NATO, în fața unei crize istorice: SUA discută preluarea Groenlandei, Europa ezită să reacționeze

Alianța Nord-Atlantică traversează una dintre cele mai delicate situații de la înființarea sa. Administrația președintelui american Donald Trump analizează „o gamă de opțiuni” pentru a obține controlul asupra Groenlandei, teritoriu autonom al Danemarcei, stat membru NATO. Casa Albă a confirmat că utilizarea forței militare nu este exclusă.

Posibilitatea ca Statele Unite să amenințe militar un aliat a generat îngrijorare profundă în capitalele europene și a pus sub semnul întrebării principiul fundamental al NATO: apărarea colectivă. Dacă un membru al alianței atacă un alt membru, articolul 5 devine practic inaplicabil, iar credibilitatea organizației este grav afectată.

Prim-ministra Danemarcei, Mette Frederiksen, a transmis un avertisment fără precedent: un atac american asupra Groenlandei ar însemna sfârșitul NATO și al arhitecturii de securitate care a garantat stabilitatea Europei după cel de-al Doilea Război Mondial. Declarația reflectă nivelul de alarmă din Copenhaga, unde Groenlanda este considerată parte integrantă a regatului danez, chiar dacă dispune de autonomie extinsă.

Instanța decide că TikTok poate continua să funcționeze în Canada. Cel puțin deocamdată

Guvernul german se opune participării țării la consiliul pentru pace al lui Trump. Nici Slovenia nu va accepta invitația

În contrast, alte capitale europene au adoptat un ton reținut. Liderii Germaniei, Franței și Marii Britanii au evitat criticile directe la adresa Washingtonului. Diplomați europeni recunosc, sub protecția anonimatului, că principala preocupare este menținerea angajamentului american față de Ucraina și descurajarea Rusiei. Orice conflict deschis cu administrația Trump riscă să submineze aceste obiective.

Această prudență a fost evidentă la reuniunea de la Paris privind garanțiile de securitate pentru Ucraina după un eventual acord de pace cu Rusia. Deși întâlnirea s-a încheiat cu angajamente concrete privind sprijinul pentru Kiev, conferința de presă a fost dominată de întrebări legate de Groenlanda. Liderii europeni au evitat răspunsuri directe, preferând formule diplomatice generale privind „solidaritatea aliată”.

Contextul evidențiază o realitate strategică incomodă pentru Europa: dependența militară de Statele Unite rămâne majoră. În pofida creșterii bugetelor de apărare, capacitatea europeană de a descuraja singură o amenințare externă este încă limitată. Programele de reînarmare și dezvoltare industrială în domeniul apărării necesită între trei și cinci ani pentru a produce rezultate semnificative.

Între timp, Europa continuă să finanțeze în mare parte apărarea Ucrainei, însă rămâne dependentă de armament și tehnologie americană. Lipsa unor noi pachete de asistență militară aprobate de Congresul SUA sporește presiunea asupra statelor europene, care încearcă să compenseze parțial acest deficit.

În plan politic, administrația Trump a crescut presiunea asupra aliaților europeni. Uniunea Europeană a acceptat tarife comerciale impuse de Washington, iar mai mulți oficiali americani au acuzat public guvernele europene că subminează valorile democratice. Aceste tensiuni au slăbit capacitatea Europei de a formula un răspuns ferm la dosarul Groenlandei.

Există totuși voci în interiorul Uniunii Europene care solicită acțiuni concrete. Unii europarlamentari propun o prezență militară permanentă europeană în Groenlanda, argumentând că acest lucru ar întări poziția Danemarcei și ar transmite un semnal de descurajare către Washington. Alți experți în securitate recomandă utilizarea instrumentelor economice și diplomatice pentru a crește costul unei eventuale acțiuni unilaterale americane.

În Statele Unite, opinia publică nu pare să susțină o intervenție militară. Sondajele recente arată că majoritatea americanilor se opun folosirii forței pentru preluarea Groenlandei. Cu toate acestea, administrația Trump promovează o doctrină de politică externă centrată pe demonstrarea puterii și pe maximizarea interesului național, chiar și în detrimentul normelor alianțelor tradiționale.

Pentru moment, nu există indicii că Washingtonul a luat o decizie finală. Diplomați europeni speră că interesul președintelui Trump pentru Groenlanda se va diminua, așa cum s-a întâmplat și în mandatul său anterior. Totuși, în capitalele occidentale persistă temerea că situația actuală este diferită și că administrația americană tratează dosarul cu o seriozitate sporită.

În lipsa unei capacități militare autonome consolidate, Europa se vede obligată să adopte o strategie de amânare: evitare a confruntării directe cu Washingtonul, protejarea relației transatlantice și câștigarea de timp pentru consolidarea propriei apărări.

Criza Groenlandei riscă astfel să devină testul decisiv pentru viitorul NATO: o alianță construită pe ideea că aliații nu se amenință între ei, pusă acum față în față cu cea mai paradoxală provocare din istoria sa.