. Deci, dincolo de estul Ucrainei, de Donbass si de zona aia, faptul ca noi de facto acceptam ca Crimeea sa apartina rusilor era o concesie facuta Moscovei. Asadar, de facto, Occidentul accepta de cativa ani ideea ca Crimeea apartine in acest moment rusilor si nu exista o alta modalitate cate razboi direct cu Rusia de a o recupera. Si, cum varianta asta este de neacceptat si nimeni n-o vrea, nimeni n-o sustine, Crimeea e, in momentul asta de facto a Moscovei. De jure, nu cred ca se va face pasul asta prea curand. Cel putin sper din toata inima Romania sa nu faca pasul asta prea curand. Dar de facto, in special din cauza tarilor mari din Occident, toti acceptam realitatea asta. Faptul ca acum inclusiv presedintele Zelenski accepta ideea ca niste teritorii vor fi pierdute… Si care este argumentul meu in acest sens, pana mai asta-vara, cel putin iunie-iulie, presedintele Zelenski spunea asa: „Nu vin la negocieri pana cand rusii nu ne elibereaza teritoriile!“. Si a fost tare si ferm pe pozitia asta pana asta-vara, chiar spre toamna. Incepand cu toamna anului trecut, eu l-am vazut pe presedintele Zelenski incepand sa spuna ca e de acord pentru negocieri, fara sa le mai conditioneze de eliberarea teritoriilor! Pentru mine ala a fost primul semn. Si numai pentru mine! Chestia asta a fost destul de vizibila si in presa occidental, ca presedintele Zelenski intelege ca nu va putea sa recupereze tot ceea ce rusii au ocupat militar, daca vrea sa vada un final macar al confruntarii militare, o incetare a focului, daca nu cumva si ceva mai complex, mai complicat, mai ambitios, cum ar fi un tratat de pace. Deci, inca era administratia Biden si toti am inteles lucrul asta. Sa vii acum sa-l acuzi pe presedintele Trump ca, vezi-Doamne, face un astfel de deal (intelegere – n. red.) mi se pare un pic ipocrit. Pe de alta parte Europa – si asta e al doilea punct – e speriata de ceea ce se intampla! Pentru ca americanii brusc au schimbat butonul, daca vreti, de pe o abordare cooperativa – ceea ce intra sub conceptul ala de „cooperative security“ – si de pe o manifestare sa zic asa democratica in politica externa pe un comportament cam imperial! Deci ma tot uit, caut un cuvant potrivit, cred ca asta este cuvantul care trebuie folosit pentru Casa Alba in momentul asta si pentru America. America dezvolta deja un comportament imperial in politica mondiala! Ce inseamna comportament imperial? Inseamna comunicare directa, fara prea multe considerente morale, chiar brutala, cinica, bazata pe elemente de putere si fara grija pentru detalii. Pentru ca vedeti, cand zbori cu avionul la 10.000 de metri si ai abordare globala, nu mai conteaza detaliile de la suprafata solului. Asta inseamna ca anumite chestiuni care pot fi extrem de importante pentru noi, pentru ucraineni, pentru moldoveni nu vor fi neaparat reflectate in dialogul asta de mare putere, pentru ca marile puteri se concentreaza pe chestiile ample, strategice si nu se pierd in detalii. Deci, modul in care Secretarul Apararii si Donald Trump au comunicat in ultimele zile si toate informatiile astea venite asa, in avalansa dinspre Washington, ma fac sa cred ca avem deja de-a face cu o America care este, in primul rand, inainte de orice, imperiala. Este occidentala in continuare, e si democratica, cu discutiile de rigoare, dar in primul rand in politica externa are un comportament imperial si bazat pe considerente de politica de putere, pe realpolitik.
„Frica mea este ca aceasta decizie, ca soldatii trimisi sa nu fie acoperiti de Articolul 5, va descuraja tarile europene sa trimita soldati in Ucraina. Si atunci, cu toate aceste concesii facute lui Putin, este legitim sa te intrebi: «Domnule, ce statut va avea Ucraina?». Pare ca Ucraina este usor-usor data rusilor, s-o puna inapoi pe orbita lor si sa o tina acolo pana cand se vor hotari sa o incorporeze cu totul in noul Imperiu Rus“
Matei Udrea: Domnule Fota, vedem ca nu numai renuntarea la teritorii a fost invocata de americani. Ei lasa impresia ca lasa cu totul Ucraina in sfera de influenta ruseasca. Au spus clar ca Ucraina nu intra in NATO, nu va primi garantii de securitate, nu vor veni trupe americane de mentinere a pacii si daca vor trimite altii, acestia nu o vor face sub egida NATO si asa mai departe…
Iulian Fota: Au zis ceva si mai important, au zis ca nu o vor face sub egida Articolului 5!
Matei Udrea: Intrebarea mea directa e urmatoarea. Stim ca Putin, inca dinainte de inceperea razboiului, a somat NATO si a cerut Statelor Unite sa abandoneze fostele tari socialiste din Europa de Est, care pretinde el ca i se cuvin de drept Rusiei prin sfera de influenta. Ne putem astepta ca Trump sa mearga mai departe si sa cedeze si aceste tari, inclusiv pe noi?
Iulian Fota: Nu, nu, nu, asta nu cred! Pentru ca momentul ala va fi mai rau decat retragerea retragerea pripita si destul de urata a lui Biden din Afganistan! Deci, nu, nu cred! Asta ar fi… Cum sa spun… Pe langa faptul ca ar fi o tragedie istorica pentru noi toti, dar inainte de orice, din perspectiva americana, ar fi o infrangere a lui Trump absolut rusinoasa! Ar deveni omul care a pierdut Europa Centrala… Nici nu vreau sa ma gandesc ce titluri a fi in presa de la Washington la vremea aceea! Deci, nu cred ca mergem atat de departe. Dar haideti sa revenim, ca ati pus o problema fundamentala: ce statut va avea Ucraina dupa? Asta inca nu stim. Sunt si eu foarte ingrijorat ca deja le-au fost servite rusilor cateva succese unul dupa altul. Si astea se adauga la concesiile facute de Biden inca din 2021. Care sunt victoriile Rusiei deja inregistrate prin declaratiile domnului Trump si ale Secretarului Apararii? Pai, Ucraina nu intra in NATO! Bun, deci discutia este inchisa si nici macar nu avem un orizont de timp. Ca n-a zis „Ucraina nu intra in NATO in urmatorii 20 de ani!“. A zis: „Ucraina nu intra in NATO!“. Intr-un fel, cred ca aici Trump a omorat decizia NATO din 2008, de la Bucuresti. Cred ca asta este sfarsitul gandirii de tip Bucuresti in ceea ce tine de apartenenta Ucrainei la NATO. Este unul foarte categoric. Si iarasi, nici asta nu e surpriza! Pai, stiam deja de ceva timp, ca doar am avut doua-trei Summit-uri in ultimii ani, ca nici americanii, nici Germania nu vor Ucraina in NATO. Asta, probabil, datorita unor discutii bilaterale si intelegeri pe care le-au avut de-a lungul ultimilor anii cu rusii si unii, si ceilalti. A doua victorie a Rusiei in toata discutia asta: fara trupe americane pe teritoriul Ucrainei. Pai, asta e chiar mai rea decat aia cu NATO! Adica nu numai ca nu intra Ucraina in NATO, dar Ucraina nu mai este un obiect de interes primordial – ca asta e traducerea! – pentru Washington. Deci Ucraina, din momentul asta, este o problema eminamente europeana. Si al treilea cadou pentru Putin: trupele europene, daca vor fi trimise – si insist pe acest „data“, pentru ca este un „daca“ foarte mare –, nu vor fi acoperite de Articolul 5 NATO. Ce inseamna asta? Asta inseamna ca, daca eu, Danemarca, sau eu, Germania sau Marea Britanie – ca vorbim de trupe europene, nu neaparat UE – imi trimit trupe in Ucraina si rusii trag o racheta in mijlocul unui grup de soldati britanici sau germani si soldatii aia sunt omorati, in momentul eu, ca tara care am trimis soldati acolo, nu pot sa invoc Articolul 5, sa spun „tara mea a fost atacata, fiindu-mi omorati soldatii, reclam Articolul 5!“. Ala va fi un incident bilateral intre Rusia si tara care are soldatii respectivi si fiecare tara va decide cum administreaza un astfel de incident. Eu va spun, orice tara, oricat ar fi de mare tragedia – si evident ca s-ar genera si o criza politica in momentul ala –, va sta sa se gandeasca de doua ori daca pleaca la razboi pe cont propriu, fara NATO in spate, cu o tara care are arme nucleare. Deci, frica mea este ca aceasta decizie, ca soldatii astia nu vor fi acoperiti de Articolul 5, va descuraja foarte mult tarile europene sa trimita soldati in Ucraina. Si atunci, pe toate aceste concesii facute Moscovei, facute lui Putin, este legitim sa te intrebi: „Domnule, ce statut va avea Ucraina?“. Pentru ca, la cum arata lucrurile, si eu ma tem de chestiunea asta, ce spuneati dumneavoastra mai devreme. Pare ca Ucraina este usor-usor data rusilor, s-o puna inapoi pe orbita lor si sa o tina acolo pana cand undeva, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, se vor hotari sa o incorporeze cu totul in noul Imperiu Rus pe care il vrea Putin, oricum va arata el la vremea respectiva. Si asta e un motiv in plus de disperare pentru europeni. Deci europenii sunt pusi sa preia responsabilitatea pe Ucraina, dar sunt legati de maini si de picioare de declaratia asta cu Articolul 5 a domnului Trump! Aici e si o imensa ipocrizie!
„Statele mari ale Europei, prin Weimar+, s-au pus pe ele la adapost! Eu i-as intreba… Dar nu stiu daca are cine la noi, in perioada asta. E drama noastra! «Domnule, dar cu Romania ce faceti?» As vrea sa stiu ce intentii au cu mine, ca si eu am niste carti de joc in povestea asta! Nu sunt cele pe care le-am jucat pana acum, sunt unele complet noi si necoventionale si n-or sa le placa! Dar daca mergem pe ideea «scapa cine poate», pai, sa spuna, ca sa stiu, ca si eu am niste posibilitati in privinta asta!“
Matei Udrea: Acum am vazut ca a aparut acest concept de „NATO european“, respectiv acest grup de la Weimar+, cele sase tari care fac parte din el. Voiam sa va intreb daca Europa poate inlocui Statele Unite si se poate construi o alianta defensiva de tipul NATO in Uniunea Europeana si daca poate suplini pe cont propriu absenta americanilor din aceasta ecuatie. Adica, efectiv, UE sa preia garantiile de securitate pentru Ucraina. Am vazut multe apeluri sa se mearga in aceasta directie in ultimele zile.
Iulian Fota: Stau si ma gandesc daca ceea ce vedem noi la televizor zilele astea nu este insasi moartea NATO! E foarte clar ca inclusiv in NATO americanii fac un pas in spate, se repliaza. Si asta se vede dupa cum le-au predat britanicilor coordonarea formatului Ramstein, un format care a fost de la infiintare pana mai zilele astea condus si supravegheat de catre americani. Deci, pe modelul asta, mi-e teama ca si in NATO America va face un pas mai in spate, nu va mai fi atat de activa, nu va mai fi atat de implicata in activitatea NATO. Si sa stiti ca asta inseamna, step by step (pas cu pas – n. red.), un fel de moarte clinica pentru NATO, apropo de ce zicea si Macron acum vreo 6-7 ani. Povestea asta cu Weimar+… Ala este un format de consultari, un format, cum sa spun… Nedrept de consultari! Dar stiti cum e? Asta arata, iarasi, ce fel de epoca traim. Se vede ca, dupa atatia de cooperare internationala si de aliante si organizatii si multilateralism, pana la urma salvarile sunt tot individuale. Deci, in fata pericolului si in fata prapadului care urmeaza sa vina…. Pana la urma, asta este logica relatiilor internationale, daca vreti, macar in perioada ei moderna de la Westfalia (pacea de la Westfalia, din 1648, a pus capat Razboiului de 30 de Ani si a inaugurat un nou tip de tratate considerat fundamentul relatiilor internationale pana in zilele noastre – n. red.) incoace. Salvarea este in primul rand individuala, nationala, ca de-aia vorbim si de interese nationale. Deci, prima grija a oricarui conducator e sa-si puna tara lui la adapost. Si dupa aceea vedem ce facem si cu ceilalti. Asta este o veste foarte proasta pentru solidaritatea europeana. Statele mari ale Europei, prin Weimar+, s-au pus pe ele la adapost! Si de aici incolo discutia nu e numai ce fac cu Ucraina. Eu i-as intreba… Dar nu stiu daca are cine la noi, in perioada asta, e drama noastra! „Domnule, dar cu Romania ce faceti? Pentru ca, totusi, Romania este, daca ma uit bine la harta, nu numai o tara importanta pentru zona Marii Negre si Ucraina, dar Romania este si cheia Balcanilor!“ Pai, as vrea sa stiu ce planuri si ce intentii au cu mine, ca sa stiti ca si eu am niste carti de joc in toata povestea asta! Nu sunt cele pe care le-am jucat pana acum, sunt unele complet noi si necoventionale si n-or sa le placa! Dar daca mergem pe ideea „scapa cine poate“, pai, sa spuna, ca sa stiu, ca si am niste posibilitati in privinta asta! N-o sa le placa ce va urma! Dar daca e pe ideea „scapa cine poate“, nu ne mai pot reprosa nici noua nimic.
Matei Udrea: In ce sens? La ce va referiti? Ce am putea noi sa facem?
Iulian Fota: Nu vreau sa va spun in faza asta, pentru ca e mult prea devreme. Dar am putea face niste lucuri! Cum sa spun, Romania e prost condusa, dar nu e neputincioasa! Adica geografia uneori e pacatoasa, dar alteori te ajuta si-ti creeaza niste avantaje. Noi suntem, asa cum am fost si in 1999 si dupa, una din cheile Balcanilor! Asta este o carte care se poate juca. Dar nici nu vreau sa ma gandesc ca ajungem sa avem nevoie de astfel de solutii disperate, ca sa zic asa, si care nu sunt nici pe sufletul meu, nici in continuarea convingerilor pe care le-am avut pana acum. Insa ceea ce se intampla este extrem de complicat, extrem de grav si implicatiile sunt de la dramatice pana la tragice pentru noi in perioada urmatoare.
„Eu m-am simtit pur si simplu abandonat de conducatorii mei politici, de presedinte, de premier, in perioada cea mai periculoasa si mai complicata pentru Romania! Tot ce am avut ca instructiuni in cei doi ani, cat am stat la Externe, mi-au venit de la Bogdan Aurescu, cat a fost seful meu direct. Dupa ce a plecat Bogdan Aurescu, am fost pur si simplu… Ca Luminita Odobescu nu-i in stare de nimic! Am fost pur si simplu lasat in orb, sa ma descurc cum am crezut“
Matei Udrea: Am citit ce ati scris miercuri pe contul dumneavoastra de Facebook. Ati povestit un episod petrecut atunci cand erati secretar de stat la Externe, in urma cu 3 ani. Descrieti niste lucruri dramatice de-a dreptul, cu toate institutiile statului roman complet paralizate, dezorganizate, oameni neimplicati, care fugeau de raspundere si evitau sa discute subiectele arzatoate, precum ce trebuie sa faca Romania in contextual izbucnirii razboiului din Ucraina. Lumea intuia, din afara, ca nu merg lucrurile chiar bine, dar dumneavoastra ati descris acolo, efectiv, un stat care nu e condus, care pluteste in deriva. E ca o corabie care n-are om la carma.
Iulian Fota: Pai, asa a fost, din pacate! Si eu am pus postarea tocmai ca sa se inteleaga ca trebuiesc reparate cateva deficiente pe care statul le-a manifestat, le-a avut intr-o perioada atat de complicate. Ca altfel deja vad ca… In fine, am tot felul de acuzatii ca vreau sa fiu celebru. Deci, n-am avut alta cale, ca eu am incercat sa le pun si in interior, discret, cum trebuie sa fac un secretar de stat, dar n-am avut cu cine sa vorbesc. Si in perioada asta in care se joaca supravietuirea tarii sau prosperitatea ei si binele ei pe multi ani de zile mi s-a parut ca e incorect, eu stiind lucrurile alea, sa stau si sa tac. Ce am vrut sa sun prin postarea aia?
1) A existat o fractura care trebuie reparata intre aparatul de stat, de la secretari de stat in jos, si conducatorii nostri politici. Eu m-am simtit pur si simplu abandonat de conducatorii mei politici, de presedinte, de premier, in perioada cea mai periculoasa si mai complicata pentru Romania! Tot ce am avut ca instructiuni, ca indrumari, daca vreti, ca recomandari, intr-un fel, in cei doi ani, cat am stat la Externe, mi-au venit de la seful meu direct, care a fost o buna perioada de timp Bogdan Aurescu. Cat am fost si Bogdan Aurescu. Dupa ce a plecat Bogdan Aurescu, am fost pur si simplu… Ca Luminita Odobescu nu-i in stare de nimic! Am fost pur si simplu lasat in orb, sa ma descurc cum am crezut. Norocul meu care a fost? Ca sunt un tip batran, competent, am instincte bune, am si un pic de curaj. Deci am tinut, ca zic asa, barca pe directia corecta. Sau nava. Nava mea, de secretar de stat, pe cele cateva directii pe care le aveam, pentru ca in linii mari stiam ce am de facut. Dar nu e normal ca, in perioada cea mai proasta a ei, o tara sa aiba o astfel de fractura intre conducatori si intre cei care sunt platiti si chemati tehnic si pe detalii sa protejeze o tara, sa aiba grija de ea.
2) Nu a existat coordonare intre noi, secretarii de stat! Pentru ca asta nu se poate face pe orizonala intre noi, ca noi suntem egali ca statut. Si mai sunt si orgolii personale, mai sunt si orgolii institutionale. E foarte complicat sa vii sa pui in jurul mesei niste oameni care sunt pe acelasi palier cu tine. De aia coordonarea se face de la esalonul superior. Ori, pe zona de securitate nationala sunt doar doua posturi cheie de unde se poate face coordonare acestor institutii: cei doi consilieri de securitate, fie ala prezidential, fie al primului-ministru. Niciunul dintre ei nu si-a facut treaba! Asta o spun in calitate de fost consilier prezidential! Deci stiu bucataria si stiu ce s-ar fi putut face si stiu cum ar fi trebuit sa functioneze Romania. Pentru un plus de performanta, sa ne intelegem! Deci, eu nu sunt ca Romania a fost lasata de izbeliste, ca nu asta e mesajul meu. Dar ce vreau sa spun este ca puteam sa facem o treaba mult mai buna! Si poate ca evitam rusinea asta de care inclusiv presedintele a vorbit la plecare, inceputa cu alegerile prezidentiale!
Rusinea si statul si tara au suferit-o la turul intai al alegerilor prezidentiale. Astea sunt cele doua mari mesaje pe care am vrut sa le dau. E nevoie de o punte, e nevoie de colaborare, e nevoie de comunicare. Inclusiv daca vrem sa stam la o bere noi, secretarii de stat, cu ministrii si cu presedintele si cu premierul, sa discutam un pic incotro o luam cu tara asta, pentru ca toti raspundem de ea. Si doi: domnule, e nevoie de cordonare! Birocratia romaneasca e, totusi, una stufoasa! Intr-un fel, am fost incurajat in postarea mea si de demersul foarte curajos pe care l-a facut deputatul de USR, cred ca domnul Miruta, care a aratat un lucru foarte important: cum anumite lucruri pica intre scaune. El incercand sa lamureasca lucrurile vizavi de povestea asta cu agresiunea informationala si cine ce face. Se vede acolo ca unii n-au responsabilitati in lege si nu pot sa faca, altii nu sunt inclusi, unii poate ca nu vor. Oricum, chestii grave cad intre scaune si asta este una dintre ele. Eu va mai dau o chestie foarte serioasa si foarte importanta care in momentul asta e a nimanui si nu se stie cine se ocupa de ea: securitatea economica a Romaniei! Pun intrebarea asta – care e retorica – de cativa ani, lumea ma asculta, in privat imi dau dreptate, dar nu face nimeni nimic. Cine este raspunzator, din punct de vedere institutional, pentru securitatea economica a Romaniei? Cine e ala care suna… Ca aici fac o paralela cu zona militara, care e mai bine lamurita, sau cu zona de cyber (Securitate cibernetica – n. red.), pe aia am lamurit-o eu cat am fost la Cotroceni (Iulian Fota a fost consilier prezidential pe probleme de securitate in timpul presedintelui Basescu – n. red.)! Presedintele este seful statului si seful CSAT-ului. Presedintele este cel care da ordinele mari in situatii limita cum sunt cele de razboi. Si acum, daca Romania e agresata militar, noi stim care e mecanismul si cine il suna pe presedinte si ii spune: „Domnule presedinte, Romania e agresata, eu va confirm agresiunea, in virtutea Constitutiei – ca e un articol acolo, in Constitutie, care spune ca presedintele ia masurile de contracarare a agresiunii militare –, va rog sa procedati ca atare!“. Cand eram la Cotroceni am construit un mecanism similar pe zona de securitate cibernetica. Dar daca Romania este atacata economic, intreb eu, cine stabileste care e o agresiune economica? Pentru ca aici trebuie o institutie care sa-si asume lucrul asta. Si cine e persoana, seful acelei institutii sau, nu stiu, un organism, cineva care-l suna pe presedinte si spune: „Domnule presedinte, responsabil si competent, va informez ca Romania este agresata economic, urmatoarele masuri trebuie decise, va rog sa convocati CSAT-ul!“.
Matei Udrea: Pai, da, cine?
Iulian Fota: Aici nu e clar! Exact aici intra si agresiunea asta informationala sau hibrida sau cum vreti dumneavoastra sa ii spuneti. Care e ala care-l suna pe presedinte, sa-i spuna: „Domnule presedinte, Romania este agresata informational, urmatoarele masuri, A-B-C si D, trebuie luate!“?
Matei Udrea: Domnule Fota, am inteles toate problemele astea pe care le anuntati dumneavoastra. Eu sunt interesat sa aflu cine ar fi trebuit sa se ocupe de aceste chestiuni. De unde a plecat haosul asta despre care vorbiti, dezorganizarea asta la cel mai inalt nivel. Avem presedinte, avem premier…
Iulian Fota: Sa stiti ca e mai complicat, nu tine de niste oameni. E un fenomen mult mai complicat, mai complex. L-am mai tratat eu pe ici, pe colo. Noi avem o problema cu un handicap cultural, daca vreti. Si handicapul asta cultural isi pune amprenta si asupra functionarii noastre institutionale. Daca e sa discut asa, ca persoane, evident ca…. Pai cei doi… Cine e executivul in Romania? Presedintele si premierul!
Matei Udrea: Da!
Iulian Fota: Deci, ei sunt executivi in Romania. Deci ei sunt cei doi lideri politici foarte importanti, cei mai importanti din tara asta, care au ca obligatie principala securitatea nationala! Si asta nu inteleg ei, cum nu inteleg nici multi altii. Asta este aspectul cultural la care eu ma refer. Se vede cu ochiul liber! Si nu e numai pentru un om sau doi, e pentru intreaga clasa juridica. Oamenii astia nu-si inteleg responsabilitatea si menirea si nu pricep cultural, nu au in educatia lor faptul ca securitatea nationala este principala obligatie a ta, ca om politic! E o chestie de manual. Dar oamenii astia n-au citit manualul niciodata. Manualul spune clar… E ca in piramida aia a lui Maslow, aia a nevoilor. Nevoile de securitate trebuie asigurate primele! Asta, pentru tara, inseamna securitate nationala. Iar al doilea element care a intervenit aici negativ, si tine tot de cultura, dar aici e vorba de cultura lor personala, si iarasi chestia asta e valabila pentru multi: domnule, sunt si probleme de caracter la mijloc! Omul dedicat care isi intelege venirea, isi intelege misiunea si care pune interesul public deasupra interesului personal, chiar daca nu stie pentru moment, tot rezolva o problema, ca-i intreaba pe altii care stiu! Se zbate, se agita, cere ajutor. Omul care vrea sa rezolve o problema gaseste pana la urma o solutie, dar asta tine de caracterul omului. Pai, daca in politica, in continuare, obiectivul numarul unu este sa ne imbogatim repede, ca asta inseamna politica in momentul asta, si interesul nostru personal este deasupra si dincolo de ala public si national, cum sa ma astept la oamenii astia sa-si dea viata pentru patrie?
„Daca mai vor americanii sa ne ajute, daca vor sa ne mai dea o compensatie, daca vor sa ne mentinem increderea in ei, eu le-as cere, ca o chestie minimala de asigurare a Romaniei, permanentizarea trupelor americane pe teritoriul tarii noastre“
Matei Udrea: Ultima intrebare. Ce sanse ziceti dumneavoastra ca are Romania in urmatorii 5-10 ani sa cada din nou in sfera de influenta ruseasca?
Iulian Fota: 5-10 ani? Romania are sanse sa cada in sfera rusa in urmatorii doi ani! Deci, sa ne intelegem! Sferele (de influenta – n. red.) s-ar putea sa fie definite in acest an! Si acum sa va spun un lucru: sa nu ne asteptam sa fie ca la Ialta, ca noi facem paralele istorice, dar astea-s limitate. Nu o sa fie ca la Ialta, n-o sa fie un servetel in care ala scrie, celalalt scrie si ramane ca dovada pentru istorie.
Matei Udrea: Dar cum va fi?
Iulian Fota: Se va lucra foarte mult pe gentlemen agreement, pe intelegeri verbale pe care le vor respecta, pe care le-am avut si in Razboiul Rece. Aici, ca tot l-au invocat pe Malita saptamanile astea, Malita sustinea chestia asta si cred ca stia ce spune, ca tot timpul Razboiului Rece au existat si intelegeri pe vorbe, gentlemen agreement cu sfintenie respectate si de unii si de altii dincolo de documentele si tratatele pe care le-au mai semnat. Pentru ca e o diferenta majora intre Ialta si vremurile de astazi. Nu exista social media, nu existau televiziuni, opinie publica atat de activa, de conectata, de informata. Pai, nu vedeti ca astia o fac si noi aflam in cateva zile? In conditiile astea este foarte greu sa mai faci intelegeri din alea cinice si, cum sa va spun, sinistre unele dintre ele, pe seama altora, intre marile puteri. Deci, si Trump, si Putin – bun, Putin n-are grija opiniei publice rusesti, cum nici presedintele Chinei nu prea are. Dar Trump nu poate sa excluda si sa nu tina cont de opinia publica americana in primul rand. Pietele sunt un element extrem de de important si vad ca ele ii regleaza actiunea lui Donald Trump. Inteleg ca Donald Trump, dupa ce ia o decizie, prima data se uita pe bursa, sa vada cum a reactionat bursa. Deci, nu stim cum vor reactiona bursele la astfel de aranjamente.
Matei Udrea: Si atunci dumneavoastra, cu experienta pe care o aveti, la ce ne recomandati sa ne uitam ca sa ne dam seama ce s-a intamplat? Trebuie sa se retraga americanii de aici, sa abandoneze Scutul de la Deveselu sau ce anume ar trebui sa se intample ca sa ne dam seama ce s-a decis in ce ne priveste?
Iulian Fota: Cei doi indicatori pe care noi ii avem foarte importanti sunt trupele americane aici, mentinerea lor, si pastrarea nivelului si Scutul de la Deveselu. Si eu, daca vrei, in toata nebunia asta, daca mai vor sa ne ajute, daca vor sa ne mai dea o compensatie, daca vor sa ne mentinem increderea in ei, eu le-as cere, ca chestie minimala de asigurare a Romaniei, permanentizarea trupelor americane pe teritoriul tarii noastre. Tine cont ca trupele americane de la noi, cu exceptia Scutului, sunt rotationale.
Matei Udrea: Da, spre deosebire de cele din Polonia, care sunt permanente.
Iulian Fota: Deci, pentru mine asta este, daca vreti, hartia de turnesol pe care o avem in relatia cu America. Sa faca trupele de aici permanente… Sa le lase asa, cate sunt, 3-4000, dar sa le faca permanente si mentinea Scutului care cred ca va ramane, ca Trump spune ca vrea sa faca scut pentru America. Pai, daca face scut pentru America, scutul de aici e parte din scutul ala. Deci nu cred ca va… Are un interes militar, adica nu cred ca Pentagonul ar fi fericit sa piarda locatia si ce s-a construit aici. Dar astea sunt cele doua chestii necesare ca eu sa am garantia ca ei sunt in continuare macar partial interesati de Romania. Ca sa ne intelegem, nu va mai exista acelasi interes pentru Romania ca pana acum. Si asta se vede de la Biden. Discutam odata, cand vreti, eu m-am prins de cand au facut strategia aia, sau tentativa de a face o strategie pe Marea Neagra. Mi-a fost clar ca America va pastra o implicare limitata, ca sa zic asa, in zona si in niciun caz cu componenta navala. Numai cu componenta terestra si aeriana.
Matei Udrea: Am inteles. Va multumesc foarte mult, domnule Fota, a fost o discutie foarte interesanta.
Iulian Fota: La revedere!