Liderii şi oficialii celor două state se întâlnesc cu o frecvenţă neobişnuit de mare, iar discuţiile sunt urmate de declaraţii privind dezvoltarea unei cooperări strategice. În paralel, Cairo şi Ankara organizează exerciţii militare comune, îşi coordonează producţia şi exporturile de armament şi colaborează în mai multe dosare regionale.
„Egiptul şi Turcia au o moştenire comună puternică, întemeiată pe legături istorice şi culturale profunde”, a declarat joi purtătorul de cuvânt al Ministerului turc al Apărării, Zeki Akturk.
Forţele navale, aeriene şi speciale ale celor două state participă la exerciţii comune cu denumiri precum „Anatolian Star” şi „Sea of Friendship”, prezentate ca demonstraţii ale noii cooperări militare, relatează The National News.
Egiptul achiziţionează tehnologie turcă pentru drone, în timp ce Ankara beneficiază de vehicule de luptă şi sisteme de apărare antiaeriană produse în Egipt.
Cele două state îşi coordonează şi exporturile de armament în Africa şi în unele ţări arabe, pentru a evita concurenţa directă pe aceleaşi pieţe.
Un memorandum privind cooperarea în domeniul apărării a fost semnat în această săptămână, în timpul unei vizite la Ankara a ministrului egiptean al Apărării.
„Documentul reflectă dorinţa puternică a celor două ţări de a-şi aprofunda relaţiile pe baza încrederii reciproce şi a intereselor comune”, a declarat Zeki Akturk.
Vizita efectuată la 13 iulie de ministrul egiptean al Apărării, generalul Ashraf Salem Zaher, a fost prima sa deplasare externă după numirea în funcţie, în luna februarie.
Alegerea Turciei pentru prima vizită oficială arată importanţa acordată de Cairo dezvoltării legăturilor militare cu Ankara.
„Este, în realitate, relaţia esenţială care poate fi caracterizată în mod corect drept vitală şi strategică”, a declarat analistul militar şi strategic egiptean Samir Ragheb.
„Cele două state îşi gestionează diferenţele în anumite probleme în loc să recurgă la escaladări, ameninţări şi linii roşii. Şi, foarte important, ele constituie o barieră în faţa Israelului, împiedicându-l să îşi extindă influenţa în anumite părţi ale regiunii”, a adăugat fostul general egiptean.
Egiptul manifestă răbdare în relaţia cu Ankara, în condiţiile în care autorităţile turce analizează solicitările privind extrădarea unor islamişti căutaţi de Cairo în dosare de terorism.
Situaţia este diferită de perioada care a urmat îndepărtării de la putere, în 2013, a preşedintelui islamist egiptean Mohamed Morsi, susţinut de Turcia.
Înlocuirea lui Morsi a fost condusă de ministrul de atunci al Apărării, Abdel Fattah el-Sisi, actualul preşedinte al Egiptului.
În deceniul care a urmat, presa egipteană apropiată guvernului a atacat constant Turcia şi pe preşedintele Recep Tayyip Erdogan, în timp ce liderul turc a criticat înlăturarea lui Morsi şi a descris regimul lui el-Sisi drept o dictatură militară.
Egiptul şi Turcia au fost aproape de un conflict militar în 2020, din cauza războiului din Libia, unde susţineau tabere rivale. Disputa politică nu a afectat însă în mod semnificativ volumul ridicat al schimburilor comerciale.
Reconcilierea nu înseamnă că cele două state au poziţii identice în toate dosarele regionale.
Egiptul nu aprobă influenţa şi prezenţa militară a Turciei în Siria, stat arab cu care Cairo are legături tradiţionale apropiate.
Cairo se opune şi prezenţei militare turce în Libia, stat vecin cu Egiptul, şi susţine că retragerea tuturor forţelor străine este esenţială pentru încheierea diviziunilor politice din această ţară bogată în petrol.
Cele două părţi au ales însă să îşi gestioneze diferenţele prin dialog şi să evite revenirea la confruntarea deschisă din anii anteriori.
Egiptul şi Turcia au interese comune în Somalia, stat strategic din Cornul Africii căruia ambele ţări îi oferă pregătire militară.
Egiptul menţine în Somalia un contingent estimat la aproximativ 10.000 de militari, care are misiunea de a instrui forţele locale, de a sprijini operaţiunile antiteroriste şi de a forma nucleul unei viitoare forţe de menţinere a păcii a Uniunii Africane.
Cairo şi Ankara susţin integritatea teritorială a Somaliei şi se opun recunoaşterii regiunii separatiste Somaliland.
Ethiopia, aflată într-o dispută de lungă durată cu Egiptul privind apele Nilului, şi Israelul sunt suspectate că încearcă să îşi consolideze prezenţa în Somaliland, pe litoralul Mării Roşii.
Egiptul şi Turcia sprijină forţele armate sudaneze în confruntarea cu gruparea paramilitară Forţele de Sprijin Rapid, în războiul civil care durează de trei ani.
Cele două state consideră că instituţiile statului, inclusiv armata, trebuie protejate pentru a împiedica dezintegrarea Sudanului sau intrarea ţării într-o perioadă prelungită de haos.
Cairo şi Ankara şi-au pus în comun resursele şi în cadrul medierilor care au dus la armistiţiul din Gaza din luna octombrie.
Cele două ţări au participat, alături de Qatar şi Pakistan, şi la negocierile care au pus capăt războiului dintre Statele Unite şi Iran şi încearcă să contribuie la oprirea noilor confruntări dintre cele două părţi.
Un oficial de la Cairo familiarizat cu relaţiile dintre cele două state a afirmat că legăturile dintre serviciile de informaţii egiptene şi turce sunt mai avansate decât cooperarea din celelalte domenii.
„Cooperarea dintre serviciile de informaţii din Turcia şi Egipt este cu mult înaintea tuturor celorlalte domenii. Este ca şi cum cele două naţiuni ar fi fost aliate de decenii sau chiar de mai mult timp”, a declarat sursa.
Atât Turcia, cât şi Egiptul au relaţii diplomatice cu Israelul. Turcia s-a aflat printre primele state care au recunoscut Israelul după înfiinţarea sa, în 1948, iar Egiptul a devenit, în 1979, primul stat arab care a semnat un tratat de pace cu acesta.
Ambele ţări se numără însă în prezent printre cei mai vehemenţi critici ai modului în care Israelul îşi foloseşte forţa militară pentru a-şi extinde influenţa în regiune.
Dezvoltarea capacităţilor militare ale Egiptului şi Turciei i-a determinat pe unii politicieni israelieni de extremă dreapta să avertizeze în mod repetat că cele două ţări ar putea deveni, în viitor, adversari militari ai Israelului.
„Israelul nu exprimă temeri existenţiale în privinţa Turciei şi Egiptului, ci temeri pentru viitor. Niciuna dintre cele două ţări nu va porni un război împotriva Israelului, dar ambele au împiedicat discret planurile israeliene în mai multe zone ale regiunii”, a afirmat Samir Ragheb.
„Israelul se teme mai mult de Turcia decât de Egipt, din cauza prezenţei sale în Siria vecină, unde israelienii îşi extind amprenta, şi în Irak, care nu este departe de graniţele Israelului”, a adăugat analistul egiptean.