O vreme, s-a crezut că Donald Trump ar fi putut să primească Premiul Nobel pentru Pace. Cu puțin timp înainte de decernare chiar ajunsese pentru o vreme pe primul loc la casele de pariuri. Premiul i-a revenit în cele din urmă Mariei Machado, lidera opoziției din Venezuela. Dacă el i-ar fi fost acordat președintelui american ar fi fost una dintre cele mai mari nedreptăți comise vreodată. Trump a făcut prea puține pentru pacea mondială, ba de multe ori acțiunile lui au contribuit la continuarea conflictelor. Are și câteva rateuri memorabile.
Principalul lui eșec ține de conflictul pentru care s-a implicat cel mai mult, cel dintre Rusia și Ucraina. Cifrele nu mint. Spre exemplu, când a preluat președinția Rusia lansa puțin peste 2.000 de drone pe lună asupra Ucrainei. După ce a preluat, Rusia a avut luni în care a sărit de 5.000 de drone lansate pe lună, ba chiar de 6.000. Lunile cu cele mai puține drone lansate în timpul președinției lui Trump au oricum mai multe decât lunile cu cele mai multe din timpul președinției lui Biden.
Strategia lui de a-l „îmbuna” pe Putin s-a dovedit falimentară. Practic liderul rus și-a bătut joc de el cu aceste atacuri. Iar acum nu a schimbat macazul suficient de hotărât pentru a forța realmente Rusia să negocieze.
În Gaza, deși încetarea focului obținută acum câteva zile este lăudabilă, nu trebuie să uităm că acest conflict a reizbucnit la începutul celei de-a doua președinții Trump, după ce predecesorul său, Joe Biden obținuse o încetare a focului în ultimele sale zile de mandat, pe 16 ianuarie 2025.
Alte războaie pe care Trump spune că „le-a oprit” sunt conflicte în care liderul american și-a supraestimat rolul. De la Azerbaidjan contra Armenia la India contra Pakistan, în ambele părți fiind mai multe țări implicate și e cel puțin discutabil dacă America a avut prim-planul. E adevărat, primele 2 au semnat acordul la Washington, dar asta a fost în primul rând din motive politice, ambele țări având nevoie de America.
Poate singurul loc în care America a avut într-adevăr un rol mai greu decât altele, deși nici acolo nu a fost singură, a fost în conflictul dintre Rwanda și Congo.
Trump a reușit mai puține rezolvări diplomatice de conflicte decât majoritatea președinților americani. Oricum aceste medieri sunt la ordinea zilei.
Ar fi fost o mare nedreptate ca Trump să primească Nobelul doar pentru atât de puțin. Ca să nu mai menționăm bilanțul său democratic de-a dreptul șubred în America, acolo unde drepturile americanilor, domnia legii și libertatea de exprimare au suferit scăderi în mandatul său.
În același timp, nu este exclus ca Donald Trump să ia Premiul Nobel în viitor. Pentru el cheia este, cel mai probabil, rezolvarea conflictului din Ucraina. Din păcate, realitatea ne-a arătat că în acest moment este nevoie de ceea ce chiar trimisul special al lui Trump pentru Ucraina, Keith Kellogg, vorbea, adică „pace prin forță”. Rusia trebuie forțată să facă pace.
Iar pentru asta Trump trebuie să fie pregătit să „apese butoane”. Butoanele armelor – dar mai ales butoanele sancțiunilor economice. Altfel Rusia are prea puține motive să se oprească.
În asemenea situații, pacea se obține și forțat. Iar dacă pacea se încheie în Ucraina, coroborat cu alte acțiuni, da, se poate discuta despre acordarea Premiului Nobel pentru Pace lui Trump în 2026.