INTERVIU Ludovic Orban: „Sunt două televiziuni care au în mod clar un mesaj anti-românesc, anti-democratic și împotriva interesului național. Și care încalcă legea”

Fostul premier și lider al Partidului Național Liberal, actualmente președinte al Forței Drepte, Ludovic Orban, este unul dintre veteranii politicii românești, știind mai bine decât mulți alții dedesubturile și complexitățile acesteia. După ultimele evoluții pe „frontul” din coaliție i-am solicitat lui Ludovic Orban câteva opinii legate de măsurile luate de guvernul Bolojan, de opoziția la ele, dar nu am neglijat nici activitatea, internă și internațională, a președintelui Nicușor Dan, din perspectiva noilor numiri în justiție și servicii și, respectiv, a tot mai dificilei situații de pe plan mondial.

Domnule Orban, în primul rând, când vă întoarceți acolo unde mulți zic că vă este, de fapt, locul – în PNL?

Formațiunea politică din care fac acum parte, Forța Dreptei, este una cu adevărat liberală, formată din liberali anti-PSD. Procesul nu este numai de întoarcerea mea în PNL. Este un proces de integrare printr-o comasare prin absorție în cadrul PNL. Ca să se întâmple acest lucru, trebuie începute negociere în baza unor mandate pe care să le obțină președintele PNL și eu, ca președinte al Forței Dreptei, mandat de negociere. Trebuie negociat un protocol de validare prin absorbție, care să fie validat de Congres.

CSM, un nou atac la adresa Guvernului Bolojan: ”Ne adresăm a treia oară în acest an”

Ce se schimbă în calculul prețului la gaze din aprilie și ce riscuri apar la iarnă

Va reuși Ilie Bolojan să reformeze partidul sau gruparea „uselistă”, adeptă a colaborării cu PSD, se va impune în cele din urmă?

Asta este o simplificare a situației din Partidul Național Liberal. E adevărat că sunt unii membrii PNL care s-au înțeles bine cu PSD, dar substanțial Partidul Național Liberal este un partid care de-a lungul timpului, în acești 35 de ani, în cea mai mare parte a fost pe poziții antinomice și s-a luptat cu PSD. Chiar dacă au fost perioade, cum a fost perioada USL, care a durat doi ani de zile numai, sau „monstruoasa coaliție” impusă de Iohannis conducerii PNL și care a vizat readucerea PSD la putere. În rest, în cea mai mare parte a timpului, PNL a fost adversarul PSD. Iar din ceea ce cunosc în Partidul Național Liberal, chiar și actuala coaliție este făcută că nu există altă soluție politică care să permită o guvernare democratică, pro-europeană, și care să reușească să readucă echilibrul în funcționarea economiei și societății românești. Sigur că, acum Ilie Bolojan, ocupând funcția de premier, consumă foarte multă energie pentru actul de guvernare, pentru că, de fapt, asta este cea mai importantă activitate pentru țară pe care o are și, cumva, s-a ocupat mai puțin de partid. Dar sunt convins că, dacă va avea un moment de respiro, va putea să aducă îmbunătățiri în funcționarea Partidului Național Liberal.

Până în prezent, reformele promovate de premier au fost, cu mai mult sau mai puțin entuziasm, aprobate în coaliție. Care credeți că ar fi „linia roșie”, dincolo de care PSD nu ar accepta să treacă?

Au fost aprobate, dar câte au fost aprobate? Nu uitați că discuțiile din coaliție privind restructurarea administrației, pentru optimizarea costurilor, atât în administrația centrală cât și în administrația locală, au durat patru luni. Deci la începutul lui octombrie, Bolojan s-a așezat la masă, și-a arătat deschiderea la negocieri, dar patru luni de zile a durat adoptarea acestor măsuri, pentru că PSD a tras de timp cât a putut. Poate că aveam legea bugetului de stat aprobată mai din timp, dacă nu era această opoziție absurdă a PSD, care, până la urmă, tot a trebuit să accepte măsurile respective, pentru că altfel nu poți să corectezi deficitul bugetar. Iar pentru România este fundamental să-și respecte angajamentele. Anul ăsta va trebui să avem o lege a bugetului de stat care să prevadă un deficit bugetar de maxim maximorum 6,2%, iar procesul de reducere a deficitului va continua și în 2027 și în 2028, pentru că în 2028 trebuie să ajungem la un deficit de sub 3%. Asta înseamnă că fiecare din anii următori va trebui o reducere a deficitului cam de două procente. Sigur că forma cea mai simplă de reducere a deficitului ar fi o creștere economică sănătoasă. Problema este că e nevoie de o creștere economică sănătoasă, bazată pe investiții, pe creșterea productivității, pe creșterea exporturilor, pe creșterea competitivității companiilor românești, mai ales pe fructificarea cu valoare adăugată mare a resurselor de care dispune România. Dar pentru asta e nevoie de o nouă gândire politică. Creșterea economică, umflarea cu pompa a salariilor, pensiilor și altor categorii de plăți de la buget numai pentru a stimula consumul s-a văzut că este o minciună și întotdeauna minciuna are picioare scurte. Ne-am trezit în față de o situație în care e aproape de nesusținut deficitul bugetar.

Sorin Grindeanu pare să se afle, de luni bune, și la putere, și la opoziție, criticând mai toate măsurile dorite de Bolojan. De ce nu pleacă PSD de la guvernare, dacă tot nu-i convin deciziile luate?

Asta mă întreb și eu. A existat o negociere prin care s-a constituit această coaliție. Această coaliție are un protocol care a fost negociat și care a fost validat de toate partidele componente. Mai mult decât atât, a fost învestit un program de guvernare. Atât protocolul coaliției cât și programul de guvernare sunt regulile pe care trebuie să le respecte toți partenerii de coaliție. Ceea ce face PSD este de neacceptat, se comportă ca un partid de opoziție. PSD a lansat mai multe atacuri împotriva premierului Bolojan decât au lansat toate formațiunile politice din opoziție. PSD are un discurs schizoid, pervers. Adică, pe de-o parte, participă la luarea deciziilor în coaliție și la adoptarea legilor, iar în spațiu public, când comunică cu cetățenii, atacă măsurile pe care tocmai le-a semnat și pe care le-a decis împreună cu partenerii de coaliție. Și această gândire pe care o are PSD este una bolnavă și, mai devreme sau mai târziu, oamenii vor înțelege jocul PSD.

Cei mai vocali apărători ai drepturilor „specialilor” sunt în ultima vreme George Simion și tovarășii lui de partid. Cum se potrivește o asemenea atitudine cu „lupta contra sistemului” pe care AUR se laudă că o duce?

AUR nu e un partid anti-sistem, e un partid născut din sistem, creat de sistem, care e adevărat, a cam luat-o razna și a crescut nemăsurat din cauza apariției factorului Călin Georgescu. Dar practic AUR este un partid despre care nici nu înțelegi foarte bine ce vrea de fapt.

Deci credeți că acest partid a fost creat de sistem și acum, ca monstrul lui Frankenstein, a scăpat de sub control?

Nu cred că a scăpat de sub control, dar oricum a crescut nepermis de mult. El trebuia să fie un partid de 20% care să canalizeze toate aceste mesaje antidemocratice, dar care să nu ajungă niciodată la guvernare. Doamne ferește să ajungă vreodată AUR la guvernare. Mă și sperie gândul că un partid ca AUR ar putea să desemneze miniștri, secretari de stat…

Legat de acest aspect, vedeți posibilă, în următorii ani, o alianță la guvernare PSD-AUR, care să ducă România pe urmele Ungariei lui Viktor Orban?

Nu exclud asta… Există probabil o înțelegere subterană, deci nu la vedere, pe anumite teme între PSD și AUR. Sigur, PSD s-ar compromite iremediabil dacă ar face o guvernare cu AUR. Pe de altă parte, cred că ar fi bine să vadă totuși cetățenii români de ce sunt capabili cei din PSD și AUR ca să se lămurească odată că aceste două partide nu mai trebuie să guverneze și nu mai trebuie să dețină puterea, pentru că folosesc puterea pentru ei, nu au niciun fel de moralitate și responsabilitate în discursul public și în acțiunea efectivă și sunt, de fapt, niște partide care manipulează oamenii și folosesc voturile pe care le primesc, transformându-le în putere pentru a obține avantaje personale.

În România există o solidă „coloană a cincea” rusească, făcând propagandă deschisă împotriva UE și NATO: posturi de televiziune, influenceri pe TikTok. De ce guvernul nu ia măsuri împotriva acestor cozi de topor ale lui Putin? De ce ANAF „iartă” Realitatea TV de datoriile uriașe, de milioane de euro pe care le are?

La întrebarea asta ar trebui să vă răspundă guvernul, nu eu. După părerea mea însă, noi ar trebui să facem ceea ce a făcut Republica Moldova, țara soră, în materie de combatere a dezinformării. Au închis tot ce era susceptibil de propagandă pe liniile de mesaje rusești, în general toate tehnicile de manipulare și de transmitere de informații de pe rețelele sociale, dar și din media clasice. În mod normal ar trebui să se ajungă la retragerea licențelor de funcționare pentru anumite televiziuni. Sunt două televiziuni care au în mod clar un mesaj anti-românesc, un mesaj anti-democratic și împotriva interesului național și care încalcă legea. Ar trebui mai multă seriozitate, trebuie aplicată legea. Doar că e posibil ca și în aceste instituții care ar trebui să aplice legea, de la ANCOM la CNA, să existe cozi de topor din această coloană a cincea, simpatizanți ai acestei propagande, care împiedică adoptarea măsurilor necesare. Problema trebuie tratată deci cu mai multă seriozitate și aștept din partea președintelui României o implicare mult mai solidă în crearea unui dispozitiv de apărare în războiul hibrid pe care îl practică Rusia împotriva României.

Nicușor Dan a venit la putere promițând o curățenie generală în justiție, parchete și servicii. La aproape un an de atunci, nu s-a schimbat nimic. Se mișcă președintele mai molcom, ardelenește, sau deja l-au „împachetat” băieții deștepți și curățenia promisă nici nu va mai avea vreodată loc?

Acum sunt în curs procedurile de desemnare a șefilor de parchete, vom vedea care este atitudinea președintelui care vor fi formulate de Ministerul Justiției, în funcție de ce rezultate sunt în acest proces de evaluare care e făcut de minister și în funcție de ce nume va propune ministrul Justiției. Personal nu am încredere că un ministru care a fost susținut de Olguța Vasilescu și de Claudiu Manda va formula niște propuneri care să rupă gura târgului și să relanseze lupta anticorupție și în general lupta împotriva infracționalității. Aici va trebui să fie foarte atent președintele, să facă evaluări foarte serioase ale candidaților care o să vină de la Ministerul Justiției pentru că are dreptul să refuze măcar o dată.

Cum apreciați activitatea pe plan extern a președintelui? E bine că merge teleleu cu șapca în mână la Washington, dar nu merge la Bruxelles și la Kiev?

Trebuie să ținem cont că nu doar președintele în sine face politica externă a unei țări. El în principiu stabilește coordonatele strategice și apoi coordonează implementarea politicii externe. Aici în schimb sunt foarte mulți actori care trebuie să fie implicați în politica externă. De exemplu, vizitele nu le negociază direct președintele României cu președintele Statelor Unite. Sau cu cancelarul german sau cu președintele Franței. Astea sunt niște negocieri care trebuie purtate de actori instituționali care sunt implicați, până să se ajungă la vizite de stat și la întărirea relațiilor, atât pe plan european, cât și cu Statele Unite și cu alte țări importante din lume, precum Canada, Israel, Australia, Japonia și așa mai departe. Țări cu care suntem afini atât din punct de vedere al valorilor și principiilor, cât și din punct de vedere al democrației. Acum, sigur că suntem într-o situație în care Trump, practic, a generat o anumită imprevizibilitate și un risc de răcire a relațiilor transatlantice. Atât timp cât este posibil, România trebuie să joace și cu lumea europeană și cu Statele Unite pentru că avem interese cu fiecare. Sper să nu se ajungă la un divorț, iar din punctul meu de vedere, președintele României, la nivelul Uniunii Europene, trebuie să susțină un punct de vedere foarte simplu și foarte clar, anume că indiferent la câte provocări va fi nevoită să facă față Uniunea Europeană din partea intempestivului președinte al Statelor Unite, trebuie să facă tot ce este posibil ca să mențină relația transatlantică cât mai apropiată. Asta cred că trebuie să fie poziția noastră. Sigur că acum se discută că trebuia, nu trebuia… În principiu, fiind un președinte la primul mandat, el trebuie să folosească orice ocazii de interacțiune cu omologi sau cu premieri ai diferitelor țări, astfel încât să construiască și în plan personal un sistem de relații cât mai larg. În politica internațională contează foarte mult și afinitățile interpersoanele între cei care aplică politica internațională. Nicușor Dan, așa cum îl cunosc eu, este un om care crede în valorile democrației și chiar dacă mai face anumite gesturi care sunt criticabile, le face pentru a reprezenta interesele României. Nu pot să-mi imaginez altceva. Iar până la urmă, dacă România ar fi să aleagă între Uniunea Europeană și Statele Unite, e clar ce va face, având în vedere că noi suntem membri a Uniunii Europene. Și Uniunea Europeană ar deveni, în cazul unei răciri sau chiar al unei rupturi în relația cu Statele Unite, va deveni mult mai atentă, inclusiv pe componenta de apărare. Și în ultima vreme vedem semnale pozitive, vedem că Marea Britanie e mai aproape de Uniunea Europeană, Canada e mai aproape de Uniunea Europeană. În general, democrațiile care au o tradiție și o istorie veche sunt mai degrabă de partea comportamentului rațional, bazat pe reguli, decât de a comportamentului imprevizibil și de multe ori greu de înțeles al președintelui Statelor Unite.

Sondajele relevă că românii și-au pierdut, în general, încrederea în partidele existente – excepție făcând AUR, care n-a apucat încă să dezamăgească, fiindcă n-a guvernat. Credeți că un nou partid de dreapta, care ar aduna reformatori de la PNL, USR, REPER, SENS, ar avea șanse de reușită la următoarele alegeri? Dar un partid prezidențial?

Este greu să construiești un partid în România. Partid înseamnă foarte multă competență, rețele teritoriale, înseamnă resurse care să fie utilizate în politică. E complicat să construiești un partid. Ar putea fi loc, dar orice partid nou pe zona democratică de centru dreapta nu va face altceva decât să afecteze negativ cele două formații care sunt existente, respectiv Partidul Național Liberal și USR. Depinde cum evoluează lucrurile. Mi-e greu să vă dau acum un răspuns. Iar în materie de partid prezidențial, nu cred că președintele României dorește să-și construiesc un partid, pentru că nici nu e normal să se apuce să-și construiască un partid. Dacă voia putea să-și construiasc un partid care să-l susțină în alegerile prezidențiale. Dar a preferat să candideze ca independent și cred că așa va rămâne. De altfel, modul în care se comportă în relațiile cu partidele politice îmi indică clar că nu există nicio intenție în privința președintelui de a-și construi un partid.