Mexicul se află la o răscruce istorică: guvernul de la Ciudad de México analizează dacă să oprească sau să reducă livrările de petrol către Cuba, pe fondul temerilor că Statele Unite ar putea reacționa dur la această practică esențială pentru insula aflată într-o criză energetică profundă. Această revizuire a politicii energetice mexicane vine după ce blocada americană asupra petrolierelor venezuelene, împreună cu capturarea președintelui Nicolás Maduro, a pus în pauză complet livrările Venezuelei către Cuba, lăsând Mexicul singurul furnizor major de țiței al Havanei, scrie Reuters.
După ce a preluat acest rol critic, Mexicul se găsește prins între obligațiile istorice de solidaritate și presiunile tot mai intense ale administrației americane. Oficial, președinta Claudia Sheinbaum susține că livrările continuă conform contractelor pe termen lung și reprezintă „ajutor internațional”, în timp ce surse guvernamentale indică faptul că în interiorul executivului are loc o reevaluare serioasă, temându-se că menținerea exporturilor ar putea atrage represalii diplomatice sau economice din partea Washingtonului. În acest context, sunt luate în calcul trei scenarii: oprirea completă a livrărilor, reducerea volumelor sau menținerea lor la nivelul actual.
Presiunile externe vin într-un moment delicat pentru Mexic, care încearcă să renegocieze elemente ale tratatului comercial USMCA și să demonstreze eficiență în lupta împotriva cartelurilor de droguri. Administrația Trump a avertizat în mai multe rânduri că Cuba este „gata să cadă” și că livrările de petrol și fondurile pentru insulă trebuie să înceteze, fără a ezita să sugereze posibile acțiuni unilaterale sau intervenții militare.
Într-o convorbire recentă, Trump a întrebat-o direct pe Sheinbaum despre livrările de petrol și despre miile de medici cubanezi prezenți în Mexic, iar președinta mexicană a reafirmat că petrolul reprezintă „ajutor umanitar” și că acordul privind medicii respectă legislația națională. Totodată, intensificarea activității dronelor americane MQ-4C Triton deasupra Golfului Mexic, urmă¬rind rutele petrolierelor mexicane, subliniază presiunea și vigilența Washingtonului în această regiune strategică.
Cuba, deja afectată de sancțiuni economice, criză energetică și lipsa combustibilului, depinde de importurile de produse rafinate pentru generarea electricității, transport și aviație. Orice reducere a livrărilor mexicane ar putea declanșa un colaps energetic total, cu pene masive de curent, oprirea transportului și riscul unei instabilități sociale accentuate, care ar putea provoca un val masiv de migrație spre Mexic.
În perioada ianuarie–septembrie 2025, Mexicul a trimis Havanei aproximativ 17.200 barili/zi de țiței și 2.000 barili/zi de produse rafinate, în valoare de circa 400 de milioane de dolari, cifre imposibil de înlocuit rapid de alt furnizor, mai ales în contextul supravegherii americane sporite.
Decizia Mexicului este, astfel, mult mai mult decât o simplă alegere economică: ea reprezintă o alegere geopolitică și umanitară care poate modela relațiile regionale, poate consolida sau slăbi alianțele istorice și poate determina traiectoria Cubei în lunile critice ce urmează.