„Neofascismul romanesc”. Decodificarea discursului lui Dragnea despre „rosii” si „usturoi”, ce ascund aceste mesaje
Analistul Sorin Ionita publica o prima analiza riguroasa a mesajelor tot mai insistente pe care Liviu Dragnea le transmite in legatura cu „rosiile” sau „usturoiul” care nu mai au gustul de altadata. Aceastea ascund nu numai un atac la adresa Occidentului, care ar fi vinovat pana si de chimicalizarea legumelor romanesti, dar si o ingrijoratoare reorientare a PSD catre fascism.
„Ce vedem acum in Romania este promovarea cu buna stiinta de fake news desantate ca politica generala la varful statului, plus ceea ce in engleza se cheama ‘dog whistle politics’: mesaje codate ce par ok in conversatia generala, dar functioneaza ca declansatori pentru anume segmente de public deja conditionate sa auda substratul toxic si agresiv din ele”, scrie Ionita pe contributors.ro.
Analiza detaliata a lui Ionita:
Dupa formula folosita cu succes si de Viktor Orban in Ungaria, Dragnea incearca sa faca anti-occidentalismul atractiv mult dincolo de cercurile activistilor PSD direct interesati de rezultatul partidului, conspirationistilor de la A3 sau unor perdanti ai tranzitiei care, cum se intampla in epoca post-adevar, se simt cel mai bine reprezentanti de oligarhii care au beneficiat masiv de tranzitie. Cu celebrele teze de la Craiova Liviu Dragnea vrea sa-si consolideze un electorat mai mare si mai divers, de tip FIDESZ. Asa ca el s-a adresat si:
– micului producator & comerciant dornic de protectionism in fata concurentei externe, un bastion solid FIDESZ-Jobbik;
– corporatistului psihedelic care crede in gradina Maicii Domnului si e scufundat in mistica “produsului local”, lantului scurt, vibratiilor paranormale si altor obscurantisme post-moderne;
– ecologistului tribal radical care e de fapt mai mult anti-capitalist furibund (si, desigur, anti-american in subtext) decat om care sa inteleaga stiinta complicata e mediului si trade-offs din politicile aferente
– sectei de agronomi clujeni deliranti gen Funar-Fitiu, nostalgici dupa Vatra Romaneasca, ce trebuie recuperati de la dreapta, plus spectatorilor emisiunii TVR Viata Satului, probabil produsul de televiziune cel mai analfabet economic in prezent (desi concurenta e mare), care arata cum, cu resurse publice masive, se pot compromite subiecte de presa altfel interesante prin caderea in Adrian-paunescianism;
– masei de anti-vaccinisti, naturisti, horoscopisti si sfertodocti cu diploma care cred in energii pozitive si pentru care “chimie” evoca tot ce era mai traumatic si de neinteles in scoala prin care au fost siliti sa treaca, deci pe care ar vrea azi s-o reformeze in directia dans, emotie si groupthink;
– national-paseistului sau narodnicului din convingere, indiferent pe ce filiera a ajuns in tabara bruna, care inca nu era aliniat in spatele PSD
Realitatea pe care o poate constata fiecare epiric nu mai conteaza, aceasta fiind chiar definitia epocii post-adevar. Anume ca:
1) Rosiile care “miros a rosii” sunt mai cu seama alea de import, din soiuri bune si corect ambalate, fiind ca atare si mai scumpe. Ce se vinde ieftin prin piete e productie din seminte olandeze (ca altele nu mai exista de ani de zile), inginerite genetic sa nu fie atacate de daunatori si sa fie lemnoase, adica rezistente la transport cu galeata si lada, deci singurele pe care si le poate permite taranul roman de vreo douazeci de ani incoace.
2) Folosirea “chimicalelor” are justificarea ei si nu afecteaza calitatea (dimpotriva), ci face productia mai rentabila economic daca e facuta corect. Pe de alta parte, e mai probabil sa se dea cu chimicale dupa ureche si necontrolat tot de micul producator. Vedeti excelentul film al lui Serban Georgescu despre Lunguletu ca sa va lamuriti de unde ia taranul roman samanta de cartof si cum toarna peste ea galetile de tratament chimic.
3) In vasta majoritate a cazurilor, din fericire, nici macar chimizarea asta haotica, de sceneta cu Stan si Bran, practicata de micul producator roman de nevoie (altfel ar iesi imediat de pe piata, unde si asa abia rezista, deci nu-l blamati prea tare) nu face rau consumatorilor daca produsele sunt spalate bine inainte de folosire. Ceea ce, iarasi din fericire, majoritatea oamenilor fac. N-avem nici un caz serios de imbolnavire in masa de la legume si fructe in Romania, nici vreun studiu serios ca ar exista efecte cumulative pe termen lung asupra sanatatii, dincolo de miturile urbane si spaimele alimentare de tabloid, care au circulat si vor circula intotdeauna. Inventam crize care nu exista, ipocrit-politic sau din porniri flower power.
4) Tratamentele cu ingrasaminte si pesticide (“chimicalele”) nu-s totuna cu inginerirea genetica a soiurilor de legume, dar ele se amesteca in capul lui Dragnea & publicului larg din motivele ce tin de educatie precara sugerate mai sus. Una-i una, alta-i alta. Printre rosturile ameliorarii genetice se numara tocmai creasterea rezistentei plantelor la daunatori si conditii adverse de mediu, deci reducerea nevoii de tratamente suplimentare cu odioasele chimicale. Rosia solida, coapta accelerat si rezistenta la insecte si lovituri de manipulare, nu mai miroase asa cum o stiati voi, insa ea e mai rentabila in special pentru producatorul autohton si consumatorul care vrea produse ieftine. E aici un compromis calitate-pret care nu tine seama de pasaportul producatorului, ci doar de cat e dispus cumparatorul sa plateasca. Si nu are legatura cu persecutiile cu tenta xenofoba imaginate de Dragnea: incotro va asteptati sa incline acest compromis in regiunea cu cei mai saraci cumparatori din UE?
5) Romania n-are nici terenuri excesiv de proaste, dar nici binecuvantate special pentru productia de legume. E cam la nord, deci sezonu-i scurt iar conditiile mai grele decat in Italia, Spania, Turcia sau Bulgaria vecina oricum ai da-o, ceea ce face ca productia sa fie mai dificila si scumpa. End of story. (Si oricum rosia, ardeiul, cartoful, fasolea – sau porumbul, floarea soarelui si alte non-legume – au fost introduse la noi de curand, prin intermediul otomanilor, dupa aducerea lor din America. Multi romani neaosi vor fi socati, dar la vremea zisei binecuvantari pe aceste meleaguri nu existau tomate si celelalte, necunoscute lui Stefan cel Mare si chiar lui Mihai Viteazul. Asta-i o paranteza istorica, oricum).
6) Pentru evaziune fiscala exista nenumarate institutii de combatere in ograda guvernului, deci a lui Dragnea, care n-ar trebui nici ele sa tina seama de nationalitatea unui comerciant. La fel pentru situatiile cand in produsul final, leguma sau orice altceva, ar exista substante periculoase pentru consumator. In UE, piata alimentara cea mai protejata la calitate si securitate din istoria omenirii, lucrurile astea sunt destul de bine aranjate si nu trebuie decat sa aplici regulile existente. Doar ca evaziunea fiscala e una; chimizarea produselor e alta; soiurile de legume si fructe ameliorate genetic sunt un al treilea subiect – si nu e deloc clar ca toate problemele astea s-ar suprapune in realitate, separat sau toate impreuna, peste identitatea producatorilor: romanii curati, versus aia din afara obligatoriu murdari. In cel mai bun caz problemele sunt distribuite aleator – si asta ca sa nu intram in detalii dureroase pentru autohtoni.
Peste tot in Europa exista politica si ipocrizii drapate stiintific doar ca sa avantajeze producatori locali si alte grupuri de interese pe seama reducerii bunastarii generale. Doar ca e o limita in toate. Ce vedem acum in Romania este promovarea cu buna stiinta de fake news desantate ca politica generala la varful statului, plus ceea ce in engleza se cheama “dog whistle politics”: mesaje codate ce par ok in conversatia generala, dar functioneaza ca declansatori pentru anume segmente de public (cele enumerate mai sus) deja conditionate sa auda substratul toxic si agresiv din ele.
Asistam la un anti-occidentalism din ce in ce mai putin accidental sau pasager, motivat de campanii electorale, si tot mai mult unul sistematic: o victimizare existentiala a natiunii in scenete baroc si rococo, cu inflorituri sentimentaloide si tragi-comice de tip “sufletul rus” si “lumea ruseaesca” (ruskii mir), in care orice fleac sau sincopa se proiecteaza pe catapeteasma identitatii comunitare amenintate si devine subiect de nevroza colectiva si chemare la arme. Ca fascismele dintotdeauna, e un raspuns pervers al periferiei la o criza de modernizare, dar e ingrijorator ca se apropie tot mai mult ca mesaj si tipar de actiune de agenda post-2012 a lui Vladimir Vladimirovici Putin.
Discursul lui Liviu Dragnea de la Craiova in legatura cu „legumele pline de chimicale”
Sunt speriati (occidentalii -n.red.) pentru ca fermierii romani au inceput sa puna pe masa romanilor produse romanesti, curate si gustoase. Alaltaieri, la Giurgiu, am spus ca pana acum a fost programul de tomate de 3000 de euro pe mia de metri patrati. Il extindem. O sa marim aceasta subventie la unele categorii chiar pana la 6000 de euro pe mia de metri patrati de solar, extindem la vinete, la ardei, la castraveti, la varza, la fructe de padure. De asemenea, am ambitia mea sa acoperim si lunile de iarna si o sa subventionam si centralele termice pentru solarii si plata pentru folia dubla. Cei care aveti solarii stiti ce inseamna acest lucru. Am mancat la Giurgiu direct din vrej castraveti si direct din pamant ridichi.
Nicaieri in lume, oameni buni, n-au acest gust, sunt curate si gustoase. Nicaieri in lume nu e pamantul pe care ni l-a dat noua Dumnezeu, numai ca zeci de ani de zile si-au batut joc de el. Au facut ce-au putut, ce-au vrut ca sa ingenuncheze agricultura noastra. Vreau sa va intreb, putem noi sa acceptam ca in continuare Romania sa puna pe masa pentru copiii nostri fructe si legume pline de chimicale? In continuare sa stam sa vedem cum cerealele pe care le recoltati cu sudoare aici, in sud, sa plece afara si sa se intoarca inapoi biscuiti si noi sa platim de zece ori pretul pe care il luam pe graul pe care-l dam? Nu cred ca suntem de acord.
Sa stam in continuare sa ne uitam cum companii straine umilesc si calca in picioare fermierii romani? Imi spuneau oamenii alaltaieri ca in parcare la hypermarket sunt trei tiruri cu produse romanesti si o suta de tiruri cu marfa straina. La noi in tara, marfa noastra nu e mai buna? Marfa noastra nu e mai gustoasa? Ce facem, o aruncam pe sant pentru ca pamantul nostru nu e bun. Daca vorbim despre acest lucru, vin niste maimutoi, niste mascarici sa ne spuna ca nu suntem europeni pentru ca tinem la tara noastra, pentru ca vrem sa ajutam romanii, vrem sa ajutam fermierii romani, pentru ca nu vrem sa ne batem joc de bogatia acestei tari?
Eu imi iubesc tara si m-am hotarat sa-mi asum orice risc, orice pericol pentru a ma lupta pentru Romania.
