Rezultatele sunt promițătoare, însă trebuie interpretate cu prudență. Studiul nu a demonstrat că Mounjaro previne, în mod independent și cert, infarctul miocardic și nici nu a inclus toate categoriile de persoane cu diabet. Cercetarea s-a concentrat asupra pacienților cu diabet zaharat de tip 2 care aveau deja boală cardiovasculară aterosclerotică.
Datele provin din studiul clinic SURPASS-CVOT, ale cărui rezultate principale au fost publicate în The New England Journal of Medicine. Cercetătorii au comparat tirzepatida cu dulaglutida pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de patru ani.
În acest interval, infarctul miocardic a apărut la 311 pacienți tratați cu tirzepatidă, reprezentând 4,7% din grup, comparativ cu 357 de pacienți, respectiv 5,4%, în grupul care a primit dulaglutidă. Raportul de hazard a fost de 0,86, cu un interval de încredere de 95% cuprins între 0,74 și 1,00. Cu alte cuvinte, estimarea statistică indică un hazard cu aproximativ 14% mai mic în grupul tratat cu tirzepatidă.
Diferența absolută a fost însă de 0,7 puncte procentuale, iar limita superioară a intervalului de încredere a ajuns chiar la 1,00. Din acest motiv, rezultatul pentru infarct, analizat separat, trebuie privit drept un semnal favorabil, nu drept dovada definitivă că Mounjaro reduce riscul de infarct în comparație cu dulaglutida.
În analiza principală au fost incluși 13.165 de pacienți, cu o vârstă medie de aproximativ 64 de ani. Toți aveau diabet zaharat de tip 2 și boală cardiovasculară aterosclerotică deja diagnosticată. Participanții aveau cel puțin 40 de ani și un indice de masă corporală de minimum 25 kg/m².
Pacienții au primit aleatoriu fie tirzepatidă, în doză crescută progresiv până la maximum 15 mg o dată pe săptămână, fie 1,5 mg de dulaglutidă săptămânal. Studiul s-a desfășurat în 640 de centre din America de Nord și de Sud, Europa, Asia și Oceania.
Aceste caracteristici sunt importante pentru interpretarea rezultatelor: concluziile nu pot fi extrapolate automat la toate persoanele cu diabet, în special la pacienții mai tineri sau la cei fără boală cardiovasculară. Această limitare este subliniată și de autorii unei analize ulterioare publicate în JAMA Cardiology în martie 2026. JAMA Cardiology arată că studiul a urmărit o populație cu risc cardiovascular ridicat.
Obiectivul principal al SURPASS-CVOT nu a fost infarctul analizat separat, ci un indicator compozit care a inclus decesul de cauză cardiovasculară, infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral.
Un astfel de eveniment s-a produs la 801 pacienți din grupul cu tirzepatidă, adică 12,2%, și la 862 de pacienți din grupul cu dulaglutidă, respectiv 13,1%. Raportul de hazard a fost de 0,92.
Din punct de vedere statistic, tirzepatida a demonstrat că nu este inferioară dulaglutidei în privința acestui obiectiv cardiovascular. În schimb, studiul nu a reușit să demonstreze superioritatea tirzepatidei: valoarea P pentru testarea superiorității a fost de 0,09.
Această precizare schimbă semnificativ modul în care trebuie citite rezultatele. Mounjaro nu a fost comparat cu un placebo, ci cu dulaglutida, un agonist al receptorului GLP-1 care are deja dovezi privind reducerea evenimentelor cardiovasculare. Prin urmare, studiul nu permite formularea simplistă potrivit căreia Mounjaro „previne infarctul”, deși numărul mai mic de infarcte observat în grupul cu tirzepatidă reprezintă un semnal clinic relevant.
O analiză ulterioară a acelorași date, publicată în 2026 în JAMA Cardiology, a evaluat un indicator mai larg, format din șase tipuri de evenimente: deces din orice cauză, infarct miocardic, accident vascular cerebral, revascularizare coronariană, spitalizare pentru insuficiență cardiacă și evenimente renale majore.
Cel puțin unul dintre aceste evenimente s-a produs la 23,7% dintre pacienții tratați cu tirzepatidă și la 27,4% dintre cei care au primit dulaglutidă. Raportul de hazard de 0,84 indică o reducere relativă estimată de 16% a hazardului pentru acest obiectiv compozit, iar rezultatul a fost semnificativ statistic.
Totuși, autorii precizează că aceasta a fost o analiză ulterioară a unui studiu conceput inițial pentru un obiectiv diferit. Astfel de analize pot furniza informații suplimentare importante, dar nu au aceeași forță probatorie precum un obiectiv principal stabilit înaintea începerii studiului.
Există și o chestiune de transparență relevantă. Studiul a fost finanțat de Eli Lilly and Company, producătorul tirzepatidei. Potrivit informațiilor publicate de JAMA Cardiology, compania a fost implicată în proiectarea și administrarea studiului, colectarea și analiza datelor și revizuirea manuscrisului. Autorii academici au luat însă decizia publicării, iar articolul prezintă declarațiile privind potențialele conflicte de interese.
Tirzepatida acționează asupra receptorilor GIP și GLP-1 și influențează controlul glicemiei, secreția de insulină dependentă de glucoză, apetitul și greutatea corporală. În SURPASS-CVOT, tratamentul a fost asociat și cu o scădere mai mare a hemoglobinei glicate și a greutății corporale decât dulaglutida. Aceste modificări pot contribui la un profil cardiovascular mai favorabil, însă studiul nu demonstrează că ele sunt, în mod direct, explicația pentru diferența observată în numărul de evenimente cardiovasculare.
Tratamentul are și efecte adverse. În studiul clinic, reacțiile gastrointestinale au fost raportate la 42,5% dintre participanții care au primit tirzepatidă, față de 35,9% dintre cei tratați cu dulaglutidă. Greața și diareea s-au numărat printre problemele întâlnite mai frecvent.
Potrivit informațiilor oficiale ale Agenției Europene pentru Medicamente (EMA), Mounjaro este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 insuficient controlat și, în anumite condiții, pentru managementul greutății. Prevenirea infarctului miocardic nu este enumerată ca indicație terapeutică distinctă în informațiile europene consultate.
Prin urmare, noile date oferă un argument suplimentar pentru cercetarea efectelor cardiovasculare ale tirzepatidei și arată un semnal favorabil în cazul infarctului. Ele nu înseamnă însă că medicamentul trebuie utilizat de orice persoană cu diabet pentru prevenirea unui atac de cord. Alegerea tratamentului trebuie făcută individual, de medic, ținând cont de controlul diabetului, bolile cardiovasculare existente, celelalte tratamente administrate, contraindicații și posibilele reacții adverse.