Nebunia anti-Lazar. Un cercetator CNSAS arata adevarul: „Eram acolo si am vazut tot filmul. Sa plece si Norica, domnule Tariceanu! Si sa plece si ailalti!”
Madalin Hodor, istoric si cercetator la Consiliul National de Studiere a Arhivelor Securitatii, analizeaza la rece cazul lui Augustin Lazar, fara isteriile si dezinformarile lansate de masinaria de propaganda a PSD. El prezinta contextul real al acelor verumuri si scoate in evidenta cateva situatii reale de abuzuri si crime adevarate ale fostei Securitati.
Intr-o ampla postare pe Facebook, Hodor scoate in evidenta ipocrizia si ticalosia liderilor politici care se folosesc de drame reale in interes personal. „Sa plece Lazar! Foarte bine. Sa plece! Dar sa plece si Tudorel si sa plece si Norica domnule Tariceanu! Si sa plece si ailalti! Ca doar faceti asta din grija pentru trecutul comunist si moralitate nu? Si poate explicati publicului de ce tocmai dumneavoastra ati scos din lege prevederea care ar fi facut posibila verificarea concreta a cazurilor de acest fel. Sa informez eu publicul? Din cauza ca atunci ducea la prietenul dumneavoastra Voiculescu”, scrie Hodor.
Iata postarea integrala:
Atunci cand i-au cerut a mutat in acte trecerea de pietoni si a spus ca victima era sub influenta alcoolului. Omul fusese lovit de un securist care gonea beat cu masina de serviciu. NUP. Victima a fost de vina pentru ca „traversa strada prin loc nepermis”. Plus era si „beat”. Securistul a fost mustrat pentru folosirea masinii in afara orelor de program. Si asta a fost tot.
Colonelul si-a ucis nevasta cu sange rece si a facut ca totul sa para o crima dintr-un lant de crime in serie. Pentru ca era un tip conectat la varf intreaga Procuratura RSR a manipulat dosarul si au arestat in locul lui zece persoane. Dupa ce i-au torturat crunt au selectat tapul ispasitor perfect. Apoi l-au ucis in inchisoare pentru a nu vorbi. Si asta a fost tot.
Omul a vandut vitelul ca sa faca rost de bani de mancare. L-au prins iar procurorul a cerut doi ani de inchisoare. Nu avea voie sa vanda, caci mancarea era a statului si statul iti spunea cat sa mananci. Si asta a fost tot.
I-au prins cand mazgaleau peretii ghenei cu sloganuri anti-Ceausescu. Erau minori, dar procurorul se pregatea sa le faca acte de trimitere in judecata. Apoi s-a facut 22 decembrie si in loc sa le ceara condamnarea i-a eliberat. Si asta a fost tot.
Astea nu le vedeti la televizor pentru ca nu conteaza. Victimele nu au nume, calaii sunt anonimi. Nu sunt parte in razboiul politic. Nu sunt intersanti, nu reprezinta nimic pentru nimeni, nu se simte o zbatere morala referitoare la ei. Victimele nu au fost detinuti politici. Unul traversa strada, altul era recidivist si nu conta daca ii mai puneau in carca ceva, unul era taran si atata l-a dus capul pentru mancare, iar ceilalti erau copii si au crezut ca e de joaca. Nimic politic. Nimic eroic. Nimic la ”Memorialul Durerii”. Nu tu acte de sfidare a regimului, nu tu dizidenta, nimic. Simplu, normal. Traiai, aveai ghinionul sa te intersectezi cu statul comunist si reprezentantii sai, mureai. Si asta a fost tot.
Cu tot respectul fata de cei care au fost eroi si au platit cu vieti distruse in inchisori, nici restul nu erau mai bine. Inchisoarea era putin mai mare. De 23 de milioane. Aceeasi sarma ghimpata inconjura granita, aceleasi santinele inarmate gata sa traga o pazeau, erau aceleasi abuzuri, sistemul functiona la fel pentru toata lumea.
Si aia de au participat erau procurori si judecatori. Unii au ajuns sus in functii. Si pe cuvant ca nu are sens sa va spun numele. Nu merita efectiv. Dar stau comod fix acum si se uita la televizor. Adica ce? Au fost ei tortionari? Au facut ei politie politica? Nuuuuu.
Si uitati-va la Lazar asta. Ticalos om nu? In comparatie cu ce? Si cu cine? Aveti vreo idee? Un nume de erou al justitiei comuniste stiti? Un procuror sau judecator dizident stiti? Va rog. Eu cred ca habar nu aveti. Va dati cu parerea interesat, ca nu aveti ce face si pentru ca simtiti nevoia sa va lipiti de un subiect. Nimeni nu stie de fapt. Dar grozav ne place sa fim morali. Am mai fost o data. Cu Mona Musca. Astazi, dupa tone de mizerie adunata in dosare, dupa ce s-a mai ranit putin in domeniul cunoasterii trecutului, ceea ce a facut Mona Musca pare joaca de copii. Astazi nici un tribunal din Romania nu ar da o sentinta de „colaborator al Securitatii” Monei Musca. Dar atunci mai era putin si o executam in cap direct. Cum ar fi fost? Bang! Nenorocita!
Eram acolo si am vazut tot filmul. A facut prostia sa se increada in sfaturile unora. „Lasati doamna! Nu e nimic. Va spunem noi. Astea sunt nimicuri.” Si apoi avocatii, care au sfatuit-o pe baza acestor „asigurari” sa nege. Apoi frica. Si a negat. Si nu ceea ce a facut a mai fost important, ci faptul ca a mintit. Executie publica, cu televiziunile la scara
Eram acolo. Pe vremea aia fumam si stateam langa containerele de langa sediul din Dragoslavele. Am vazut-o pe Mona Musca iesind de la audieri. Era strada plina de televiziuni si au tabarat ca vulturii pe ea. „De ce ati mintit doamna Musca?”, „Ce ati discutat doamna Musca?”. Salivau. Iar Mona Musca nu spunea nimic. O sa ajung vreodata sa povestesc cine a executat-o si de ce. Momentan nu pot. Dar uite, fac un pariu cu voi.
Fac pariu ca ala de a executat-o va avea cat de curand aceeasi soarta. Cat de curand.
A fost ceva de film, va jur. Daca nu vedeam cu ochii mei as fi zis ca e o inventie. Fix in acelasi moment in care pe treptele de intrare din Dragoslavele era executata Mona Musca, prin parcarea din spatele sediului si prelingandu-se fantomatic pe stradute ieseau personaje precum Mircea Cosea, nu colaborator, ci ofiter de Securitate. Si inca unii la fel de cunoscuti. Spre deosebire de Mona Musca, conducerea CNSAS fusese deosebit de amabila sa le arate drumul ferit de ochii presei, prin subsolul arhivei de unde pe o usita ieseai in spate.
Si atunci mi s-a aratat cinematografic intreaga problema a deconspirarii Securitatii si a moralitatii ei. Putem discuta despre moralitate in hazna, inconjurati de cacat? Bag seama ca unii pot. Nu le miroase decat ceea ce trebuie si mai ales cine trebuie.
Sa plece Lazar! Foarte bine. Sa plece! Dar sa plece si Tudorel si sa plece si Norica domnule Tariceanu! Si sa plece si ailalti! Ca doar faceti asta din grija pentru trecutul comunist si moralitate nu? Si poate explicati publicului de ce tocmai dumneavoastra ati scos din lege prevederea care ar fi facut posibila verificarea concreta a cazurilor de acest fel. Sa informez eu publicul? Din cauza ca atunci ducea la prietenul dumneavoastra Voiculescu. Stiti nu? „Persoane care in exercitarea atributiilor de serviciu….”. A iesit din alta parte. Ghinion.
As da orice in momentul asta sa ne putem teleporta in timp peste zece ani, atunci cand va face cineva un studiu serios despre mecanismele colaborarii procurorilor cu Securitate si despre modul in care functiona acest sistem. Doar ca sa pot sa ii intreb pe acuzatorii de astazi ai lui Augustin Lazar daca mai cred ca semnatura lui pe actele acelea a fost decisiva asa cum sustin astazi pedaland pe emotia publicului habarnist, iar ce a facut el, integrat in context, era similar cu o crima.
Dar probabil ar fi inutil. Nu stiu sa isi fi cerut cineva scuze fata de Mona Musca.
LE Si o hartie din Codul Penal. Pe care procurorul Lazar l-ar fi incalcat daca lua alta hotarare.
