Opozitia trebuie sa desemneze un candidat unic la prezidentiale si sa semneze un pact de guvernare sau nu vom mai avea opozitie, ci un partid unic: PCR (Partidul-Ciolacu-Romania)

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Asa cum nu credea Adrian Nastase, cu multi ani in urma, in arestarile de vineri seara, nici eu nu cred in deciziile Curtii luate sambata seara, cand tot romanul sta cu cartofii prajiti si ceafa la gratar in fata si motaie la „Vocea Romaniei” – deci e logic ca nu mai are nici chef, nici vlaga sa iasa in strada ca sa ureze o sincera placuta suedeza lui Ciolacu si sosonarilor lui, fie si cu riscul ca maine-poimaine sa stea smirna la „Vocea Rusiei”.

Ce au facut cei cinci judecatori aseara a fost o lovitura de stat in stat – caci ce altceva este CCR decat o entitate separata de Romania, care taie si spanzura dupa bunul plac? Aseara au interzis-o pe Sosoaca pentru ca nu ar fi manifestat „atasament fata de Constitutie si stat”, insa cine ne garanteaza ca maine nu-i vor interzice si pe altii, din acelasi motiv atat de vag definit? Ce inseamna „atasament” in viziunea judecatorilor PSD-UDMR, ca nu ne-au zis? Poate ca vor descoperi ca Elena Lasconi a luat nota 5 la materia Constitutie in generala, iar Ana Birchall avea coafura frantuzeasca in liceu, poate ca vor stabili ca Mircea Geoana n-a stat cu mana la inima, ci la portofel, cand se canta imnul, poate ca  vor decide ca Ludovic Orban are nume unguresc si prenume frantuzesc, deci e clar ca n-are atasament fata de statul roman… Si atunci, de candidat vor candida doar cei agreati de Marcel Ciolacu, adica iepurii care nu pun probleme – alde Simion, Terhes si restul puiutilor de pesedisti imbracati, la deruta, in itari de „suveranisti”.

Chiriile din marile capitale europene depășesc salariile minime. Care este situația în București

Se schimbă vremea. Sunt așteptate ploi torențiale, vijelii și grindină în mai multe regiuni

Lasand gluma la o parte, acum singura solutie pentru a impiedica dictatura partidului-stat PSD este coalizarea opozitiei si o candidatura comuna a dreptei. Ideea a fost subliniata si de reputatul profesor si diplomat Valentin Naumescu, care sustine ca acest candidat comun ar trebui sa fie reprezentantul cel mai bine plasat intr-un sondaj comun, organizat de PNL si USR – dar si de celelalte formatiuni de dreapta, as adauga eu.

Celor care cred ca PNL nu e suficient de frecventabil le spun ca metoda a fost patentata cu succes de Alexei Navalnii, in Rusia, cand partidul lui s-a aliat cu mult mai putin frecventabilul Partid Comunist, doar pentru a sufla victoria partidului lui Putin intr-o multime de circumscriptii – pana cand colegilor lui Navalnii le-a fost interzis cu totul sa mai candideze. Deci, nimeni nu e „nefrecventabil” cand in joc este libertatea unei natii.

Desigur, in politica damboviteana sunt orgolii imense, dar daca reprezentantii PNL si USR ar iubi cu adevarat democratia si libertatea, ar trebui sa accepte acest plan. Un presedinte PNL si un premier USR sau un presedinte USR si un premier PNL ar garanta ca Romania nu o va lua pe urmele Rusiei, Turciei, Ungariei si altor dictaturi atroce deghizate in democratii „iliberale”. Ca atare, conducerile partidelor de dreapta ar trebui sa se reuneasca urgent si sa stabileasca un pact care sa certifice clar ca nu vor pleca de la guvernare, nu se vor desparti, cum au mai facut-o, ci vor ramane sa garanteze ca Romania ramane democratica.

Altfel, ne asteapta un 2000 reloaded, cand Isarescu, Stolojan si alti lideri de dreapta si-au furat reciproc voturile, trimitandu-i in finala pe Iliescu si pe Vadim. Doar o alianta facuta chiar pe ultima suta de metri ar putea impiedica PSD sa preia puterea totala. Va reamintesc ca alianta DA l-a batut pe „Imparatul” Nastase in 2004, desi nimeni nu spera asta. Iar daca Tariceanu-Basescu a fost un strigat de lupta suficient de puternic pentru a coaliza opozitia, va imaginati cum ar suna azi Lasconi presedinte si Bolojan premier? Fara indoiala ca Marcel Ciolacu ar fi spulberat si apoi trimis de propriii sai colegi la intins coca de covrigi – postul pe care pregatirea sa academica il justifica, cu prisosinta. „Marcele, doi cu mac, te rog!”