„Întoarceți-ne alfabetul latin!”. Povestea celor două românce curajoase care au sfidat regimul sovietic în urmă cu 50 de ani. Au umplut Chișinăul cu mesaje și au ajuns în mâinile KGB

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Consecințele au fost severe. Lilia Neagu a stat luni întregi în ancheta KGB și a fost condamnată la doi ani de detenție, iar Asea Andruh, minoră, a fost dată afară din școală și obligată să muncească într-o fabrică. Dosarul întocmit de poliția politică sovietică a ajuns la patru volume.

„Am avut o întâlnire caldă și emoționantă cu Lilia Neagu și Asea Andruh-Scorpan – cele două prietene care, în 1970, au avut îndrăzneala de a scrie pe zidurile Chișinăului lozinci în limba română, sfidând regimul sovietic. Le-am mulțumit pentru tăria de caracter și demnitatea de care au dat dovadă”, a transmis Maia Sandu.

Procurorul CSM Claudiu Sandu îl critică dur pe Nicușor Dan: „Credeam că un președinte trebuie să lupte din prima zi cu pericolul corupției”

Fermierii vor ocupa Piața Victoriei, într-un protest neautorizat, și amenință că vor rămâne în stradă mai multe zile

O studentă de 19 ani și o elevă de numai 16 ani

Lilia Neagu venise din Leova la Chișinău pentru studii și era în anul al doilea la Școala de Medicină. Pentru că avea nevoie de o locuință, închiriase o cameră în casa familiei Andruh, în cartierul Schinoasa.

Acolo a cunoscut-o pe Asea, fiica de 16 ani a proprietarilor, elevă în clasa a X-a la Școala nr. 1 din Chișinău, actualul Liceu „Gheorghe Asachi”. Cele două s-au cunoscut la începutul lunii septembrie 1970 și au descoperit rapid că aveau opinii asemănătoare despre politica regimului sovietic, rusificare și identitatea românească a populației din Basarabia.

Lilia intrase deja în atenția KGB. În primul an de studii fusese avertizată de poliția politică sovietică să nu mai facă afirmații considerate „antisovietice” în discuțiile cu colegii și prietenii.

În cazul Asei, un rol important îl jucase și contactul cu cultura română. În vara anului 1970, formația românească Mondial susținuse concerte la Chișinău, iar adolescenta scrisese deja pe clădirea școlii sale un mesaj de susținere pentru trupă. Cele două ascultau, de asemenea, Europa Liberă și Vocea Americii și aveau acces la publicații din România.

Noaptea în care au ieșit cu vopsea roșie prin Chișinău

Acțiunea care avea să le schimbe viețile a avut loc în noaptea de 30 septembrie spre 1 octombrie 1970.

Planul inițial era să distribuie manifeste, dar, pentru că nu au reușit să le multiplice la o mașină de scris, au ales o metodă mult mai vizibilă: să scrie direct pe zidurile orașului.

Asea a pregătit vopsea roșie și câteva perii, apoi a trezit-o pe Lilia după ce familia sa se culcase. Au plecat pe jos din Schinoasa spre centrul Chișinăului. Asea avea să explice peste ani motivul gestului lor: „Pur şi simplu, am vrut să spun ce gândesc”.

Nu pregătiseră dinainte toate textele. Potrivit mărturiei Asei, mesajele au fost improvizate în timp ce traversau orașul.

Au scris pe sediul Ministerului de Interne, pe clădirile Universității de Stat, pe cămine studențești, pe sediile unor edituri, pe vitrine și chiar pe Școala nr. 1. În total, sursele bazate pe dosarul KGB menționează aproximativ 40 de inscripții.

„Întoarceți-ne alfabetul latin!”

Printre revendicările celor două tinere se aflau revenirea la alfabetul latin, contestarea rusificării și apărarea identității românești.

Una dintre lozinci cerea explicit: „Întoarceţi-ne alfabetul latin!”. Alte mesaje îl invocau pe Ștefan cel Mare, cereau promovarea cadrelor locale și îl atacau pe Ivan Bodiul, liderul Partidului Comunist din RSS Moldovenească.

Istoricul Igor Cașu, care a cercetat dosarul păstrat în arhive, arată că inscripțiile aveau un puternic caracter național și antisovietic, dar că între ele se găseau și mesaje anti-rusești și unele cu caracter anti-evreiesc. Autoritățile sovietice au fost preocupate în mod special de dimensiunea pro-românească a protestului și de revendicarea alfabetului latin.

În timpul procesului, cele două tinere au continuat să susțină că limba lor era româna și au ridicat întrebări despre interzicerea alfabetului latin, închiderea bisericilor și situația teritoriilor istorice ale Basarabiei.

KGB-ul le-a găsit după scrisul de mână

După descoperirea inscripțiilor, miliția și KGB-ul au declanșat căutări în Chișinău.

Cele două tinere au fost identificate în numai câteva zile. Cheia anchetei a fost scrisul Liliei Neagu.

KGB-ul deținea deja mostre ale scrisului său dintr-un incident anterior. În perioada în care se pregătea pentru admiterea la studii, Lilia lăsase bilețele unor turiști ruși zgomotoși cazați într-un cămin, cerându-le să păstreze liniștea. Bilețelele ajunseseră în posesia poliției politice. După acțiunea din octombrie, experții au comparat scrisul de pe ziduri cu acele documente.

La percheziția locuinței familiei Andruh au fost ridicate inclusiv publicații și ilustrate din România, corespondența Asei cu o prietenă din România, foi scrise cu alfabet latin, precum și haine și încălțăminte pe care anchetatorii le-au considerat probe. Investigația a ajuns să ocupe patru volume de dosar.

Lilia, cinci luni în ancheta KGB și doi ani de închisoare

Pentru Lilia Neagu au urmat luni de detenție și interogatorii.

Ea a fost ținută la sediul KGB din octombrie 1970 până în martie 1971. Procesul a avut loc în martie 1971, iar tânăra a fost condamnată la doi ani de privare de libertate. Pedeapsa a fost executată la Rusca.

Condamnarea i-a schimbat radical traseul profesional.

După eliberare, Lilia nu a mai fost primită la Școala de Medicină, deși a încercat să-și reia studiile. Peste ani, ea povestea că ajunsese să lucreze ca liftieră la mai multe spitale și că muncea în schimburi pentru a-și putea crește și trimite la studii cei doi copii.

Abia în 1990, cu puțin timp înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, Lilia Neagu a fost reabilitată, condamnarea sa fiind declarată nefondată.

Asea a cerut în instanță să fie pedepsită alături de prietena ei

Asea Andruh avea doar 16 ani și situația sa juridică a fost diferită.

În dosarul penal, ea a fost tratată formal drept martor, nu inculpat. Istoricul Igor Cașu arată însă că adolescenta nu a încercat să se delimiteze de Lilia. Dimpotrivă, în sala de judecată a declarat că acționaseră împreună și că ar prefera să fie condamnată alături de prietena ei.

Regimul sovietic a pedepsit-o administrativ. A fost exclusă din școală, fără dreptul de a reveni acolo, și obligată să muncească timp de un an la fabrica de tricotaje „Steaua Roșie”.

După aproximativ un an, familia a reușit să o înscrie la o școală serală. A obținut diploma de studii medii, a urmat apoi studii universitare în domeniul artelor și a lucrat pentru o perioadă la Teatrul „Luceafărul”. A apărut și în câteva filme. Asea a relatat ulterior că pentru aparițiile sale publice existau în continuare dificultăți provocate de trecutul său din dosarele organelor sovietice.

Prietenia a continuat după închisoare

Despărțite de anchetă și de condamnarea Liliei, cele două s-au reîntâlnit ulterior întâmplător, pe coridoarele unei policlinici. Amândouă erau atunci însărcinate cu primul copil.

Lilia povestea într-un interviu acordat Ziarului de Gardă că de atunci au rămas foarte apropiate. În 1998, au mers împreună la Alba Iulia pentru manifestările dedicate împlinirii a 80 de ani de la Marea Unire.

Maia Sandu: „Istoria este marcată și de gesturile de curaj ale celor care aleg să nu tacă”

La 56 de ani de la acțiunea lor, cele două femei au fost primite de Maia Sandu.

„Avem nevoie să cunoaștem și să păstrăm asemenea lecții de verticalitate, mai ales pentru generațiile care nu au trăit acele vremuri”, a transmis președinta Republicii Moldova.

Maia Sandu a afirmat că povestea celor două arată că istoria nu este determinată numai de marile evenimente și de liderii politici.

„De multe ori, este marcată și de gesturile de curaj ale celor care aleg să nu tacă și să rămână fideli convingerilor lor”, a transmis președinta Republicii Moldova. Mesajul său a fost publicat vineri, 14 august, după întâlnirea cu Lilia Neagu și Asea Andruh-Scorpan.