Moscova, blocata cu o abundenta de gaze naturale. „Criza energetica” a Europei este acum problema lui Putin. Desi a sperat sa foloseasca aprovizionarea cu gaz drept arma energetica, acum a ajuns in pozitia de a nu avea cui sa vanda
Cu doar sase luni in urma, presa rusa a difuzat un film de propaganda care ii arata pe europenii inghetati inghesuindu-se unii langa altii pentru a se incalzi si pentru a-si gati animalele de companie, intr-un viitor distopic fara combustibili fosili furnizati de Rusia, scrie Politico.
La mai bine de un an de la inceputul razboiului din Ucraina, continentul a renuntat mai mult sau mai putin la dependenta de gazul de la Moscova – si nimeni nu a trebuit sa-si manance hamsterul.
Preturile europene angro la gazele naturale au atins cel mai scazut nivel din ultimii doi ani, incheind saptamana trecuta la 24,84 euro pe megawatt ora, potrivit firmei de analiza ICIS.
Aceasta este aproape de media anilor 2010, de 20,11 euro – si o scadere majora in comparatie cu aprilie 2022, cand preturile de referinta ale gazelor au atins pragul colosal de 200 de euro, dupa ce Rusia a redus pe termen nelimitat si apoi a oprit o mare parte din fluxurile sale obisnuite de gaze catre Europa, ca represalii la sanctiunile economice.
„Depozitele noastre sunt la niveluri foarte ridicate, cererea a fost redusa semnificativ, iar noua infrastructura a fost dezvoltata pentru a sprijini eforturile de diversificare”, a declarat comisarul european pentru energie, Kadri Simson, pentru Politico. „Am reusit sa scapam de dependenta de combustibilii fosili rusi in principal prin diversificarea surselor de aprovizionare.”
In 2021, livrarile din Rusia reprezentau aproximativ jumatate din totalul importurilor de gaze naturale ale UE, cu 150 de miliarde de metri cubi pe an. Pana in noiembrie 2022, reprezentau putin sub 13% – iar cantitatea a continuat sa scada.
Tarile bogate in gaze, precum Norvegia si Azerbaidjan, au intensificat exporturile, iar Comisia a semnat memorandumuri de intelegere cu Egiptul si Israelul pentru a diversifica sursele de energie. Cresterea energiei regenerabile, reducerea cererii si cresterea importurilor din SUA au ajutat, de asemenea, la acest lucru.
Nimic din toate acestea nu a fost un dat. La inceput, multi s-au temut ca dezacordurile dintre cele 27 de tari ale blocului – dintre care unele erau dornice sa continue sa importe gaz rusesc – ar putea deraia eforturile Bruxelles-ului. „Eu si colegii mei am facut o campanie extinsa de informare cu statele membre si cu reprezentantii partilor interesate, explicandu-le ce ne-am propus sa facem”, a declarat Simson, descriind modul in care s-a ajuns la un consens.
Acesta nu a venit nici fara compromisuri si efecte secundare. In ciuda demersului blocului de diversificare a aprovizionarii, retelele sale energetice raman vulnerabile la socuri si la cresteri de preturi.
Miercuri, gigantul energetic de stat norvegian Equinor a anuntat ca o scurgere de gaz a oprit productia la singura uzina de GNL de mari dimensiuni din Europa, care produce pana la 18,4 milioane de metri cubi de gaz lichefiat in fiecare zi. Contractele futures la gaze au crescut cu aproximativ 15% in urma acestei stiri, inainte ca Equinor sa confirme ca a oprit scurgerea si ca lucreaza pentru a relua productia.
„Inlocuirea unei mari parti din aprovizionarea Europei cu gaz natural lichefiat din conductele rusesti cu GNL adus pe mare a asigurat un oarecare confort in ceea ce priveste securitatea energetica”, a declarat Tom Haddon, analist in domeniul energiei la compania de consultanta in inginerie Arcadis. „Dar aduce o volatilitate substantiala a preturilor, deoarece este o piata competitiva la nivel global pentru energie.”
Chiar daca continentul intra in iarna urmatoare fara un deficit urias si cu rezerve sanatoase, o perioada rece prelungita – sau chiar o cerere mare de aer conditionat in timpul verii – ar putea duce la o noua crestere a preturilor.
Ce „arma energetica”?
Cu toate acestea, indepartarea Europei de combustibilii rusi inseamna ca Putin si-a pierdut cea mai buna parghie asupra Europei, spun expertii.
„Nu va exista niciun mandat politic pentru a cumpara galeti de gaz rusesc, chiar daca situatia politica se schimba. Nimeni de acolo nu se va duce si va semna un nou contract cu Gazprom intr-un volum semnificativ”, a declarat Tom Marzec-Manser, seful departamentului de analiza globala a gazelor de la ICIS.
Asteptarile Moscovei ca o criza energetica in Europa va slabi sprijinul pentru Ucraina nu s-au materializat, potrivit lui Andras Toth-Czifra, cercetator la Institutul de cercetare in domeniul politicii externe.
„‘Arma energetica’ a lui Putin a esuat cu siguranta, in sensul ca intreruperea exporturilor de energie ruseasca catre Europa nu a provocat tulburari sociale sau politice semnificative in tarile cheie care sprijina Ucraina”, a spus acesta.
Acum, Moscova este blocata cu o abundenta de gaze naturale pe care se straduieste sa le introduca pe piata, in timp ce sanctiunile musca si Kremlinul se chinuie sa gaseasca bani pentru a continua sa-si finanteze razboiul.
In ciuda unui acord amplu pentru a trimite mai multe livrari catre China printr-o noua conducta numita Power of Siberia, „este foarte putin probabil ca Rusia sa poata construi in cateva luni sau ani o infrastructura pe care nu a putut sa o construiasca inainte de 2022”, a declarat Toth-Czifra.
Iuri Safranik, fost ministru rus al Energiei in timpul presedintelui Boris Eltin, care in prezent este presedintele Uniunii Producatorilor de Petrol si Gaze din Rusia, a fost de acord ca „pierderea pietei europene de gaze este pentru Rusia o grava problema”.
Dar el a adaugat ca indepartarea Europei de Rusia nu a avut consecinte pentru bloc: unele dintre industriile cele mai energo-intensive ale blocului comunitar au inregistrat o scadere a productivitatii ca raspuns la preturile volatile ale gazelor.
Intr-adevar, in timp ce consumul de gaz in Europa este cu aproximativ 18% mai mic decat inainte de razboi, exista ingrijorari ca cel putin o parte din aceasta scadere se datoreaza reducerii activitatii economice.
Comisarul pentru energie, Simson, a insistat asupra faptului ca nu exista un viitor in care Europa sa restabileasca legaturile energetice cu Rusia la nivelurile de dinainte de razboi. „Ceea ce este clar este ca nu ne vom intoarce la status quo cu Rusia ca principal furnizor de gaz”, a spus ea. „Trebuie sa ne protejam securitatea aprovizionarii”.
