Duminică, Marine Le Pen deschide etapa de toamnă a campaniei sale prezidențiale la Hénin-Beaumont, bastionul său politic din nordul Franței. La eveniment este așteptat și Jordan Bardella, care împlinește 31 de ani chiar în aceeași zi.
Pentru liderul RN, aniversarea vine într-un moment complicat. O mare parte din ultimul an s-a pregătit pentru posibilitatea de a prelua candidatura prezidențială a lui Marine Le Pen. Planurile sale au fost însă afectate în 7 iulie, când o instanță de apel i-a permis acesteia să rămână în cursa pentru alegerile prezidențiale din 2027. În paralel, oameni apropiați familiei Le Pen și veterani ai formațiunii au început să primească din nou poziții importante în structura de campanie.
Schimbările produse în RN au fost descrise de presa franceză drept o „debardellizare”. Consilierul economic apropiat de Bardella a părăsit echipa, veteranii fideli lui Le Pen au primit roluri strategice, iar Marion Maréchal, nepoata cu care lidera RN fusese cândva în conflict, revine în cercul politic apropiat.
Posibila revenire a lui Maréchal ar fi provocat inclusiv o reacție dură din partea lui Bardella. Potrivit relatărilor apărute în presa franceză, acesta i-ar fi spus lui Marine Le Pen „Ori ea, ori eu”. RN a negat însă că o asemenea declarație ar fi fost făcută.
Un veteran al campaniilor partidului a declarat pentru Le Parisien că „Marine Le Pen preia cu adevărat din nou controlul asupra operațiunii”. Un alt membru al formațiunii a anticipat chiar o posibilă „noapte a cuțitelor lungi”, în urma căreia apropiații lui Bardella ar putea ajunge, metaforic, „îngropați în beton”.
Sylvain Crépon, politolog care studiază de mai multe decenii Rassemblement National, consideră însă că situația este mai puțin spectaculoasă decât sugerează asemenea formule. În opinia sa, în pofida popularității de care se bucură Bardella, acesta „nu a avut niciodată cu adevărat o greutate foarte mare în mecanismul intern al partidului”. „Le Pen a fost întotdeauna cea care a condus”, a declarat el pentru The Telegraph.
Crépon descrie RN drept o formațiune care funcționează asemenea unei „întreprinderi familiale”, în care democrația internă este limitată, iar puterea depinde în mare măsură de apropierea față de familia Le Pen. „Marine Le Pen fluieră finalul recreației”, a explicat politologul. „Arată foarte clar că ea este șefa și că ori o urmezi, ori pleci.”
La Montretout, reședința familiei Le Pen de lângă Paris, rudele s-au reunit pentru o ultimă petrecere înainte de demolarea proprietății istorice. În același timp, mai mulți membri ai familiei și apropiați vechi au primit roluri importante în campania prezidențială.
Cumnatul lui Marine Le Pen, Philippe Olivier, rămâne unul dintre principalii strategi. Fiica acestuia, Nolwenn, în vârstă de 27 de ani și cu experiență politică limitată, a primit responsabilitatea pentru comunicarea campaniei.
Renaud Labaye, un veteran fidel lui Le Pen, devine director adjunct al campaniei și va avea atribuții în comunicare, poziționare politică și strategie personală. Jean-Philippe Tanguy, un alt susținător ferm al lui Marine Le Pen, joacă un rol tot mai important în stabilirea mesajelor publice ale partidului.
În această formulă reapare și Marion Maréchal. Nepoata lui Marine Le Pen s-a despărțit de familie în 2022, când a ales să-l sprijine pe rivalul naționalist Éric Zemmour. Acum revine în apropierea mătușii sale și poate complica poziția lui Bardella în lupta pentru succesiunea politică.
Jean-Yves Camus, specialist în dreapta radicală, consideră că Maréchal îi oferă lui Marine Le Pen o contrapondere utilă. Lidera RN poate pune doi politicieni ambițioși în competiție, astfel încât „să se neutralizeze reciproc”, o strategie pe care Camus o consideră deja verificată.
Maréchal este utilă și în competiția pentru electoratul catolic conservator, atras în parte de Sarah Knafo, partenera lui Éric Zemmour și o figură tot mai vizibilă a dreptei naționaliste.
Tensiunile dintre cei doi nu se limitează la funcțiile din partid. Există diferențe și în privința unor teme importante pentru viitoarea campanie. În cazul vălului musulman, Le Pen a readus în discuție una dintre cele mai dure propuneri ale sale. Ea vrea ca francezii să se pronunțe prin referendum asupra unei interdicții ample privind purtarea vălului în spațiile publice, iar femeile care nu respectă eventuala măsură ar putea fi amendate.
Bardella renunțase la această idee în programul electoral din 2024 și susținuse o abordare mai restrânsă. El propunea inițial limitarea simbolurilor religioase vizibile, inclusiv a vălului, în anumite clădiri ale sectorului public, fără o interdicție generală în spațiile publice.
O confruntare asemănătoare există și în privința pensiilor. Marine Le Pen și-a reafirmat intenția de a coborî vârsta de pensionare la 62 de ani și, în anumite situații, la 60 de ani pentru persoanele care au început să lucreze foarte devreme. Bardella a încercat în schimb să împingă partidul spre o poziție economică mai favorabilă mediului de afaceri. Divergențele au devenit evidente odată cu plecarea lui François Durvye, consilierul economic al lui Bardella și fost apropiat al miliardarului ultraconservator Pierre-Édouard Stérin.
Durvye și-a ales cu atenție momentul plecării. Tocmai când Marine Le Pen încerca să câștige încrederea mediului francez de afaceri la reuniunea organizației patronale Medef, Le Figaro a relatat că acesta părăsește campania din cauza neînțelegerilor privind direcția economică.
Bardella a prezentat inițial plecarea drept o decizie luată de Durvye. Marine Le Pen a oferit însă o versiune diferită. Întrebată dacă plecarea consilierului a reprezentat o surpriză, ea a răspuns „Nu, pentru că a fost decizia mea. Prin urmare, nu o regret”.
Bruno Bilde, parlamentar RN și apropiat al lui Marine Le Pen, a declarat pentru The Telegraph că Durvye reprezenta „o linie ultraliberală care nu este cea a lui Marine Le Pen”. „A fost un divorț prin consimțământ reciproc”, a spus Bilde. „Ne-am bucurat că a plecat.”
Jordan Bardella continuă să aibă o agendă publică proprie. Recent, liderul RN a pornit într-un turneu european și a acordat mai multe interviuri presei internaționale.
A fost invitat de onoare alături de Nigel Farage la conferința Reform UK din Birmingham și apoi s-a întâlnit cu reprezentanți ai mediului de afaceri la Forumul Ambrosetti, organizat pe malul lacului Como, în Italia. Printre participanți s-a aflat și Mario Monti, unul dintre adversarii politici ai RN.
Jean-Yves Camus avertizează că turneul nu trebuie interpretat excesiv. Problemele internaționale se află destul de jos pe lista preocupărilor alegătorilor francezi și este firesc ca Bardella să participe la asemenea deplasări, în timp ce Marine Le Pen se concentrează asupra campaniei interne.
Totuși, specialistul consideră că aparițiile liderului RN alături de reprezentanți ai finanțelor și ai marilor companii pot crea probleme unei formațiuni care și-a construit o parte din discurs împotriva „sistemului”.
„Înseamnă asta că trebuie să participe, în aceeași săptămână, la două evenimente care lasă impresia că se apropie foarte mult de elita financiară? Nu sunt sigur”, a afirmat Camus.
Vizita la Birmingham a produs una dintre cele mai serioase controverse recente pentru Bardella. El și Nigel Farage au semnat un acord privind migrația, care prevede ca Marea Britanie să poată intercepta ambarcațiunile mici după intrarea lor în apele britanice și să-i trimită înapoi în Franța pe migranții aflați la bord.
Când Farage a citit clauza pe scenă, publicul a reacționat cu entuziasm. Bardella a privit documentul aflat în fața lui, iar momentul a atras rapid atenția presei.
Reacția politică din Franța a fost dură. Reprezentanți ai centrului, ai dreptei tradiționale și ai dreptei radicale l-au acuzat pe președintele RN că a acceptat o formulă prin care Marea Britanie și-ar putea transfera problema migrației înapoi către Franța. Camus a fost categoric în evaluarea episodului. „Jordan Bardella a făcut o greșeală mergând la Birmingham.”
Marine Le Pen a rămas tăcută, în timp ce Jean-Philippe Tanguy a apărat public ceea ce a descris drept un „acord curajos”. Tanguy a susținut că Bardella citise documentul și că, odată ajuns la guvernare, RN i-ar deporta pe migranții returnați de britanici direct în țările lor de origine.
Episodul este cu atât mai delicat cu cât Marine Le Pen declarase anterior că Marea Britanie ar trebui să-i trimită pe migranții care traversează Canalul Mânecii înapoi în țările lor de origine, „în loc să-i trimită înapoi în Franța”. Nu este clar dacă Marine Le Pen și-a dat personal acordul pentru înțelegerea negociată de Bardella.
Charles-Henri Gallois, un aliat al președintelui RN, a declarat pentru The Telegraph că „toată lumea știa despre acest acord încă de la început”, insistând că cei doi împărtășesc aceeași direcție politică generală.
O altă sursă importantă din partid a afirmat că au existat „în mod evident” discuții înainte de semnarea documentului. Bruno Bilde a fost însă mai puțin categoric. Întrebat dacă Marine Le Pen a aprobat personal acordul, acesta a răspuns „Nu știu. Nu am vorbit cu ea despre asta”.
Conducerea Rassemblement National susține că relatările despre o ruptură între Le Pen și Bardella sunt exagerate și reprezintă în mare parte o construcție a presei. Jordan Bardella afirmă la rândul său că relația cu Marine Le Pen este excelentă.
„Merge foarte, foarte bine, vă asigur. O susțin 2.000 la sută. Cu cât apar mai multe asemenea articole, cu atât îmi vine mai mult să o susțin.” Charles-Henri Gallois insistă că Bardella continuă să participe la deciziile politice importante, deși recunoaște că „ultimul cuvânt îi aparține candidatei”.
Susținătorii lui Bardella amintesc și că acesta este favorit pentru a fi reales președinte al RN la congresul partidului programat luna viitoare la Orléans. Tot el ar urma să conducă formațiunea în alegerile parlamentare și să devină prim-ministru dacă Marine Le Pen câștigă președinția Franței.
Sylvain Crépon consideră că situația lui Jordan Bardella rămâne fragilă din punct de vedere organizațional. Liderul RN nu are un fief electoral local propriu, o organizație independentă sau o carieră în afara politicii pe care să se poată baza în eventualitatea unui conflict deschis cu Marine Le Pen.
„Nu ar putea supraviețui unei decizii a lui Marine Le Pen de a-l da afară”, a declarat Crépon. „S-ar putea să nu mai fie capabil nici măcar să-și asigure traiul.” Politologul avertizează că, dacă Bardella „nu își învață bine lecția până în octombrie”, evoluțiile pot deveni imprevizibile.
„Este exact ca în cazul lui Trump. Totul depinde de un capriciu de moment și de nimic altceva”, a adăugat acesta. Bardella nu ar fi primul politician ambițios aflat pe poziția a doua care descoperă riscurile încercării de a ieși din umbra familiei Le Pen.
Bruno Mégret, considerat cândva succesorul lui Jean-Marie Le Pen, s-a desprins de partid după o luptă dură pentru putere la sfârșitul anilor 1990. Florian Philippot, timp de mai mulți ani unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Marine Le Pen, a plecat în 2017 după ce a pierdut confruntarea internă privind direcția formațiunii.
Bruno Gollnisch, fost europarlamentar, s-a așteptat la rândul său să moștenească partidul, însă Jean-Marie Le Pen a ales în cele din urmă să o susțină pe fiica sa. Verdictul lui Gollnisch a rămas celebru prin jocul de cuvinte legat de termenul francez folosit pentru moștenitorii politici.
„Soarta delfinilor este uneori să eșueze la mal.” Crépon vede un risc asemănător și pentru Jordan Bardella, dacă acesta ajunge să intre într-un conflict deschis cu structura de putere a formațiunii.
Pentru moment, apariția publică de duminică este menită să proiecteze unitate. Marine Le Pen se adresează susținătorilor din Hénin-Beaumont, iar Jordan Bardella este așteptat alături de ea, într-un moment important pentru pregătirea alegerilor prezidențiale din 2027.