O veste cumplita. Paul Goma a murit din cauza coronavirusului

news

Mariana Sipos, biograful lui Paul Goma, anunta intr-un comunicat de presa ca Paul Goma a murit in noaptea din 24 spre 25 martie din cauza infectiei cu coronavirus. 

Comunicatul integral:

In urma unui mesaj primit din Franta, cu regret si mare durere anunt plecarea dintre noi a marelui scriitor si disident Paul Goma, in noaptea din 24 spre 25 martie 2020. Paul Goma era internat din 18 martie la spitalul La Pitie Salpetriere, in urma constatarii infectarii cu virusul ucigas.

Conform informatiilor transmise de echipa medicala care l-a ingrijit, Paul Goma a plecat senin, fara durere si cu sufletul impacat.

Fiul sau, Filip Goma, dupa ce in urma cu doi ani si-a pierdut si mama, este foarte tulburat si indurerat si roaga sa nu fie contactat.

Conform indicatiilor lui Filip Goma, respectand dorinta tatalui sau si tinand cont de restrictiile actuale in vigoare in Franta, trupul lui Paul Goma va fi incinerat, iar urna funerara va fi depusa in Columbarium, la cimitirului Pere Lachaise din Paris.

Voi comunica programul ceremoniei indata ce va fi finalizat.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Aprindeti o lumanare sau spuneti o rugaciune pentru odihna sufletului sau.

Mariana Sipos

Citeste si: Paul Goma a murit. O rusine nationala, a murit fara cetatenie romana cel mai curajos disident roman din timpul dictaturii comuniste

Biografia lui Paul Goma

Paul Goma s-a nascut la 2 octombrie 1935 in satul Mana, judetul Orhei, din Basarabia, unde parintii sai erau invatatori. Tatal sau a construit, impreuna cu oamenii din sat, scoala care avea intr-o latura locuinta invatatorilor cu celebrul calidor (coridor, galerie), evocat in romanele autobiografice ale lui Paul Goma.

In martie 1944, familia Goma se refugiaza in Transilvania, parintii lui Goma fiind repartizati invatatori mai intai in satul Gusu si apoi, de-a lungul anilor, in alte sate din judetul Sibiu. (Despre copilaria transilvaneana si adolescenta lui Paul Goma vezi romanele: Arta refugii, Astra, Sabina).

In 1949, Paul Goma intra prin concurs elev bursier la Liceul „Gheorghe Lazar” din Sibiu. In 1952, inaintea ultimului an de liceu, afla ca fusese exmatriculat din toate scolile din tara, dupa ce in mai 1952 fusese convocat la Securitatea din Sibiu si „retinut” opt zile pentru ca vorbise in clasa despre partizanii din muntii si… tinea „un jurnal intim codificat”. Dupa mai multe incercari la alte licee, tatal sau reuseste sa-l inscrie a Liceul „Negru Voda” din Fagaras.

In 1954, da examen de admitere, simultan, la Universitatea Bucuresti (Filologie) si la nou-infiintatul Institut de literatura si critica literara „Mihai Eminescu” (fosta Scoala de Literatura, numita si fabrica de scriitori). Reuseste la ambele examene, dar alege Institutul care, in 1955, este transformat in sectie la Facultatea de Filologie a Universitatii Bucuresti.

In 22-23 octombrie, 1956 izbucneste Revolutia din Ungaria. In 22 noiembrie, Paul Goma este arestat de la Universitate, dus la Ministerul de Interne si anchetat, acuzat fiind de tentativa de a organiza o manifestatie ostila de solidaritate cu Revolutia din Ungaria. Este retinut la Malmaison si Jilava, procesul fiind amanat de nenumarate ori. Abia in iunie 1957 i se aduce la cunostinta sentinta: doi ani inchisoare corectionala pentru delictul de agitatie publica. In martie 1958 este trimis disciplinar la penitenciarul Gherla. In noiembrie este eliberat din inchisoare, dar trimis (cu escorta) – „pentru 36 luni” – cu domiciliu obligatoriu (DO) in satul-nou Latesti, raionul Fetesti. In noiembrie 1961 i se prelungeste restrictia domiciliara cu inca 24 luni. Paul Goma protesteaza, in scris, impotriva „prelungirii”; va fi eliberat inainte de termen abia in ianuarie 1963.

In 1965, ca urmare a „decretului Ceausescu” (ce permitea fostilor detinuti politici sa-si continue studiile universitare), Paul Goma – caruia nu i se aprobase reinmatricularea in anul III, desi, legal, avea acest drept – da examen de admitere si reuseste la Facultatea de Filologie, Universitatea Bucuresti.

In decembrie 1966, debuteaza in revista Luceafarul cu povestirea Cand tace toba. In august 1968 Paul Goma se casatoreste cu Ana Maria Navodaru. Apare in librarii volumul de debut Camera de alaturi, singura carte pe care Paul Goma a reusit sa o publice in Romania inainte de plecarea in exil.

In 22 august 1968, are loc invadarea Cehoslovaciei; Paul Goma vrea sa faca parte din proiectatele brigazi patriotice de aparare a Romaniei de o posibila invazie sovietica, dar i se pune conditia sa se inscrie in partid. Paul Goma accepta si este primit in partid impreuna cu alti tineri scriitori printre care Aurel Dragos Munteanu, Adrian Paunescu, Paul Schuster, Al. Ivasiuc.

In 1971, romanul Ostinato, interzis de cenzura in Romania, apare la prestigioasa editura Suhrkamp din Germania, apoi in Franta la Gallimard. Traducerea in italiana, efectuata de Marco Cugno, este oprita prin interventia Securitatii la editura Rizzolli, unde urma sa fie publicata. In octombrie, romanul Ostinato este lansat la Targul de Carte de la Frankfurt. Prin Europa libera Paul Goma afla ca „delegatia RSR la Targul de Carte, dupa ce a incercat sa impiedece tiparirea cartii, in semn de protest impotriva expunerii, la Targ, a unei carti calomnioase la adresa socialismului din Romania, a parasit Targul, iar in standul gol al Republicii Socialiste Romania, editorul a etalat, pentru presa, cartea cu pricina… ”.

In 1972, la Targul de Carte de la Frankfurt i se lanseaza a doua carte tradusa in germana Usa noastra cea de toate zilele (Die Tur). In 1974, romanul apare si in traducere franceza, la Gallimard, cu titlul Elles etaient quatre. In acelasi an este publicat in traducere olandeza romanul Ostinato, la editura Bruna & Zoon din Utrecht.

In 1975, pe 2 noiembrie se naste Filip-Ieronim, fiul lui Paul Goma.

In 1976, apare in traducere franceza, la Gallimard, romanul Gherla (roman autobiografic bazat pe propria experienta in aceasta inchisoare) care va fi transmis, in foileton, la Europa libera, in lectura autorului (aflat in Romania).

In 1977, in ianuarie, se anunta Charta 77 a cehilor si a slovacilor – la care adera scriitori maghiari si bulgari. In februarie, se difuzeaza, la Europa libera, Scrisoarea adresata de Paul Goma, prin Pavel Kohout, Chartei ’77, in care afirma, printre altele: „Ma declar solidar cu actiunea voastra. Situatia voastra este si a mea; situatia Cehoslovaciei este – cu deosebiri nefundamentale – si a Romaniei. Traim, supravietuim in acelasi Lagar, in aceeasi Biafra (capitala: Moscova).” […] „Aceeasi lipsa de drepturi elementare, aceeasi batjocorire a omului, aceeasi nerusinare a minciunii – peste tot. Peste tot: saracie, haos economic, demagogie, nesiguranta, teroare.” Redacteaza apoi in februarie celebra scrisoare adresata Domnului Nicolae Ceausescu, Palatul Regal, Bucuresti si Scrisoarea deschisa adresata participantilor la Conferinta de la Belgrad (pe care o semneaza impreuna cu alte sapte persoane, sotia lui printre ele) in care protesteaza pentru nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului, prevazute in Constitutia RSR. Il cauta, ca sa o contrasemneze, „multi cetateni – niciunul scriitor. Primul – de altfel si ultimul: Ion Negoitescu, il va contacta abia in 3 martie”.

Se naste astfel ceea ce istoria va retine cu numele „Miscarea Paul Goma”. In urma amplorii fenomenului, la 1 aprilie, Paul Goma este arestat. In 3 aprilie, sotia si copilul sunt scosi din apartamentul lor din Drumul Taberei unde veneau toti cei voiau sa adere la protestul lui Paul Goma si mutati cu forta in cartierul Vitan. In timp ce se afla in inchisoare, Paul Goma este exclus din Uniunea Scriitorilor. La 6 mai, Paul Goma este eliberat – in urma campaniei internationale si a protestului PEN Clubului International, condus de Mario Vargas Llosa. In octombrie, constatand ca in „conditiile noi nu mai poate avea vreo legatura cu exteriorul – nici cu interiorul” – Paul Goma se decide sa accepte invitatia PEN Club de a calatori in Occident. La 20 noiembrie 1977, Paul Goma cu sotia si fiul lor pleaca, pentru totdeauna, din Romania. Sositi cu pasapoarte turistice la Paris, cer imediat azil politic.

In februarie 1978, Paul Goma incepe sa scrie cartea de marturii Culoarea curcubeului care va fi publicata in anul urmator, la Seuil, in franceza, cu titlul Le tremblement des hommes („Cutremurul oamenilor”) – titlu sugerat de un reportaj al jurnalistului Bernard Guetta (in Le Nouvel Observateur): „Romania, in 1977, a cunoscut doua cutremure: unul de pamant, in 4 martie, altul al oamenilor, prin Miscarea Goma”.

Intre 1981 si 1990, Securitatea a pus la cale mai multe atentate impotriva lui Paul Goma, printre ele, celebra “L’Affaire Tanase-Goma”, din 1982 (vezi volumul Soldatul cainelui), recunoscute public chiar de Ion Iliescu cu prilejul decorarii postului Europa libera (in cel de-al doilea mandat al sau)

In 1996, Paul Goma este decorat de Ungaria prin ambasadorul sau la Paris, cu prilejul comemorarii a 40 de ani de la Revolutia Maghiara cu care Paul Goma s-a solidarizat.

In Romania nu i-au fost recunoscute niciodata, oficial, meritele si nu a fost decorat niciodata.

Mai mult despre:

Comentarii: