Data înscrisă pe cutie nu este însă un simplu reper administrativ. Ea indică perioada până la care producătorul poate garanta, pe baza testelor de stabilitate, că produsul își păstrează proprietățile în condițiile de depozitare recomandate.
După depășirea acestui termen, eficiența medicamentului nu mai poate fi garantată în aceleași condiții. În anumite situații pot apărea modificări ale substanței active sau ale produsului, iar administrarea unui tratament cu o concentrație mai mică decât cea necesară poate deveni o problemă importantă. Mesajul specialiștilor este clar. Medicamentele expirate nu ar trebui consumate, iar tratamentul necesar trebuie înlocuit cu unul aflat în termen de valabilitate.
Un medicament nu se transformă automat într-o substanță toxică imediat după ziua înscrisă pe ambalaj. Procesul este mai complex. Componentele produsului se pot degrada treptat, iar viteza cu care apar aceste modificări depinde de substanța activă, forma farmaceutică, ambalaj și modul în care produsul a fost păstrat.
Temperatura ridicată, umiditatea, lumina și depozitarea necorespunzătoare pot influența stabilitatea unor medicamente. Din acest motiv, un produs păstrat într-un mediu foarte cald sau umed se poate deteriora chiar și înainte de termenul indicat pe cutie.
Data expirării este stabilită prin teste de stabilitate realizate de producător. În această perioadă trebuie să existe dovezi că medicamentul respectă cerințele privind concentrația, calitatea și puritatea atunci când este depozitat conform instrucțiunilor. După această dată, aceeași garanție nu mai există.
Unul dintre cele mai importante riscuri asociate unui medicament expirat este scăderea eficienței. Dacă substanța activă se degradează, pacientul poate primi o cantitate mai mică decât cea necesară pentru obținerea efectului terapeutic.
Situația poate avea consecințe mai importante atunci când medicamentul este utilizat pentru tratarea unei afecțiuni severe sau pentru controlul unei boli în care dozarea corectă are un rol esențial. Un tratament aparent administrat corect poate să nu mai ofere efectul așteptat dacă produsul și-a pierdut o parte din potență.
Riscul nu trebuie evaluat numai după aspect. Un comprimat poate arăta normal și totuși să nu mai ofere aceeași siguranță privind concentrația substanței active. Tocmai de aceea, autoritățile pentru siguranța medicamentelor recomandă respectarea termenului de valabilitate chiar dacă produsul nu prezintă modificări vizibile.
Degradarea unui medicament poate modifica proprietățile produsului. FDA avertizează că medicamentele degradate pot să nu ofere beneficiul terapeutic pentru care au fost administrate și, în anumite situații, procesul de degradare poate genera compuși care favorizează apariția unor efecte nedorite.
Acest lucru nu înseamnă că fiecare medicament expirat va provoca automat o reacție adversă. Problema este imposibilitatea de a anticipa cu certitudine calitatea produsului după perioada pentru care stabilitatea sa a fost demonstrată.
O atenție suplimentară este necesară în cazul medicamentelor care prezintă schimbări evidente de culoare, miros, consistență sau aspect. Comprimatele deteriorate, cremele care și-au modificat textura sau produsele lichide care arată diferit față de momentul cumpărării nu trebuie folosite.
În plus, unele forme farmaceutice au recomandări speciale după deschidere. Pentru anumite picături, siropuri sau alte produse, perioada de utilizare după prima deschidere poate fi mai scurtă decât termenul general înscris pe ambalaj. Prospectul și indicațiile producătorului trebuie respectate.
Păstrarea antibioticelor rămase după un tratament și folosirea lor ulterior, fără recomandarea unui medic, este o practică riscantă. Problema devine și mai importantă dacă produsul este expirat.
Un antibiotic care nu mai are concentrația necesară poate să nu trateze corespunzător infecția. FDA avertizează că antibioticele cu potență redusă pot eșua în tratarea infecțiilor, ceea ce poate contribui la agravarea bolii și la problema rezistenței bacteriene.
Antibioticele nu ar trebui păstrate pentru a fi administrate la următorul episod de febră, durere în gât sau tuse. Nu toate infecțiile sunt bacteriene, iar alegerea tratamentului depinde de diagnostic, doză, durată și particularitățile pacientului.
Aceeași prudență este necesară atunci când într-o locuință există medicamente prescrise anterior unei alte persoane. Faptul că simptomele par asemănătoare nu înseamnă că tratamentul potrivit este același.
Verificarea periodică a medicamentelor păstrate acasă este una dintre cele mai simple măsuri de siguranță. Cutiile ar trebui controlate individual, iar produsele expirate trebuie separate de cele care mai pot fi utilizate.
Nu este recomandată administrarea unui medicament expirat doar pentru că simptomele par ușoare sau pentru că nu există imediat o altă variantă în casă. Pentru continuarea unui tratament prescris este indicată obținerea unui produs aflat în termen și, atunci când există nelămuriri, solicitarea sfatului medicului sau farmacistului.
Trebuie verificat și modul de păstrare. Medicamentele trebuie depozitate conform instrucțiunilor de pe ambalaj sau din prospect, ferite de condițiile care le pot afecta stabilitatea. Unele produse necesită temperaturi speciale, în timp ce altele trebuie protejate în principal de căldură, lumină sau umiditate.
În cazul medicamentelor expirate sau care nu mai sunt necesare, cea mai sigură soluție este folosirea sistemelor autorizate de colectare disponibile în zona în care locuiește pacientul. Farmacistul poate oferi informații despre modalitatea potrivită de eliminare.
Un medicament expirat nu este neapărat periculos în același mod în fiecare situație, însă pacientul nu poate verifica acasă dacă substanța activă și-a păstrat concentrația, dacă produsul s-a degradat sau dacă eficiența tratamentului este cea așteptată. Din acest motiv, termenul de valabilitate trebuie tratat ca un element de siguranță, nu ca o recomandare opțională.