„Nevrednic”. BOR enumera „derapajele” lui Teodosie de la Constanta: „A pus intr-o lumina total defavorabila imaginea Bisericii”

Purtatorul de cuvant al BOR, Vasile Banescu, a enumerat intr-un interviu pentru Media Quality „derapajele” pe care IPS Teodosie le-a comis in ultimii ani. Nu lipseste nici faptul ca Teodosie este urmarit penal de DNA.

Banescu a prezentat si un citat prin care sugereaza ca Teodosie este un „nevrednic”. „Cea mai cumplita persecutie impotriva Bisericii este nevrednicia propriilor ei slujitori”.

Declaratia data Media Quality de Banescu:

Asa cum am transmis recent la solicitarile firesti venite din spatiul mediatic, cazul actualului arhiepiscop de Tomis este unul fara precedent in istoria Bisericii Ortodoxe Romane. Nimeni dintre membrii „Sfantului Sinod”, adica niciun ierarh, cu exceptia persoanei mentionate, nu a ajuns vreodata in situatia de a fi judecat si inculpat in baza acuzatiei de coruptie chiar de institutia creata de statul roman in anul 2005 (D.N.A) pentru a diminua acest flagel societal care il submineaza si slabeste.

Vorbim despre o persoana cunoscuta in spatiul public din cauza multor declaratii extrem de controversate pe teme teologico-bisericesti, sanitar-medicale si politico-sociale care au scandalizat autoritatile din aceste domenii si care, prin ecoul lor social, au afectat intelegerea obiectiva asupra unor teme de larg interes public.

A contrazice, ca ierarh (asimilat ca functie si salarizare demnitarului public), decizii si recomandari ale Sinodului propriei Biserici, afisand „o atitudine provocatoare” si emanand constant „un duh de indisciplina si razvratire”, a sfida si ocoli decizii, fie si temporare, ale autoritatilor statului intr-o perioada de criza sanitar-medicala internationala, a afirma public, citez, „fara nicio ezitare” (in contextul tragic al unui razboi de agresiune care ameninta grav stabilitatea geopolitica a Europei, razboi declansat impotriva unui stat independent si condamnat de toate statele democratice ale lumii) ca agresorul, „vazut atat de negru, nu-i negru cum il prezinta toata lumea”, ci, dimpotriva, „este cel mai mare ctitor la Sfantul Munte si la Ierusalim”, adica, se intelege, un veritabil si exemplar crestin, toate aceste fapte reprobabile, intampinate critic inclusiv de Patriarhia Romana, au pus intr-o lumina total defavorabila imaginea Bisericii, tendinta publica de generalizare si de transfer a culpei unui reprezentant al acesteia asupra intregii institutii fiind inevitabila si foarte puternica.

Necesitatea pozitionarii Patriarhiei Romane fata de derapajele mentionate, obligatia mea profesionala de purtator de cuvant al institutiei care trebuie sa raspunda tuturor solicitarilor presei, mai ales in situatii de criza si tensiune publica, natura acestor raspunsuri care s-au intemeiat fidel pe litera si spiritul Evangheliei, al legilor bisericesti in vigoare, dar si pe bunul-simt si necesara adecvare la realitate, m-au transformat pentru anumite persoane in cineva incomod, detestat si denigrat public, inclusiv in sordide gazete online mustind de patologic antieuropenism, ura, minciuna si calomnie, dar si in elucubrante si triviale comunicate de presa emise chiar de Arhiepiscopia Tomisului. Un lucru grav si, de asemenea, fara precedent in spatiul bisericesc romanesc.

Miza acestor atacuri – la care se raliaza prin tacere complice si persoane care ar avea datoria imperios crestineasca sa distinga public intre adevar si minciuna, intre cinste si coruptie, intre Ortodoxie si ortodoxism, intre Traditie si traditionalism, intre pastoratia care deschide mintea si peroratia care cultiva superstitia si formalismul, desfigurand crestinismul – scopul deja declarat al acestor atacuri calomnioase este eliminarea oricarui „spirit critic” la adresa nefirescului din discursul public al Bisericii si persistarea in mentalitatea stramba, convenabila pentru unii, a „cetatii asediate”, atacate exclusiv din exterior de dusmani reali sau imaginari, ignorandu-se cu multa grija adevarul rostit de unul dintre cei mai eruditi si respectati teologi si duhovnici ortodocsi, o flacara a „Rugului aprins”, fost detinut politic torturat de sinistra Securitate, nu colaborator al ei, Parintele Arhimandrit Benedict Ghius: „Cea mai cumplita persecutie impotriva Bisericii este nevrednicia propriilor ei slujitori”.