Ne bazăm pe Trump, suspectat că este în declin psihic, pentru pace în Europa

Președintele american Donald Trump pare să fi ajuns într-un punct din care cu greu poate coborî mai jos. Reacțiile sale impulsive devin tot mai bizare, gesturile tot mai stupide și copilărești.

Președintele care caricaturizează portetele predecesorilor săi la Casa Albă, punând plăcuțe cu insulte sub ele ar trebui să ia decizii mature privind Europa, mai ales privind pacea din Ucraina. „Somnorosul Joe Biden a fost, de departe, cel mai prost președinte din istoria Americii”

Plăcuța îl acuză (în text) că ar fi câștigat „cea mai coruptă alegere din istorie” și susține o „folosire fără precedent a autopen-ului” (dispozitiv de semnătură mecanică). Foarte stilat!

Trump, care acum câteva luni publica un video făcut cu Inteligență Artificială în care apărea aruncând cu fecale din avion pe contestatarii săi, pare să fie într-un declin mintal evident.

Acuzațiile AUR-iste, desființate de Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj: ”Dacian Dragoş este conducător de doctorat în domeniul Ştiinţe Juridice, din 2002 predă și lucrează în în domeniul ştiinţelor juridice”

Lovitură pentru Beijing. SUA vor cere țărilor G7 și altor state să nu mai importe minerale critice din China

Moțăie la întâlniri în fața camerelor, programul său devine tot mai scurt, apare cu semne evidente de perfuzii la mâini în timp ce pretinde că sănătatea sa este „excelentă, cea mai bună”, iar comportamentul său devine tot mai bizar și răzbunător.

Politicile sale în sine devin tot mai incoerente, în special vizibil în privința Ucrainei, unde și-a schimbat orientarea în mai mult rânduri. Foarte recent, el a început să pună presiune asupra Kievului pentru a accepta pierderi teritoriale consistente în favoarea Rusiei pentru a se ajunge la pace. Asta după ce un timp își concentrase presiunile asupra Rusiei. Și într-adevăr, ar putea șantaja Ucraina să accepte, nu se încurcă în chestiuni de morală sau interese de securitate europeană.

Trump presează și Europa de partea cealaltă, nu în ultimul rând prin publicarea unei Strategii de Securitate Națională care atacă frontal Uniunea Europeană și pe liderii săi.

Cu toate astea, cu greu îl poți scoate pe Trump din ecuație dacă vrei vreun fel de pace în Ucraina. Cel puțin nu fără mare greutate.

În fața unui asemenea personaj, Europa are două opțiuni: fie continuă să se prefacă surprinsă de fiecare nouă ieșire și să reacționeze cu indignări sterile, fie își face, în sfârșit, temele ca un adult. Asta înseamnă să construiască o „plasă de siguranță” reală pentru Ucraina și pentru propria securitate: bani, muniție, apărare antiaeriană, producție militară, sancțiuni și mecanisme juridice care nu depind de toanele unei singure administrații de la Washington. Dacă Trump vrea „deal-uri”, Europa trebuie să vină cu propria ofertă, propriile condiții și propriile linii roșii – nu cu rugăminți și tremurat de genunchi.

Iar dacă, totuși, Trump rămâne pivotul inevitabil al unei eventuale înțelegeri, atunci trebuie tratat ca atare: ca un actor imprevizibil, tranzacțional, sensibil la imagine și la forță, nu la apeluri morale. Pacea în Ucraina nu poate fi un spectacol de televiziune în care cel mai tare strigă sau cel mai obraznic câștigă. Dacă „pace” înseamnă capitulare, amputare teritorială și legitimarea agresiunii, atunci nu e pace, e o invitație la următorul război – iar factura o va plăti tot Europa, nu autorul plăcuțelor din holurile Casei Albe.