Potrivit publicației americane, obiectivul ar fi fost stabilit în cadrul unei reuniuni secrete desfășurate în decembrie 2025, la care Putin s-ar fi întâlnit cu reprezentanți ai serviciilor de informații și ai armatei ruse. Informațiile despre întâlnire provin de la oficiali din două țări, potrivit relatării preluate vineri de Kyiv Post.
Strategia descrisă de sursele NYT ar avea cel puțin două direcții majore: testarea disponibilității statelor NATO de a se apăra reciproc și destabilizarea Republicii Moldova.
Serviciile occidentale consideră, potrivit NYT, că ocuparea sau supunerea Ucrainei rămâne obiectivul numărul unu al lui Putin. Imediat după Ucraina s-ar afla însă Republica Moldova.
Potrivit oficialilor occidentali citați de The New York Times, obiectivul Moscovei în Republica Moldova nu s-ar limita la influențarea politicii de la Chișinău.
Serviciile occidentale cred că Putin nu ar fi abandonat obiectivul de a cuceri sudul Ucrainei și de a crea un coridor terestru care să ajungă până la Republica Moldova.
Un asemenea scenariu ar schimba radical situația strategică a regiunii.
Republica Moldova este situată între Ucraina și România, stat membru NATO și UE, iar pe teritoriul său se află regiunea separatistă Transnistria, unde sunt staționate de decenii trupe ruse. Autoritățile de la Chișinău cer retragerea acestora. În martie 2026, președinta Maia Sandu a reiterat public solicitarea ca militarii ruși să părăsească teritoriul Republicii Moldova.
Controlul asupra sudului Ucrainei ar putea crea, în scenariul descris de sursele NYT, o legătură terestră între teritoriile ocupate de Rusia și Transnistria.
În prezent, acest lucru este împiedicat de faptul că Ucraina controlează întreaga regiune Odesa și litoralul dintre teritoriile ocupate de Rusia și frontiera Republicii Moldova.
O altă parte a strategiei atribuite Kremlinului este mult mai riscantă: testarea disponibilității NATO de a apăra un stat membru.
Potrivit informațiilor citate de NYT, serviciile americane au evaluat posibilitatea ca Rusia să încerce chiar din această toamnă o operațiune limitată împotriva unui stat NATO.
Nu ar fi vorba neapărat despre o invazie militară clasică.
Scenariile analizate includ atacuri cibernetice, sabotaje, utilizarea unor grupuri armate fără însemne clare sau chiar o incursiune teritorială limitată împotriva unui stat aflat pe flancul estic al NATO.
Obiectivul ar putea fi crearea unei situații suficient de ambigue pentru a genera dispute între aliați cu privire la originea atacului și la necesitatea activării mecanismelor de apărare colectivă.
Această preocupare apare și în informații recente obținute separat de Reuters.
Polonia și statele baltice au întărit în ultimele săptămâni protecția centralelor electrice, barajelor, terminalelor de gaze și altor infrastructuri critice, pe fondul avertismentelor serviciilor de informații privind posibile operațiuni rusești sub steag fals.
Una dintre temerile serviciilor occidentale este că Rusia ar putea utiliza drone ucrainene capturate pentru a simula un atac ucrainean asupra unor obiective din Rusia sau din state NATO.
Un oficial din serviciile de informații baltice a declarat pentru Reuters că efectul urmărit ar putea fi mai puțin distrugerea fizică a unui obiectiv și mai mult producerea unui „haos politic” la sediul NATO, unde statele europene și SUA ar trebui să stabilească rapid cine este responsabil și cum trebuie să răspundă.
Moscova respinge asemenea avertismente și le califică drept tentative occidentale de justificare a militarizării împotriva Rusiei.
Relatarea NYT apare la numai câteva luni după ce Maia Sandu a folosit public o formulare foarte apropiată pentru a descrie strategia Rusiei.
Într-un discurs susținut în ianuarie la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, președinta Republicii Moldova afirma că agresiunea militară rusă și operațiunile hibride urmăresc același obiectiv: „să submineze, să controleze și să divizeze Europa”.
Maia Sandu a descris atunci două componente ale confruntării.
Una folosește rachete și distruge orașe, iar cealaltă utilizează „bani, narațiuni și manipulare”.
„Așa sunt atacate democrațiile – din interior”, declara președinta Republicii Moldova.
Sandu afirma că Republica Moldova se află „în prima linie” a acestui război hibrid și acuza Rusia că a utilizat succesiv presiunea energetică, coruperea unor politicieni, războiul informațional și operațiunile cibernetice.
Potrivit președintei, obiectivul final era preluarea controlului asupra Parlamentului, instalarea unui guvern controlat de Kremlin și readucerea Republicii Moldova în sfera de influență a Rusiei.
Acuzațiile nu provin doar de la conducerea de la Chișinău.
În declarația comună adoptată după summitul Republica Moldova-Uniunea Europeană din 22 iunie 2026, cele două părți afirmau explicit că Moldova se află „în prima linie a atacurilor hibride”.
Documentul menționa încălcările repetate ale spațiului aerian moldovean, atacurile cibernetice, manipularea informațională, folosirea energiei ca instrument de presiune și alte forme de ingerință atribuite Rusiei.
Maia Sandu afirma în aceeași perioadă că Rusia desfășoară împotriva țării sale o combinație de manipulare informațională, intervenții electorale, șantaj energetic și atacuri cibernetice, cu scopul de a opri parcursul european al Republicii Moldova.
Vulnerabilitatea energetică a Moldovei, demonstrată în această primăvară
Războiul din Ucraina a demonstrat deja cât de ușor poate fi afectată Republica Moldova fără ca teritoriul său să fie atacat direct.
În martie 2026, o lovitură rusească asupra hidrocentralei Novodnistrovsk, din Ucraina, a provocat o scurgere de petrol care a poluat Nistrul.
Consecințele au ajuns rapid în Republica Moldova. Alimentarea cu apă a fost întreruptă complet la Bălți, al treilea oraș ca mărime al țării, precum și în alte localități. Autoritățile moldovene au declarat alertă de mediu pentru 15 zile, iar școlile din zonele afectate au fost închise temporar.
Maia Sandu a atribuit atunci Rusiei responsabilitatea pentru incident, iar Ministerul moldovean de Externe l-a convocat pe ambasadorul rus.
În alte episoade, atacurile rusești asupra infrastructurii energetice ucrainene de care depinde și Republica Moldova au produs probleme în sistemul electric moldovean.
Una dintre vulnerabilitățile structurale ale Republicii Moldova rămâne Transnistria.
Regiunea separatistă de pe malul stâng al Nistrului s-a desprins de sub controlul Chișinăului după războiul din 1992 și funcționează de atunci cu sprijin politic, economic și militar rusesc.
Rusia păstrează militari în regiune, în pofida solicitărilor repetate ale autorităților constituționale moldovene de retragere a acestora.
Misiunea OSCE în Republica Moldova continuă în 2026 să aibă drept mandat facilitarea unei soluții politice pentru conflictul transnistrean și menținerea stabilității în regiune.
Pentru Kremlin, Transnistria reprezintă în același timp un instrument de presiune asupra Chișinăului și un punct strategic aflat imediat lângă Ucraina.
Dacă Rusia ar ajunge militar în regiunea Odesa, poziția Transnistriei s-ar schimba fundamental, deoarece enclava ar înceta să mai fie izolată teritorial de Rusia.
Avertismentele relatate de NYT coincid cu o intensificare a îngrijorărilor în mai multe capitale europene.
Șeful armatei germane, generalul Carsten Breuer, a declarat în această săptămână că Rusia testează sistematic apărarea statelor europene și urmărește reacțiile NATO.
„Atacurile hibride au loc în fiecare zi în țările NATO”, în special pe flancul estic, a declarat generalul german, citat de The Wall Street Journal. El a susținut că Rusia încearcă să identifice vulnerabilitățile Alianței și să își perfecționeze tacticile pentru un eventual conflict viitor.
În paralel, Reuters a relatat despre temeri privind sabotaje, drone, documente falsificate și posibile operațiuni sub steag fals în Polonia și statele baltice.
NATO consideră oficial Rusia drept „cea mai semnificativă și directă amenințare” la adresa securității aliaților, iar după invazia Ucrainei a consolidat puternic forțele desfășurate pe flancul estic, inclusiv în România.
Informațiile privind reuniunea secretă din decembrie 2025 și ordinul atribuit lui Vladimir Putin provin din surse de intelligence citate de The New York Times și nu au fost confirmate oficial de Kremlin.
Nu există un document public prin care Putin să fi ordonat „distrugerea NATO și UE din interior”.
Moscova respinge în mod repetat acuzațiile potrivit cărora pregătește atacuri împotriva NATO și susține că statele occidentale exagerează amenințarea rusă pentru a justifica majorarea bugetelor militare. Kremlinul a calificat recent avertismentele privind posibile operațiuni clandestine rusești drept „povești de speriat”.
Relatarea NYT indică însă că serviciile occidentale tratează Republica Moldova nu doar ca pe un stat vulnerabil aflat lângă războiul din Ucraina, ci ca pe una dintre principalele ținte ale strategiei pe termen mai lung atribuite Kremlinului.
Potrivit oficialilor citați de publicația americană, ordinea priorităților ar fi clară: mai întâi Ucraina, apoi obținerea controlului asupra Republicii Moldova, simultan cu operațiuni destinate să testeze coeziunea NATO și să adâncească diviziunile din interiorul Uniunii Europene.