Judecatorul care il pune la punct pe Tudorel Toader. De ce ordonanta Toader-Dragnea va fi anulata de CEDO si CJUE
Judecatorul Ciprian Coada, de la sectia penala a Curtii de Apel Constanta, demonstreaza limpede de ce ordonanta pregatita de Tudorel Toader pentru anularea condamnarilor marilor corupti nu este admisibila. „Ideea promovarii unei ordonante de urgenta mi se pare pripita si plina de riscuri, putand genera noi procese la CEDO si fiind de natura a pune judecatorul national intr-o sarcina extrem de ingrata”, afirma Coada.
Intr-un interviu pentru ziare.com, judecatorul argumenteaza de ce completurile de cinci judecatori au functionat legal pana la aparitia deciziei CCR.
„In absenta unor cazuri de frauda, aceasta situatie nu este de natura sa atraga nelegalitatea constituirii completurilor de judecata si nici a hotararilor pronuntate de acestea, prin simpla sesizare a unor diferente de interpretare ivite in procesul de aplicare a legii sau a regulamentelor de ordine interioara.
Din perspectiva situatiei analizate, completurile de 5 judecatori ale ICCJ au functionat pe o baza legala pana la aparitia deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei – hotararile de colegiu ale ICCJ, care se bucura si in prezent de prezumtia de validitate, in absenta unei hotarari judecatoresti pe care orice instanta de contencios administrativ ar fi putut sa o pronunte incepand cu anul 2014 si care le putea invalida ca acte administrative.
Aceasta baza legala este sustinuta si de faptul ca procedura tragerii la sorti, cu privire la un numar de 4 din cei 5 judecatori ai completurilor, a fost parcursa, ca o eventuala exceptie privind nelegala compunere a completului nu a fost invocata pe parcursul solutionarii cauzelor si ca, dupa ramanerea definitiva a hotararilor pronuntate de ICCJ, iar pana la sesizarea conflictului de natura constitutionala din vara anului 2018, partile interesate nu au formulat contestatie in anulare pe acest motiv.
Prin urmare, daca nu au recurs la aceste mijloace legale pe intrega durata a caii de atac si nici ulterior, intr-o interpretare logica inseamna ca partile din proces nu au avut nimic de obiectat cu privire la modalitatea de constituire a completurilor de judecata si nici cu privire la aparenta de impartialitate de judecatorilor.
Lipsa de impartialitate a judecatorilor nu poate fi pusa la indoiala prin simpla invocare a nelegalei compuneri, cata vreme este de notorietate ca aceasta problema se remediaza prin intermediul institutiei abtinerii si recuzarii.
Toate aceste incidente procedurale, care se pot ivi in legatura cu modalitatea de constituire a completurilor de judecata, nu inseamna abuz si nu pot conduce la concluzia ca persoane nevinovate au fost condamnate pe nedrept, pentru ca ele se pot datora unor diferente de interpretare in procesul de aplicare a legii straine ideii de inechitate sau unor situatii ivite mai presus de vointa organelor judiciare, deci neimputabile acestora si cu atat mai putin partilor.
(…) In conditiile in care culpa legiuitorului este evidenta, este incorect, in primul rand, fata de justitiabili a se pune in discutie legalitatea constituirii unor completuri de judecata, doar pentru ca presedintele instantei sau colegiul de conducere, pentru a da eficienta accesului la justitie, si-au asumat raspunderea de a reglementa o situatie, pe care legea ori Regulamentul nu au prevazut-o”, a explicat judecatorul.
Judecatorul arata in continuare ca CEDO si CJUE au dat deja solutii in cazuri similare, dispunand in sens contrar celor dorite de Tudorel Toader.
„O eventuala repunere in termen nu ar face decat ca termenul initial de 30 de zile sa poata fi extins in mod artificial la o durata de 4 ani, cu toate ca nicio situatie obiectiva nu a impiedicat partile interesate sa aduca mai devreme in atentia instantelor un asemenea incident procedural pe cale de exceptie, in cursul procesului, sau pe calea unei contestatii in anulare, cu respectarea termenul initial de 30 de zile, inca de la momentul potrivit.
Este de observat ca, in raport cu dispozitiile similare din materia apelului penal, repunerea in termen reprezinta atributul exclusiv al instantei, iar aceasta institutie este conditionata de o cauza temeinica de impiedicare.
Prin urmare, o repunere in termen nu poate avea loc prin simpla interventie a legiuitorului, mai cu seama ca, fiind vorba despre o problema de interpretare legala cu privire la modul de constituire a completurilor de cinci judecatori, nimic nu impiedica partile interesate sa invoce acest incident procedural prin intermediul cailor legale amintite si cu mult mai devreme de data constatarii conflictului de natura constitutionala.
Toti judecatorii care au facut parte din aceste completuri sunt independenti, niciunul dintre acestia nu se afla intr-o incapacitate functionala, cei desemnati prin tragere la sorti au fost majoritari si cu totii au participat la judecarea cauzei in formula numerica prevazuta de lege, iar in masura in care dosarul le-a fost repartizat in mod aleatoriu si in privinta lor nu s-au formulat cereri de recuzare ori aceste cereri au fost respinse, nu exista premise pentru ca, fie si in aparenta, dreptul la un proces echitabil, prevazut de art.6 din Conventia Europeana, sa fi fost incalcat.
Mai mult, instanta de la Strasbourg, in considerarea posibilitatilor oferite de art.4 din Protocolul 7 al Conventiei, admite redeschiderea procesului penal numai in cazul unor fapte noi descoperite sau a unor vicii fundamentale de procedura independente de vointa partilor si pe care partile nu au avut posibilitatea de a le inlatura in procedura initiala, fie pentru ca nu le-au cunoscut, fie pentru ca legea interna nu le oferea un asemenea remediu, fie pentru ca demersul lor a esuat.
De altfel, din perspectiva problemei ce ne intereseaza, intr-o decizie recenta pronuntata la data de 15.09.2019 in cauza Tsanova – Gecheva impotriva Bulgariei, CEDO a stabilit: ‘Chiar presupunand ca desemnarea unui judecator raportor intr-un complet de 5 judecatori nu a fost efectuata aleatoriu, neexistand alte dovezi ale lipsei de impartialitate a judecatorilor care alcatuiesc completul, nu rezulta incalcarea exigentelor art.6 din Conventie, neexistand alte dovezi ale lipsei exigentelor art.6 din Conventie din acest punct de vedere’.
In esenta, posibilitatea de a formula contestatie in anulare nu poate fi deschisa doar anumitor condamnati, ci tuturor partilor din proces, or, pe aceasta cale, se incalca in mod evident principiul non bis in idem, consacrat de art.6 din Codul de Procedura Penala, art.4 paragraful 1 din Protocolul nr.7 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului si art.50 din Carta Europeana a Drepturilor Omului, prin riscul ca orice persoana sa suporte consecinte mai grele decat cele initiale in calea de atac promovata de o parte cu interese contrare.
CEDO a condamnat Croatia pentru deficientele de motivare ale Curtii Constitutionale care nu au tinut seama de toate principiile Conventiei, iar CJUE a sanctionat Portugalia pentru eroarea instantei sale supreme de a se raporta numai la un tip de jurisprudenta al instantei europene, cu caracter izolat si caruia i-a oferit propria interpretare, fara a apela la raspunsul Curtii intr-o problema de drept controversata si careia ii era asociata o jurisprudenta majoritara, contrara celei invocate in decizia instantei nationale.
Tinand seama de toate aceste elemente, ideea promovarii unei ordonante de urgenta mi se pare pripita si plina de riscuri, putand genera noi procese la CEDO si fiind de natura a pune judecatorul national intr-o sarcina extrem de ingrata.
Mai intelept ar fi ca o eventuala discutie sa faca obiect al consultarii publice, iar o eventuala solutie sa fie promovata printr-un proiect de lege, pentru a oferi tuturor profesionistilor dreptului si Curtii Constitutionale posibilitatea de a exprima un punct de vedere asupra unei chestiuni de drept ce risca sa genereze mult mai multe probleme decat cele pe care autorii propunerii intentioneaza sa le rezolve”, a mai spus Ciprian Coada.
