„O lupta fara sfarsit”: cazurile de cancer si diabet au crescut puternic in urma dezastrului de la barajul din Mariana, in Brazilia
Otravirea raului Doce afecteaza comunitatile indigene care, in timp ce asteapta inca sa se faca dreptate, constata o crestere a bolilor de care abia se auzea inainte de dezastru, transmite The Guardian.
Pe 5 noiembrie 2015, viata lui Rondon Felix Viana s-a schimbat pentru totdeauna. In acea zi, barajul de decantare Fundao din apropierea orasului Mariana a explodat, eliberand 60 de milioane de metri cubi de deseuri toxice care s-au scurs pe o distanta de peste 600 de kilometri in josul raului Doce pana in mare, distrugand totul in calea sa. A fost cel mai grav dezastru de mediu din Brazilia.
Nouasprezece persoane au murit si mii de oameni au ramas fara adapost, dupa ce valurile de deseuri au ingropat satele. Mijloacele de trai a sute de mii de oameni au fost afectate. Dupa opt ani, impactul dezastrului continua sa fie resimtit.
La fel ca parintii si bunicii sai, Viana, un lider indigen al comunitatii Krenak, s-a nascut si a crescut pe malurile raului Doce, ale carui ape sunt considerate sacre de catre poporul Krenak. Copiii erau botezati in rau; familia obisnuia sa se scalde si sa inoate in el in fiecare zi, iar dieta lor era alcatuita in principal din peste proaspat.
De la dezastru, „viata s-a schimbat radical”, spune Viana. „A trebuit sa ne mutam mai departe de rau din cauza unui miros putred, fetid. Nu putem sa facem baie sau sa inotam in rau pentru ca oamenii fac iritatii pe piele”.
El si comunitatea sa nu mai pescuiesc in rau, deoarece apa este contaminata cu mercur, si cumpara mai multe alimente procesate. Ca urmare, boli de care Viana nu a auzit niciodata, cum ar fi diabetul si hipertensiunea, au facut ravagii in comunitatea sa.
Viana spune ca fosta sa sotie a fost una dintre cele aproximativ 15 persoane care au murit din cauza complicatiilor aparute din cauza diabetului dupa dezastru. Ea avea 40 de ani. Alte persoane sunt obeze sau sufera de depresie si anxietate. Viana traieste cu hipertensiune si diabet.
„Este dureros sa ne amintim”, spune el. „A fost o viata fericita, eram impreuna si uniti… Viata noastra era pasnica pana cand a venit noroiul si a distrus totul”.
Barajul era detinut de Samarco – o societate mixta intre producatorul brazilian de minereu de fier Vale si compania miniera anglo-australiana BHP.
Viana este unul dintre cei aproximativ 720.000 de brazilieni care dau in judecata BHP pentru rolul acesteia in dezastru. Aceasta se confrunta cu cereri de despagubire in valoare de 36 de miliarde de lire sterline, in cadrul celui mai mare proces colectiv din istoria juridica engleza. Cazul urmeaza sa fie judecat la 7 octombrie la Inalta Curte din Londra. BHP neaga orice responsabilitate.
In Brazilia, BHP, impreuna cu Vale si Samarco, a infiintat Fundatia Renova pentru a oferi compensatii pentru pierderi si daune si pentru a atenua efectele dezastrului asupra mediului. Fundatia a oferit peste 6 miliarde de dolari tuturor comunitatilor afectate, spune un purtator de cuvant al BHP.
Luna trecuta, Viana si reprezentanti ai altor comunitati au organizat un protest in fata birourilor BHP din Londra si au inmanat o scrisoare primului ministru, Rishi Sunak, prin care indemnau guvernul britanic sa ia masuri impotriva practicilor lipsite de etica ale companiilor britanice.
Ca si Viana, Antonio Carvalho, un lider al poporului Guarani, si-a vazut schimbat modul de viata. „Dupa tragedia de la Mariana, trauma cantareste greu asupra mintii, inimilor, sufletelor si spiritului poporului nostru”, spune el.
Studiile comandate de popoarele indigene Tupiniquim-Guarani in 2018 au aratat ca raul era contaminat cu metale grele si ca nu era sigur pentru baut.
„Copiii care s-au scaldat pe plaja au probleme de piele si probleme cu ochii”, spune Carvalho. „Avem multe cazuri de cancer de cand a avut loc dezastrul”.
Monica dos Santos crede ca ar fi fost moarta daca nu s-ar fi dus la serviciu in ziua dezastrului. Satul ei, Bento Rodrigues, a fost primul care a fost strivit de noroi, ucigand cinci persoane.
O mare parte din sat este inca nelocuibila, iar o parte din reziduurile barajului au ramas. Locuitorii au fost cazati in proprietati de inchiriat platite de Samarco. Santos spune ca, de atunci, 52 de persoane din comunitatea sa au murit din cauza diferitelor probleme de sanatate, cum ar fi boli de inima. Doua persoane s-au sinucis. Ea da vina pe prabusirea barajului.
„Viata mea, asa cum o stiam, s-a incheiat in acea zi. Aveam un plan pentru vietile noastre care a fost suspendat de la dezastru si nu stim cand il vom putea continua. Pare a fi o lupta fara sfarsit”, spune ea.
In timp ce Santos si altii au primit o anumita compensatie pentru ceea ce s-a intamplat, unele comunitati spun ca nu au primit nimic.
Thatiele Monic Estevao si Michele de Fatima Estevao sunt surori afro-braziliene, descendente ale africanilor inrobiti care au fost traficati in Brazilia.
Ele locuiesc in Mariana, dar fac parte dintr-un grup de patru comunitati rurale din apropierea a doua ramificatii ale raului Doce.
Comunitatile lor nu au fost distruse fizic, dar dezastrul a avut un impact asupra practicilor lor culturale si a mijloacelor de trai. Oamenii nu mai pot indeplini anumite traditii pe malul raului si nu se mai pot baza pe micile ferme si pe mineritul artizanal al aurului pentru a-si asigura traiul.
„Nu am primit nimic. Vrem dreptate si o meritam”, spune Michele. „Aceste companii vin in comunitatile noastre, iau ceea ce vor si ne lasa in noroi”.
