Președintele Donald Trump se află în fața unei decizii majore privind Iranul, după ce represiunea violentă împotriva protestatarilor a escaladat rapid în ultimele zile. În urmă cu zece zile, Trump declara că Statele Unite sunt pregătite să „vină în salvarea” manifestanților dacă regimul de la Teheran va folosi forța. „Suntem încărcați și gata”, spunea atunci.
De atunci, imaginile care ies din Iran în ciuda blocării internetului indică o reprimare dură. Iar presiunea asupra Casei Albe crește. „Nimeni nu știe ce va face președintele, în afară de președinte”, a transmis purtătoarea de cuvânt Karoline Leavitt. „Lumea poate continua să aștepte și să ghicească.”
Nu pentru mult timp. Marți, Trump urmează să primească un briefing clasificat privind opțiunile de răspuns. La bordul Air Force One, președintele a confirmat că analizează „variante foarte puternice”.
Contextul militar favorizează o demonstrație de forță. Recent, bombardierele americane B-2 au efectuat misiuni de peste 30 de ore pentru a lovi instalații nucleare iraniene. Washingtonul dispune deja de liste de ținte și capacitatea de a acționa rapid, de la lovituri aeriene precise până la operațiuni cibernetice și campanii clandestine de destabilizare a structurilor de comandă iraniene.
Totuși, o intervenție terestră este aproape exclusă. Iranul nu este un stat fragil, ci un regim consolidat, cu experiență în supraviețuirea sub presiune externă. Trump a amintit recent eșecul operațiunii americane din 1980, când o misiune de salvare a ostaticilor în Iran s-a soldat cu moartea a opt militari americani un episod care a contribuit decisiv la înfrângerea electorală a lui Jimmy Carter.
Întrebarea centrală rămâne obiectivul real al Washingtonului. Analiștii spun că Trump pare mai degrabă interesat să modifice comportamentul regimului iranian decât să îl răstoarne complet. Scopurile posibile variază de la obținerea de concesii în dosarul nuclear, până la oprirea represiunii interne sau negocierea unei relaxări a sancțiunilor.
Canale diplomatice par să existe. Oficialii americani afirmă că lideri iranieni au transmis mesaje discrete privind dorința de negociere. Vicepreședintele JD Vance se numără printre cei care susțin prioritatea dialogului. „Cea mai inteligentă opțiune ar fi o negociere reală privind programul nuclear”, a spus acesta.
Dar continuarea represiunii face diplomația vulnerabilă. Un dialog prelungit, fără măsuri concrete, riscă să fie perceput ca slăbiciune și să demoralizeze protestatarii iranieni.
De aceea, în cercurile de securitate se discută scenariul unei lovituri limitate suficient de dură pentru a avertiza regimul, dar sub pragul unui război deschis. Un astfel de atac ar putea încuraja mișcarea de protest, dar comportă riscuri majore. Iranul păstrează un arsenal considerabil de rachete balistice, iar aliații săi regionali de la milițiile irakiene la rebelii Houthi rămân operaționali.
În paralel, Reza Pahlavi, fiul ultimului șah iranian, cere intervenție rapidă pentru prăbușirea regimului. La Washington însă, oficialii știu că realitatea este mult mai complicată.
Pentru Donald Trump, decizia se apropie. Orice opțiune lovitură militară, presiune diplomatică sau combinație între cele două va avea consecințe regionale și globale.