Acordul dintre cele două țări prevede creșterea debitului râului Tresa, care leagă cele două lacuri. Apa este eliberată din Lacul Lugano, traversează râul pe o distanță de aproximativ 13 kilometri și ajunge în Lacul Maggiore, în apropiere de localitatea italiană Luino.
Începând de marți, autoritățile au majorat cantitatea de apă eliberată la Ponte Tresa, în Elveția, de la 3 la 8 metri cubi pe secundă.
Transferul suplimentar este programat pentru nouă zile, după care Italia și Elveția vor analiza din nou situația și vor decide dacă măsura trebuie prelungită.
Decizia a fost luată după ce nivelul Lacului Maggiore a ajuns la aproximativ 192,5 metri deasupra nivelului mării, față de o medie de 193,6 metri. Autoritățile se tem că menținerea secetei ar putea amplifica problemele deja existente în regiune.
Criza apei are consecințe importante pentru agricultura din Valea Padului, una dintre cele mai productive regiuni agricole ale Europei.
Italia este cel mai mare producător de orez din Europa, iar peste 80% din suprafața cultivată cu orez se află în provinciile din nordul țării. Fermierii au fost nevoiți să alterneze zonele irigate pentru a încerca să salveze o parte din culturi.
Seceta severă afectează bazinul fluviului Po, iar Lacul Maggiore a ajuns să fie încadrat în categoria de secetă extremă.
Scăderea nivelului apei nu afectează doar agricultura. Unele pontoane și trasee utilizate de navele de pasageri au fost suspendate, în timp ce pentru anumite feriboturi a fost redusă greutatea maximă admisă.
Situația este pusă în legătură cu perioada neobișnuit de caldă și uscată traversată de Europa.
Transferul apei din Lacul Lugano este considerat o măsură temporară, menită să reducă presiunea asupra Lacului Maggiore în perioada actuală.
Cele două țări au deja mecanisme comune pentru gestionarea nivelului lacului. În primăvară, un alt acord a permis creșterea temporară a nivelului Lacului Maggiore pentru a pune la dispoziție aproximativ 20 de milioane de metri cubi de apă suplimentară pentru agricultura din Lombardia.
Noua intervenție scoate însă în evidență amploarea crizei de apă din regiune. În condițiile în care seceta continuă, autoritățile trebuie să împartă o resursă tot mai limitată între agricultură, transport, ecosisteme și consumul populației.
Italia și Elveția încearcă astfel să câștige timp, însă soluția nu poate rezolva problema de fond: lipsa precipitațiilor și seceta care afectează tot mai puternic nordul Italiei.