Petrișor Peiu a invocat mai multe motive, care mai de care mai absurde pentru opoziția la împrumuturile cu dobândă avantajoasă din SAFE. Prima, că Ilie Bolojan era președinte interimar când CSAT a decis să luăm bani din programul european SAFE.
„În legătură cu lipsa legitimităţii şi a transparenţei privind contractarea împrumutului, amintim că la data de 30 aprilie 2025 când Ilie Bolojan nu avea nicio legitimitate, fiind doar preşedinte interimar, cu ocazia şedinţei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a făcut anunţul privind formarea grupului de lucru care urma să pregătească aplicaţia României pentru accesarea creditului”, a declarat senatorul AUR.
Desigur, e o prostie. Președintele interimar are aproape aceleași puteri precum președintele ales. Firește că are toată legitimitatea și tot dreptul de decizie.
Peiu mai spune și că „în prezent nu ştim concret ce anume vom cumpăra de 16,7 miliarde euro şi nici nu ştim ce dobândă se va plăti pentru acest credit, ceea ce este inacceptabil”.
Nu știm dobânda exactă, dar ea este MULT mai mică decât costurile la care se împrumută România. Din mai multe surse, ea ar fi în jur de 3%. România se împrumută acum la 7, chiar 7.5%, cu un maximum pentru unele emisiuni de 7.8%. Oricum ar fi, e practic imposibil ca împrumuturile din SAFE să fie MAI SCUMPE decât cele pe care le luăm acum. Cu alte cuvinte, dacă ne-am lua după Petrișor Peiu, ar trebui să nu luăm împrumuturi cu dobândă mică de la Comisie (care profită de ratingul ei excelent pentru a se împrumuta ieftin și a da la rândul său împrumuturi ieftine statelor) și să preferăm niște împrumuturi mult mai scumpe, bazându-ne pe ratingul României.
Mai mult, începem să plătim peste 10 ani și avem 45 de ani la dispoziție pentru plată. Afacerea este evident excelentă.
Dacă Petrișor Peiu se consulta cu șeful său de partid, vedea că acesta susține, într-o întrebare parlamentară din 3 septembrie, că împrumuturile SAFE sunt ieftine: „SAFE nu oferă bani gratis, ci împrumuturi cu o dobânda foarte mică pe termen lung, astfel încât țările care se pot împrumuta, deja, la dobânzi mici nu au interese majore în SAFE, în schimb țări, precum România, care se împrumută la niveluri foarte mari de dobândă, din cauza politicilor iresponsabile ale guvernelor, sunt direct interesate de SAFE”, transmitea Simion. Posibil ca nici el să nu fi citit întrebarea parlamentară scrisă în numele său, oricum cei din partid par să nu o fi făcut.
Simion, desigur, în intervențiile publice vorbește despre „pace” și apartenența la NATO, accentuând că UE e o alianță economică. Cu toate astea, dacă ne-am asumat la NATO să creștem alocările din PIB pentru înarmare la 5%, cum să ajungem acolo? De ce ar fi pentru unii precum Petrișor Peiu o problemă dacă ne înarmăm mai bine, mai ales că o parte din bani, vreo 30%, merg către drumuri și căi ferate?
Și de ce să dăm înapoi de la a ne înarma – mai ales la prețuri mici – când Rusia crește înarmarea sa și amenință Occidentul?
A cui politică o susține AUR?