O nouă axă europeană de putere, Germania devine din nou principala putere militară a Europei. Franța și Polonia se confruntă cu o nouă realitate politică

După decenii în care echilibrul de putere din Uniunea Europeană s-a bazat pe o înțelegere tacită, Germania gestiona economia, iar Franța apăra continentul, lucrurile se schimbă radical. Pe fondul războiului din Ucraina și al retragerii treptate a Statelor Unite din Europa, Berlinul se afirmă rapid ca noua superputere militară a continentului, iar acest proces provoacă o repoziționare politică majoră la Paris și Varșovia, notează Politico.

Germania preia conducerea militară a Europei

Până în 2029, Germania intenționează să cheltuiască 153 de miliarde de euro anual pentru apărare, aproximativ 3,5% din PIB, cel mai ambițios program de reînarmare de la reunificarea din 1990. Armata germană, care până recent era criticată pentru echipamentele învechite și moralul scăzut, este pe cale să devină cea mai mare forță terestră din Europa, dotată cu tancuri, rachete, avioane și drone de ultimă generație.

Berlinul pregătește deja contracte de apărare în valoare de 83 de miliarde de euro până la sfârșitul lui 2026, iar planul pe termen lung prevede investiții totale de peste 377 de miliarde de euro. Aproape toate fondurile vor rămâne în Europa, iar cea mai mare parte va alimenta industria germană de apărare, care se transformă astfel într-un nou motor industrial al Uniunii.

Fostul premier britanic Tony Blair ar fi fost eliminat de pe lista scurtă a lui Trump pentru „Consiliul pentru pace” din Gaza

Ce s-a întâmplat cu toate băuturile alcoolice americane pe care Canada le-a retras de pe rafturi?

„Toată lumea se așteaptă ca Germania să își asume în sfârșit rolul militar pe măsura greutății sale economice”, a declarat Christoph Schmid, membru al comisiei de apărare din Bundestag.

Parisul, între teamă și neîncredere

Franța privește cu îngrijorare această schimbare de paradigmă. Cu o datorie publică de peste 110% din PIB și un deficit de peste 5%, Parisul nu își mai poate permite același ritm de investiții în armată. Oficialii francezi se tem că Germania va deveni dominantă în arhitectura de apărare europeană, depășind influența militară tradițională a Franței.

„În Franța, apărarea este în centrul sistemului politic. Diferența față de Berlin este că la Paris fiecare oficial este, într-un fel, un oficial de apărare”, a declarat un diplomat european.

Tensiunile sunt vizibile și în proiectul comun al avionului de luptă de nouă generație, Future Combat Air System (FCAS), evaluat la 100 de miliarde de euro. Divergențele privind împărțirea lucrărilor între Franța, Germania și Spania amenință să blocheze inițiativa, iar Berlinul ia deja în calcul opțiuni alternative, inclusiv o cooperare cu Suedia sau Marea Britanie, ceea ce alarmează Parisul.

„Dacă Germania exclude Franța din acest proiect, este o problemă politică serioasă”, a avertizat Éric Trappier, directorul general al Dassault Aviation.

Polonia, între prudență și sprijin

La Varșovia, reînarmarea Germaniei este privită cu o combinație de pragmatism și vigilență istorică. Polonia cheltuiește deja 4,7% din PIB pentru apărare, cea mai mare proporție din NATO, și deține cea mai numeroasă armată terestră din Europa.

„Dacă vrem o apărare colectivă reală, nu putem spune ‘toți să cheltuiască mai mult, dar nu Germania’”, a declarat fostul ambasador polonez Marek Magierowski. Totuși, oficialii polonezi nu uită trecutul. „Oricând Germania își leagă puterea economică de cea militară, apar temeri. De aceea este nevoie de transparență și de încredere reciprocă”, a spus adjunctul ministrului apărării, Paweł Zalewski.

Polonia vede în consolidarea militară a Berlinului un răspuns firesc la diminuarea prezenței americane și la amenințarea rusă, dar rămâne suspicioasă față de influențele interne proruse din politica germană, în special cele ale partidului Alternativa pentru Germania (AfD).

O nouă axă europeană de putere

Reconfigurarea puterii militare pe continent mută centrul de greutate al Europei către est. Germania devine nu doar motorul economic, ci și cel militar-industrial al Uniunii Europene, în timp ce Franța se agață de statutul său nuclear, iar Polonia se afirmă ca principal pilon al flancului estic al NATO.

Pentru Bruxelles, provocarea este acum să transforme această schimbare într-un proces de consolidare comună a apărării europene, nu într-o competiție între capitale.

„E o transformare uriașă, greu de înțeles în toată amploarea ei”, a spus un diplomat european. „Dar Germania nu acționează singură, face parte din UE și NATO, și asta schimbă totul.”