O rădăcină banală cu proprietăți remarcabile. Ce trebuie să știi despre cicoare

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Dincolo de reputația de „remediu natural”, cicoarea trebuie însă privită cu măsură. Unele dintre proprietățile sale, în special cele legate de digestie și de aportul de fibre prebiotice, sunt susținute de cercetări, în timp ce alte efecte atribuite plantei provin mai ales din utilizarea tradițională și nu au fost demonstrate suficient prin studii clinice de bună calitate.

Cicoarea, cu denumirea științifică Cichorium intybus, este o plantă din familia Asteraceae. Rădăcina este partea utilizată frecvent pentru prepararea produselor solubile și a băuturilor care înlocuiesc cafeaua, în timp ce anumite varietăți sunt cultivate pentru frunzele comestibile.

USR și PNL merg mai departe, solicitare către Grindeanu: comisie a anchetă ”Mykonos-Nordis”, cine a plătit zborurile de lux și ce interese au fost în spate

Dan, mesaj pentru alegătorii săi dezamăgiți: ”De ce mă critică niște oameni care m-au susținut? Pentru că aveau niște așteptări de reformă sau de reformă rapidă”

Una dintre cele mai studiate componente ale rădăcinii de cicoare este inulina, un tip de fructan care nu este digerat în intestinul subțire asemenea carbohidraților obișnuiți. Ajunsă în colon, inulina poate fi fermentată de bacteriile intestinale și poate favoriza dezvoltarea unor microorganisme considerate benefice.

O analiză a studiilor clinice privind fructanii de tip inulină proveniți din cicoare a constatat un efect de creștere a populației de bifidobacterii și posibile beneficii asupra funcției intestinale.

Cicoarea conține și compuși amari, precum lactonele sescviterpenice, alături de diferiți compuși fenolici. Compoziția diferă însă în funcție de partea plantei utilizată și de modul în care aceasta este procesată. Prăjirea rădăcinii, de exemplu, schimbă profilul chimic al produsului final.

Beneficiile pentru digestie și microbiota intestinală sunt cele mai bine documentate

Principalul argument nutrițional în favoarea rădăcinii de cicoare este conținutul său de inulină. Fibrele de acest tip pot contribui la menținerea unei microbiote intestinale favorabile și pot influența tranzitul intestinal.

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a evaluat dovezile referitoare la inulina nativă din cicoare și funcția intestinală, concluzionând că există o relație de tip cauză-efect între consumul acesteia și menținerea unei defecații normale prin creșterea frecvenței scaunelor, în condițiile de utilizare analizate.

Într-un studiu clinic efectuat pe persoane cu o frecvență redusă a scaunelor, administrarea a 10 grame de inulină din cicoare pe zi a dus la creșterea frecvenței acestora.

Aceasta nu înseamnă însă că o cană de băutură din cicoare produce automat același efect. Cantitatea de inulină diferă foarte mult între rădăcina integrală, extractele de cicoare și produsele alimentare îmbogățite cu inulină.

Agenția Europeană pentru Medicamente menționează separat utilizarea tradițională a rădăcinii de cicoare pentru ameliorarea unor simptome digestive ușoare, precum senzația de plenitudine, flatulența sau digestia lentă, precum și pentru pierderea temporară a apetitului. Instituția subliniază însă că această indicație se bazează pe utilizarea tradițională îndelungată, nu pe dovezi clinice suficient de solide pentru a demonstra eficacitatea în același mod ca în cazul unui medicament modern.

Cicoarea, glicemia și metabolismul: rezultate promițătoare, dar fără concluzii spectaculoase

În jurul cicorii circulă numeroase afirmații potrivit cărora planta ar putea „regla glicemia”, „proteja ficatul” sau chiar preveni diferite boli metabolice. Dovezile disponibile nu justifică asemenea promisiuni categorice.

Există cercetări care au identificat anumite efecte metabolice interesante. Un studiu efectuat cu extract din rădăcină de cicoare prăjită a observat modificări ale unor parametri, inclusiv ale hemoglobinei glicozilate, însă nu au fost constatate diferențe semnificative pentru toți indicatorii metabolici urmăriți. Autorii au semnalat și posibile efecte favorabile asupra tranzitului intestinal.

Rezultatele sunt interesante din punct de vedere științific, dar nu transformă cicoarea într-un tratament pentru diabet. Persoanele cu diabet sau prediabet nu ar trebui să înlocuiască medicația, monitorizarea glicemiei ori recomandările medicului cu produse pe bază de plante.

În alimentația obișnuită, avantajul cel mai rezonabil al cicorii rămâne aportul de fibre și posibilitatea de a fi folosită ca alternativă la anumite băuturi cu cofeină. Cicoarea pură nu conține în mod natural cofeină, dar produsele comerciale trebuie verificate cu atenție: unele sunt amestecuri de cicoare și cafea și pot conține cofeină.

Cum poți consuma cicoarea în siguranță

Una dintre cele mai cunoscute forme este băutura obținută din rădăcină de cicoare prăjită și măcinată. Aceasta poate fi preparată cu apă fierbinte și consumată simplă sau cu lapte, în funcție de preferințe. Gustul este intens, ușor amar și prăjit, ceea ce explică folosirea sa îndelungată drept înlocuitor sau adaos pentru cafea.

Cicoarea poate apărea și sub formă de extract solubil, ceai din rădăcină ori ingredient în produse alimentare. Inulina extrasă din rădăcină este utilizată separat în numeroase alimente ca sursă de fibre.

Pentru persoanele care nu consumă în mod obișnuit cantități mari de fibre fermentabile, introducerea produselor bogate în inulină ar trebui făcută progresiv. O creștere bruscă a aportului poate provoca gaze intestinale, balonare, crampe sau disconfort abdominal.

Într-un studiu privind toleranța gastrointestinală, inulina și oligofructoza au provocat în special flatulență și balonare, simptomele fiind influențate de cantitatea administrată și de tipul produsului.

Pentru consumul obișnuit de cicoare ca aliment sau băutură nu există o doză universală care să fie potrivită tuturor. Cantitatea de substanțe active variază considerabil de la un produs la altul, motiv pentru care indicațiile producătorului sunt importante în cazul extractelor și al suplimentelor concentrate.

Când trebuie consumată cu prudență și de ce „natural” nu înseamnă automat lipsit de riscuri

Cicoarea este, în general, un aliment bine tolerat, însă reacțiile individuale diferă. Persoanele sensibile la fibrele fermentabile pot avea balonare, flatulență sau modificări ale tranzitului, mai ales atunci când consumă cantități mari de inulină.

Prudența este recomandată și persoanelor cu alergii cunoscute la plante din familia Asteraceae. În cazul apariției unei reacții alergice, produsul trebuie întrerupt, iar simptomele importante necesită evaluare medicală.

Persoanele care suferă de boli digestive cronice, au simptome abdominale persistente, urmează tratamente medicamentoase complexe, sunt însărcinate sau alăptează ar trebui să discute cu medicul ori farmacistul înainte de a utiliza extracte sau suplimente concentrate din cicoare. Produsele concentrate nu trebuie confundate cu folosirea plantei în cantități alimentare obișnuite.

În plus, efectele digestive nu sunt identice pentru toată lumea. Chiar dacă inulina din cicoare poate susține microbiota intestinală și tranzitul în anumite situații, o cantitate prea mare poate produce exact simptomele pe care o persoană încearcă să le evite.

Cicoarea poate avea, așadar, un loc într-o alimentație echilibrată, mai ales datorită conținutului de fibre prebiotice al rădăcinii și posibilității de a fi consumată sub forma unei băuturi fără cofeină atunci când produsul este 100% cicoare. Cele mai convingătoare date științifice privesc în prezent inulina din cicoare, microbiota și funcția intestinală, nu tratamentul unor boli.

Ca în cazul oricărui produs prezentat drept „remediu natural”, diferența dintre utilizarea alimentară și tratamentul medical trebuie păstrată clară. Cicoarea poate completa un stil de viață sănătos, dar nu poate înlocui diagnosticul, tratamentul prescris sau o alimentație variată.