O analiză a inteligenței artificiale arată că o pictură vândută cu 71.000 de lire sterline, respinsă de Sotheby’s și Muzeul Metropolitan din New York drept copie, este de fapt un Caravaggio original

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Analiza științifică a tabloului „Cântăreț la lăută”, care a fost cumpărat pentru Badminton House din Gloucestershire în secolul al XVIII-lea, a concluzionat că este de Caravaggio, cu o probabilitate de 85,7%, potrivit The Guardian.

Testele care au implicat inteligența artificială au arătat o „potrivire clară” cu picturile verificate. Studiul a fost realizat de compania elvețiană Art Recognition, fondată de o româncă, specializată în autentificarea operelor de artă, în colaborare cu Universitatea din Liverpool.

Isărescu avertizează: Criza energetică poate împinge inflația peste prognoza BNR

Alertă în Grecia: tot mai multe cazuri de West Nile. Atena și regiunea Attica, în centrul focarului

Michelangelo Merisi da Caravaggio este considerat un revoluționar printre artiști, venerat pentru utilizarea sa radicală a luminii și întunericului – clarobscurul – și pentru realismul compozițiilor sale.

Picturile sale sunt atât de rare încât, atunci când una a fost descoperită în 2019, a fost evaluată la aproximativ 110 milioane de euro.

În 1969, Sotheby’s a vândut „Cântăreț la lăută” drept „o copie după Caravaggio” pentru 750 de lire sterline. În 2001, a vândut-o ca aparținând „cercului lui Caravaggio” pentru aproximativ 71.000 de lire sterline.

Cumpărătorul a fost atunci istoricul de artă britanic Clovis Whitfield, specialist în maeștrii italieni vechi, care a recunoscut calitatea acesteia și faptul că „corespundea exact” unei descrieri făcute de Giovanni Baglione în biografia sa despre Caravaggio din 1642.

„Baglione menționează detalii observate cu atenție, cum ar fi reflexia picăturilor de rouă de pe flori”, a spus Whitfield.

„Cântăreț la lăută” este una dintre cele trei versiuni. Unul incontestabil se află la Ermitaj în Rusia, iar un altul – în care lăutarul este o femeie și nu un tânăr – se află în colecția Wildenstein, fiind expus la Met între 1990 și 2013.

În 1990, Keith Christiansen, pe atunci șeful departamentului de picturi europene al Met, a descris versiunea Wildenstein ca fiind originală, iar cea Badminton ca fiind o copie.

Whitfield a făcut achiziția prin intermediul lui Alfred Bader, un colecționar care a murit în 2016, căruia Christiansen i-a scris în 2007: „Nimeni – cu siguranță niciun cercetător modern – nu a luat vreodată în considerare și nu ar lua vreodată în considerare ideea că pictura dumneavoastră ar putea fi pictată de Caravaggio.”

Whitfield a spus că Christiansen și unii cercetători italieni au refuzat să accepte atribuirea, chiar dacă alți experți o susțin. „Rezultatul inteligenței artificiale îl doboară pe domnul Christiansen”, a spus el.

Analiza Art Recognition a concluzionat, de asemenea, că Wildenstein „nu era o lucrare autentică”. Carina Popovici, fondatoarea Art Recognition a spus că „Inteligenta artificială a returnat un rezultat negativ.”

Dovezile includ reprezentările lăutei. David Van Edwards, un important lutier și președinte al Societății Lutierilor, a spus că instrumentul Wildenstein avea „multe defecte”, spre deosebire de cele din picturile Badminton și Ermitaj.

În 1597, Caravaggio era una artist sărac, care trăia pe străzile Romei. El a primit mâncare și cazare de la cardinalul Francesco Maria del Monte, care a devenit cel mai important patron al său.

La scurt timp după aceea, Caravaggio a pictat „Cântărețul la lăută”, demonstrându-și talentul potențialului său patron de atunci.

La sfârșitul anilor 1620, colecția Del Monte a fost vândută. Viitorul cardinal Antonio Barberini a cumpărat cinci Lucrări de Caravaggio, inclusiv „Cântărețul la lăută”, care a fost cumpărat un secol mai târziu de al treilea duce de Beaufort de la Badminton House.

Pictura „Badminton” se află acum la Londra. Whitfield ar dori ca aceasta să ajungă într-o colecție publică, la fel cum Galeria Națională a obținut o investiție istorică de 375 de milioane de lire sterline.

În catalogul său de vânzare din 2001, Sotheby’s a menționat că „s-a sugerat în mod rezonabil” că pictorul ar fi putut fi Carlo Magnone, care în 1642 a fost înregistrat ca pictând o copie după „Cântărețul la lăută” al lui Del Monte.

George Gordon, copreședinte al Sotheby’s Worldwide Old Master Paintings, a descris articolul „lung” din catalog drept „reflectiv și cuprinzător” și a remarcat că multe dintre picturile lui Caravaggio au fost copiate de alți artiști, chiar și în timpul vieții sale, „așa cum arată inventarele romane și sursele scrise de la începutul secolului al XVII-lea”. „Nu cred că au existat schimbări semnificative în studiile despre Caravaggio în ultimii ani care ar putea modifica radical consensul din 2001 cu privire la această lucrare”, a adăugat el.

Christiansen a refuzat să comenteze.