Noul „apel catre lichele” al lui Liiceanu: „Simion, in afara de agitarea galeriilor de fotbal si de imbracarea unor grupuri de romanasi in ie si itari, nu stiu sa spun ce a facut pentru iubita Romanie”
Cu mai putin de doua saptamani inainte de alegerile prezidentiale, Gabriel Liiceanu a dat publicitatii un nou text-manifest in care atrage atentia ca „poporul roman doarme linistit in cel mai cumplit vacarm”.
„Cand, in urma cu treizeci si cinci de ani, am scris un Apel catre lichele, nu am avut in vedere licheaua ca figura eterna a umanitatii. Stiam, desigur, ca indeobste este considerat lichea orice individ activ in producerea raului altuia de dragul binelui propriu. O lichea nu sta prea mult pe ganduri cand e vorba de a-si construi capatuiala pe nenorocirea seamanului sau. Licheaua este infractorul lumii morale. Dand ici si colo lovitura in vietile noastre, ea coloreaza peisajul cu pitorescul ticalosiilor sale”, arata Liiceanu in debutul textului publicat de hotnews.ro.
Liiceanu vorbeste apoi punctual despre principalii candidati la Presedintie.
„Trecand in revista mai bine de o suta de CV-uri de parlamentari (cartea Nu tot ei a lui Valeriu Nicolae – n.red.) – o mostra care da seama de vastitatea coruptiei autohtone –, autorul pare sa spuna pentru prima oara un adevar pe care il ignoram stiindu-l: Romania se afla pe mana unei uriase armate de impostori. Cartea pune de fapt in scena o perplexitate: este oare adevarat ce traim? Dand astfel glas unei stupefactii care ne incearca pe foarte multi, autorul a devenit o voce care rasuna in vinovata noastra tacere.
Dupa ce acele pagini-portrete ale rusinii au aparut – sunt cinci ani de-atunci –, linistea instalata in toate partidele vorbeste de la sine despre punctul dramatic in care se afla viata politica de la noi. Cum oare de nici un partid nu a simtit nevoia sa-si faca din cele doua sute de pagini munitie de campanie electorala si sa inceapa sa-si primeneasca oamenii din partid?
Ce-ar fi sa-i obligam pe politicieni, in preajma acestor alegeri, sa ne auda? Sa auda strigatul ‘e de-ajuns!’ si ‘ne-am saturat de voi!’. De ‘voi’ insemnand: de ‘voi’ in varianta cea mai degradata a omului politic.
De ‘voi’ insemnand, de pilda, de conservele politice Ponta si Antonescu, care apar din nou, sprintari si impudici, la tribune, dupa ce in urma cu vreo 15 ani ne-au dat prada monstruoasei coalitii a USL-ului. Si, apropo.
Eu cred ca aparitia neasteptata pe scena politica a unui personaj cu alura certa de trufanda politica, asemeni lui Ilie Bolojan, nu e intamplatoare.
Asemenea intamplari, incarcate de doza de neverosimil care le suprima caracterul intamplator, sunt dovezi ca totul e inca de sperat si de facut in hartanita noastra tara.
Suntem prea saraci pentru a ne permite luxul sa pierdem un om de acest format politic. Pentru simplul motiv ca de la cineva de tinuta lui putem astepta, cu indreptatire, un nou inceput. Niciodata in acesti 35 de ani Romania nu a avut o figura politica cu un capital de credibilitate care sa nu se naruie dupa cateva luni.
Ilie Bolojan nu seamana cu cei de pe harta politica a momentului. Iata un om care nu insala, care face ce spune, care nu are timp de glumite si de vorbe in doi peri, care stie sa dea ‘un raport de tara’ si care stie sa ne arate ca-i pasa de noi si numai de noi.
Stiu, bineinteles, ca dl Bolojan nu e candidat la presedintie si ca drumul lui, din pozitia pe care o are acum, catre locul marilor decizii nu e lesne de imaginat. Dar imi vine sa spun: ‘Nu ma intereseaza! Dl Bolojan sa faca ce stie iar noi sa facem ce putem, pentru a avea odata si odata parte, prin el, de actul autentic al guvernarii!’.
Daca pe Crin Antonescu si Victor Ponta tocmai ceea ce au facut pana acum impotriva Romaniei stiu ca nu-i recomanda pentru candidatura la functia de presedinte, pe George Simion nu stiu ce anume l-ar recomanda.
Caci, in afara de agitarea galeriilor de fotbal si de imbracarea unor grupuri de romanasi in ie si itari, nu stiu sa spun ce a facut pentru iubita Romanie.
Si totusi stiu, si in cazul lui, ce anume nu l-ar recomanda in ruptul capului: un om care, adresandu-se multimii, indeamna la jupuirea de vii a membrilor BEC (o ‘metafora’, desigur) practica de facto incitarea la crima.
Ca sa nu mai vorbim de procesul intentat de el in Republica Moldova – si pierdut in prima instanta – impotriva lui Anatol Salaru, fostului ministru al Apararii din tara vecina, care l-a acuzat pe presedintele AUR ca a avut de-a face cu agenti ai serviciilor secrete de la Moscova.
Inchei, parafrazandu-l pe autorul cartii ”Nu tot ei”. Deocamdata, poporul roman doarme linistit in cel mai cumplit vacarm. Poate va face efortul sa se trezeasca.
Tacerea mormantala care urla…”, a concluzionat Liiceanu.
