INTERVIU Ramona Tole (Centrul European pentru Prevenirea Adictiilor): Nu am vorbi acum despre droguri in licee sau minori la pacanele, daca am avea programe nationale, nu electorale
In ultimele luni, media a prezentat aproape zilnic cazurile unor tineri de liceu deja dependenti de droguri.
Fie ca este vorba de consum de fast-food, alcool, pornografie sau tigari, tinerii par din ce in ce mai expusi riscului de a depasi limite si a ajunge in zona adictiilor. Am incercat sa aflam cum ii protejeaza societatea, dar si ce solutii are statul, de la Ramona Tole, director al Centrului European pentru Prevenirea Adictiilor.
Reprezentanta CEPA ne-a vorbit despre rolul esential pe care il are educatia in prevenirea adictiilor si a lansat un apel catre politicieni, pentru a gandi programe integrate si politici publice pentru combaterea acestora.
Reporter: Fenomenul consumului de droguri in licee ia amploare, noi detalii au fost cunoscute publicului larg odata cu mediatizarea dosarului “Droguri in licee”. Cine si cum ar trebui sa ii protejeze pe liceeni de acest fenomen?
CEPA: Exista un raspuns multiplu la aceasta intrebare. Voi incepe din exterior spre interior: societatea, autoritatile, scoala (cadrele didactice), parintii. Societatea, pentru ca atunci cand un copil devine adult, el este si rezultatul mediului socio-cultural in care a crescut. Daca traiesc intr-o societate in care este normal sa se consume droguri in licee, atunci, cand voi fi adult, voi crede ca nu exista limite, voi extrapola acest obicei si voi crede poate ca e normal sa consum si ca e normal sa dau si altora. Autoritatile, pentru ca, pana la urma, consumul de droguri este atat o problema de sanatate publica, cat si una de legalitate. Si atunci este nevoie de legi, de masuri si controale, de programe care sa vina in sprijinul adolescentilor. Scoala, nu in ultimul rand, prin tot ce inseamna educatie, prin asigurarea unui climat sigur, caci elevii isi petrec jumatate de zi la scoala. Si parintii, pentru ca este necesar sa le oferim copiilor exemplele potrivite.
Reporter: Cum pot lupta parintii, profesorii, cu adictia de droguri?
CEPA: Pentru ca parintii sa poata face ceva, ar trebui ca societatea in care traim sa fie una cu accent pe educatie, pe programe de preventie. Parintii ar trebui sa inceapa de la a sti ca adictia nu este o alegere. Societatile din care lipsesc programele de educatie sunt cele in care riscul de adictie creste, fie ca vorbim de alcool, de tutun, de zahar sau de fast food.
Reporter: Stiati ca Romania este si tara cu cele mai multe mame minore?
CEPA: Da, iar sursa problemei este aceeasi: lipsa programelor educative centrate pe nevoile oamenilor, pe stima de sine, pe cunoasterea propriei persoane, pe adaptarea la realitate, pe responsabilizare, pe importanta alegerilor. Poporul roman a fost invatat sa puna accentul pe supravietuire, nu pe calitatea vietii. Risipa financiara, risipa alimentara si chiar si cea emotionala sunt intalnite, de cele mai multe ori, in statele cu o democratie mai putin dezvoltata, in statele in care autoritatile fac mai putin, iar politicienii vorbesc mai mult. Adictia de mancare, de droguri, de cumparaturi, alcool, tutun, pornografie sau internet, reprezinta o fuga de realitate, un raspuns la o trauma. Problema in sine nu o reprezinta existenta acelei substante, ci nevoie interioara a acelui copil de a acoperi un gol, o nevoie, pe care nimeni nu l-a invatat sa o gestioneze.
Reporter: Avand in vedere implicarea CEPA la nivel european, in zona preventiei, ati facut parte din vreo echipa de lucru la nivel national care sa gandeasca politici de sanatate publica si de preventie a adictiilor?
CEPA: Nu. Mass-media au tot relatat de-a lungul timpului situatii la care sunt expusi adolescentii, dar raman simple stiri, nu schimba cu nimic modul in care statul roman intelege sa faca politici publice. Noi, la nivel de organizatie, am derulat si derulam o serie de proiecte punctuale cu autoritati care au ales sa se implice, dar un peogram national de preventie a adictiilor nu exista. Va dati seama cat de mult ar conta? Ar face diferenta intre o societate centrata pe individ si una bazata pe interesele unor grupuri, fie ele politice sau economice. Dar realitatea este urmatoarea: in Romania, nu exista un sistem integrat care sa-I ajute pe cei care sufera de pe urma adictiilor.
Reporter: Pe de alta parte, exista situatii in care oamenii politici vin cu proiecte legislative pentru a combate dependenta. Este acum cazul jocurilor de noroc, un subiect foarte la moda, despre a caror limitare se vorbeste din ce in ce mai mult.
CEPA: Da, cunosc situatia si chiar am facut un apel individual catre fiecare parlamentar, din Senat si Camera Deputatilor, in scopul unei reglementari corecte si coerente. Adictia este adictie. Este aceeasi boala, indiferent de obiectul care o determina. Si in cazul jocurilor de noroc este valabil tot ce am spus mai sus. Daca vrem sa stopam adictia, sa nu ne indreptam atentia doar spre salile de jocuri de noroc, sa ne indreptam atentia in primul rand spre educatia tinerilor, spre valorile pe care le promoveaza societatea romaneasca. Ca de jucat, cine va vrea sa joace, va juca. Sa fim seriosi si sa spunem lucrurilor pe nume. Interzici jocurile de noroc din strada si orice copil poate juca pe telefonul mobil, unde exista prea putin control. Acesta este motivul pentru care zic ca se fac propuneri legislative de dragul de a iesi cate un politician sau altul in fata. Acum s-a identificat aceasta tema care da bine. Va spuneam mai devreme ca am scris fiecarui parlamentar in parte. Credeti ca vreunul dintre ei m-a cautat pentru a vorbi prin prisma expertizei de aproape douazeci de ani in aceasta zona? Va raspund tot eu. Nimeni nu a fost interesat de cum ar putea sa faca legi mai bune, ci doar cum “sa fure ochii poporului”. Ii provoc pe politicieni, daca vor sa combata cu adevarat acest fenomen al jocurilor de noroc, daca vor o societate sanatoasa, asa cum clameaza, atunci sa gandeasca politici si programe menite sa lupte cu adevarat cu aceasta boala, programe integrate. Sa stea toti la aceeasi masa impreuna cu experti, sa gandeasca programe nationale, nu programe electorale.
