Legislatia UE de protectie a libertatii presei este in pericol, sustin activistii
Propunerile legislative ale UE menite sa impiedice guvernele sa pirateze telefoanele jurnalistilor si sa protejeze independenta si pluralitatea presei sunt in mare pericol, au afirmat activistii din domeniul mass-media.
„Suntem foarte deprimati de modul in care decurge acest lucru”, a declarat Renate Schroeder, director al Federatiei Europene a Jurnalistilor.
Ea si altii spun ca Actul european privind libertatea presei (EMFA), care se afla in ultimele etape de negociere intre statele membre si deputatii europeni, a fost „diluat” atat de mult in culise incat scopul sau initial, de a oferi o protectie solida presei, ar putea sa nu fie atins, potrivit The Guardian.
Un militant a avertizat asupra unor compromisuri „periculoase” care vor avea un impact asupra tuturor jurnalistilor din UE, inclusiv asupra corespondentilor britanici, americani si a altor corespondenti internationali care lucreaza in blocul comunitar. Printre preocupari se numara concurenta viitoare si pluralitatea presei publice si private.
In cadrul procesului legislativ al UE, Parlamentul European adopta o pozitie asupra unui text elaborat de functionarii publici din cadrul Comisiei Europene si modificat de statele membre. Insa acest text poate fi modificat in continuare in cadrul setului final de negocieri, pe care presedintia spaniola spera sa il finalizeze pana la sfarsitul anului.
Odata ce se ajunge la un acord, textul este de obicei adoptat de catre parlament si trecut in legislatie pe parcursul mai multor luni.
In conformitate cu articolul 21 din textul prezentat de Parlamentul European, pluralitatea transfrontaliera si nationala a mass-media din orice stat membru trebuie evaluata inainte de a se da unda verde oricarei fuziuni sau achizitii. Acest lucru a fost conceput pentru a preveni repetarea a ceea ce s-a intamplat in Ungaria in 2020, cand 470 de institutii au fost fuzionate intr-un singur grup, Kesma, care este loial guvernului lui Viktor Orban.
Potrivit unor surse, compromisul asupra caruia au convenit Consiliul European si Parlamentul European retrogradeaza acum o astfel de evaluare la o „simpla posibilitate” iar normele nu cer nimic mai mult decat o „evaluare a concentrarii pietei media”.
Una dintre principalele preocupari se refera la dreptul statelor membre de a instala programe de spionaj pe telefoanele jurnalistilor. In etapele initiale ale elaborarii legislatiei, Franta, sustinuta de alte state membre, a insistat asupra faptului ca acest lucru ar putea fi justificat in cazuri de „securitate nationala”. Insa militantii pentru drepturile presei spun ca principalul interes al guvernelor va fi identificarea surselor scurgerilor de informatii.
Textul a fost temperat de Parlamentul European pentru a obliga guvernele sa prezinte public dovezile pentru spionarea unui jurnalist, o masura care, in opinia sa, ar face imposibila supravegherea.
Organizatiile de jurnalisti sustin ca in corpul legii nu este deloc loc pentru spionaj.
Laurent Richard, un jurnalist francez, a declarat: „Pozitia mea este ca avem neaparat nevoie de o eliminare completa a acestui articol.” Richard a fondat Forbidden Stories, care, impreuna cu The Guardian si alti parteneri, a dezvaluit utilizarea de catre guverne a software-ului Pegasus pentru a spiona jurnalisti si politicieni din opozitie.
„Ceea ce este cel mai periculos in ceea ce priveste procesul democratic, este atunci cand construiesti un regulament, dar nu ai mijloacele de a controla utilizarea acestuia”, a adaugat el.
„Cum nimeni nu controleaza persoanele care iau aceste decizii [de a pune programe de spionaj pe telefoane], cum vom descoperi abuzurile acestei legi?”.
Richard a declarat ca nici macar tarile care sustin principiile libertatii de exprimare nu pot fi de incredere atunci cand vine vorba de presa, dupa retinerea la Paris a jurnalistei Ariane Lavrilleux, care a relatat despre documente scurse care sustin ca serviciile secrete franceze au fost folosite pentru a viza civili in Egipt.
„Ar trebui sa fim atenti la ceea ce s-a intamplat in Franta. Ea a fost arestata pentru ca serviciile de securitate franceze au vrut pur si simplu sa identifice sursa. Acest lucru s-a intamplat in Franta. Asadar, nu vorbim aici despre Ungaria si Orban sau despre Polonia. Vorbim despre una dintre tarile sau statele care au fost co-fondator al UE si un aparator global al drepturilor omului”, a spus el.
Schroeder a declarat ca jurnalistii ar putea sa nu aiba „alta solutie” decat sa accepte clauzele de spionaj ale EMFA cu protectii sugerate de Parlamentul European.
Teama sa este ca negociatorii din Consiliul European si din Parlament dilueaza si mai mult amendamentele Parlamentului.
Ea face presiuni pentru a obtine garantii care sa oblige statele membre individuale sa se asigure ca reglementarile privind mass-media respecta jurisprudenta acumulata la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si la Curtea Europeana de Justitie, care protejeaza sursele confidentiale.
Conform propunerilor actuale, „autoritatile judiciare nu ar trebui sa se refere la jurisprudenta inainte de a lua decizii”, a spus ea, deschizand calea pentru utilizarea abuziva a programelor de spionaj.
De asemenea, ea este ingrijorata de faptul ca statele membre „dilueaza” reglementarile propuse pentru a proteja independenta editoriala; cerintele conform carora deciziile din ziare sau din buletinele de televiziune sunt luate de „redactori sau de redactori sefi” au fost schimbate in vagul „deciziile editoriale trebuie sa fie garantate”.
„Ce sunt deciziile editoriale? Ar putea fi editorii sau proprietarii care iau aceste decizii, asa ca acest lucru este chiar mai rau decat textul original.”
Un purtator de cuvant al reprezentantei spaniole la Bruxelles a declarat ca nu exista „nicio amenintare” la adresa drepturilor jurnalistilor si ca se lucreaza din greu pentru a se asigura ca acestea sunt protejate.
Acestia au adaugat: „Am avut sapte intalniri de lucru de cate sapte ore fiecare, deocamdata. Puteti fi siguri ca nu suntem nici pe departe pe cale sa punem in pericol niciun dosar.”
