Cu mult inainte ca o specie sa dispara, populatia devine mai mica si mai fragmentata, micsorand numarul de potentiali parteneri si, prin urmare, ducand la un amestec genetic. Acest lucru lasa o specie mai vulnerabila la amenintari viitoare, cum ar fi bolile.
„O tendinta surprinzatoare a fost ca am vazut diversitatea genetica in scadere chiar si in randul” multor specii care nu sunt considerate in pericol, a spus co-autorul studiului, Catherine Grueber, biolog la Universitatea din Sydney.
Cercetatorii au examinat datele pentru 628 de specii studiate intre 1985 si 2019. Cele mai mari pierderi in variatia genetica au fost observate la pasari si mamifere.
„Cand o specie are solutii genetice diferite, este mai capabila sa faca fata schimbarilor”, a spus David Nogues-Bravo de la Universitatea din Copenhaga, care nu a fost implicat in studiu.
Daca o noua boala se raspandeste intr-o populatie sau schimbarile climatice modifica precipitatiile de vara, unii indivizi se vor descurca mai bine decat altii, in parte din cauza genelor lor. O diversitate genetica mai mare inseamna, de asemenea, ca exista o sansa mai mare de supravietuire a unei specii.
Eforturile de a conecta populatiile izolate ale unei anumite specii pot ajuta la mentinerea sau chiar la restabilirea diversitatii genetice.
Panterele din Florida sunt o specie pe cale de disparitie care si-a pierdut in mod constant habitatul din cauza autostrazilor si a extinderii urbane. Pana la mijlocul anilor 1990, felinele ramase in sudul Floridei au aratat semne clare de consangvinizare – cu cozile rasucite si un numar scazut de spermatozoizi la masculi. Biologii au adus opt femele din Texas in Florida. Douazeci de ani mai tarziu, numarul panterelor din Florida in salbaticie a crescut semnificativ, iar diversitatea genetica a crescut.
„Populatiile izolate sufera. Solutia este sa le reconectam”, a spus ecologistul Stuart Pimm de la Universitatea Duke, care nu participat la studiu.