„Ne-am umilit” in fata Turciei. Incercarea Suediei de a adera la NATO intalneste rezistenta continua a Ankarei
18 mai 2022 a fost o zi importanta pentru Suedia. Dupa invadarea Ucrainei de catre Rusia si dupa 200 de ani de neutralitate, tara nordica a rupt in cele din urma traditia si a solicitat aderarea la NATO impreuna cu Finlanda. Dar ceea ce trebuia sa fie o aderare usoara s-a dovedit a fi mult mai complicat. Turcia, membra NATO, are o problema cu Suedia, iar rabdarea ei se epuizeaza – atat cu umorul tarii, cat si cu principiile libertatii de exprimare, comenteaza France24.
Cerneala abia se uscase pe scrisoarea de cerere comuna a Finlandei si Suediei, si Turcia a inceput sa conditioneze aspirantii la aderarea la NATO, spunand ca reprezinta o amenintare la adresa securitatii sale nationale si ca trebuie sa ia masuri mai concrete daca ar dori binecuvantarea ei sa se alature aliantei militare.
„Niciuna dintre tari nu are o pozitie deschisa si clara impotriva organizatiilor teroriste”, a declarat presedintele Recep Tayyip Erdogan la doar cateva ore dupa depunerea cererii, acuzandu-le ca actioneaza ca adaposturi sigure pentru grupurile militante kurde, cum ar fi Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), interzis. El a cerut, de asemenea, sa ridice interdictia de export de arme impusa Turciei in 2019, dupa ce aceasta a lansat o ofensiva in nordul Siriei, care vizeaza YPG, militia kurda care lupta impotriva gruparii Stat Islamic de acolo.
Dupa ce a semnat un memorandum de intelegere pe marginea unui summit NATO din iunie – in care atat Finlanda, cat si Suedia au convenit in linii mari sa abordeze preocuparile Turciei legate de exporturile de arme si de lupta impotriva terorismului – Ankara a inceput brusc sa devina foarte precisa in cererile sale.
La inceput, a emis o lista lunga de „teroristi”, sau presupusi militanti kurzi, pe care a insistat ca cele doua tari sa ii extradeze – in ciuda faptului ca multora dintre ei li s-a acordat azil de catre tarile nordice cu ani, sau chiar decenii in urma.
Apoi s-a concentrate din ce in ce mai mult pe Suedia: Ankara a cerut ca ministrul Apararii, Peter Hullqvist sa fie demis deoarece in urma cu 10 ani a tinut un discurs la o petrecere unde se serbatoreau 33 de ani de PKK, si a mers pana la a-l chema la ordin pe ambasadorul suedez din cauza unei emisiuni TV care facea glume pe seama lui Erdogan.
Saptamana trecuta, Turcia a solicitat Suediei sa investigheze un miting de la Stockholm organizat de un grup despre care a spus ca simpatiza cu PKK si in timpul caruia ar fi fost strigate sloganuri anti-Erdogan. De asemenea, a cerut Suediei sa-i identifice pe cei care au luat parte la protest – o miscare care contrasteaza puternic cu principiile tarii privind libertatea de exprimare.
Listele tot mai mari de revendicari ale Ankarei au prins Suedia intre ciocan si nicovala, deoarece cererea sa de aderare la NATO atarna de decizia Turciei, deoarece orice extindere a aliantei trebuie ratificata de toti cei 30 de membri ai sai. Desi Ungaria ramane singurul alt membru NATO care nu a dat inca unda verde pentru aderarea Suediei (si a Finlandei), premierul Viktor Orban a declarat ca parlamentul este de asteptat sa faca acest lucru la inceputul anului viitor.
Amenintarea majora reprezentata de Rusia a lasat micuta natiune de 10 milioane de oameni sa se confrunte cu cererile dure ale Turciei, in masura in care valorile si legile sale democratice o permit.
In septembrie, Suedia a ridicat interdictia de export de arme catre Turcia, iar in august a fost de acord sa predea un barbat al carui nume figura pe lista de „teroristi” a Turciei. Guvernul suedez a insistat, totusi, ca predarea a fost in conformitate cu procedurile legale obisnuite si ca decizia de extradare a barbatului nu a fost influentata de aspiratiile Suediei de a adera la NATO.
Criticii, insa, i-au acuzat pe oficialii suedezi ca au adoptat pozitia ghiocelului pentru a incerca sa-l multumeasca pe Erdogan, mai ales dupa ce noul guvern al prim-ministrului Ulf Kristersson a preluat mandatul in octombrie si a promis ca va face tot ce ii sta in putinta pentru a obtine aderarea Suediei la NATO.
„Kristersson trebuie sa inceteze sa se umileasca pentru Turcia”, a scris editorialistul Alex Schulman intr-un articol de opinie publicat in cotidianul suedez Dagens Nyheter la inceputul acestei luni, subliniind faptul ca prima vizita a noului premier in afara Uniunii Europene a fost in… Turcia, pe 8 noiembrie.
„Dintr-odata nu mai avem probleme cu vanzarea de arme Turciei. Si toate grupurile pe care Turcia le-a etichetat ca organizatii teroriste – ei bine, mai nou, la fel le etichetam si noi! Da, ne-am umilit, dar urma sa merite, pentru ca excursia urma sa fi incununata de succes. Kristersson urma sa primeasca o imbratisare lunga si calda din partea lui Erdogan […] si Erdogan avea sa-i spuna: `Bine ai venit in NATO, prietene`”, a scris Schulman, sarcastic, despre calatoria lui Kristersson, care i-a lasat si pe el si Suedia fara niciun fel de promisiuni care sa indice faptul ca tara se apropie vreun pic de aderarea la NATO.
Schulman a ridiculizat si insistenta cu care ministrul de externe al Suediei, Tobias Billstrom, descrie Turcia drept „democratie”.
„Peste trei saptamani, Erdogan vine in Suedia, ceea ce inseamna ca umilinta va continua si pe teritoriul Suediei. Dar de data aceasta, Kristersson nu va fi singurul umilit, de data aceasta regele va trebui sa se incline, iar regina sa-si scoata tiara in fata lui”, a continuat el.
„Vom continua cu adevarat acest comportament autodistructiv? La un moment dat trebuie sa cerem guvernului nostru sa sustina tara si valorile noastre, nu-i asa?”
Dar, in ciuda numeroaselor incercari ale Suediei de a se adapta cererilor Ankarei, analistul Aras Lindh, de la Institutul Suedez de Afaceri Internationale, crede ca va fi tinuta o perioada pe jaratic.
„Turcia are mai multe motive sa isi manifeste dreptul de veto. Dintr-odata, tara s-a trezit intr-o pozitie favorabila de negociere”, a scris el intr-un articol de analiza din noiembrie, mentionand ca Turcia a fortat deja cu succes Suedia sa se adapteze intereselor turcesti intr-un mod in care rar a facut-o pana acum.
Dar un alt castig, si poate mai important, este modul in care Erdogan si-ar putea creste sansele la alegerile de anul viitor continuand sa agreseze Suedia de dragul imaginii.
Aron Lund, analist pentru Orientul Mijlociu la Agentia Suedeza de Cercetare pentru Aparare (FOI), este de acord.
„Erdogan se poate descrie ca un lider puternic si important despre care vorbesc SUA, Rusia si o gramada de tari europene. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca l-a convins pe secretarul general al NATO sa calatoreasca in Turcia si sa-l roage sa lase Suedia sa intre in alianta. Asta da bine la TV.”
Dar pe termen lung, Lund a spus ca Turcia are multe de castigat din aprobarea aderarii Suediei si Finlandei la NATO.
„Din punct de vedere militar, ar fi grozav pentru Turcia sa le aiba in NATO, deoarece ar face granita terestra dintre Rusia si NATO foarte lunga si ar muta foarte mult punctul central al acelei frontiere si tensiunile NATO-Rusia care vin odata cu ea mult mai la nord, departe de Turcia.”
Lund, care a subliniat ca face aceste comentarii din propriul punct de vedere, nu ca purtator de cuvant al FOI, a spus ca este posibil ca Erdogan sa-si dea binecuvantarea „in apropierea alegerilor din iunie sau imediat dupa”, dar ca situatia ar putea fi, de asemenea, prelungita mult mai mult.
Intre timp, „Suedia va incerca probabil din rasputeri sa-l tina pe Erdogan intr-o dispozitie buna”, a conchis el.
